Sâmbăta în CROS Learning House.

|

V-am mai povestit eu despre locul frumos în care crește o Universitate Alternativă. Și probabil că o voi mai face, mai ales acum de când ne găzduiește workshopul de improvizație și merg acolo aproape zilnic.

În articolul ăsta nu o să vă povestesc însă de o casă, ci de o sâmbătă. O sâmbătă care a început greu, leneșă după o săptămână agitată. Am ajuns adormită dimineața și am intrat direct într-o discuție despre stiluri de învățare. În jurul unor mese albe, pline de foi, agende și carioci câteva perechi de ochi și tot atâtea zâmbete îl ascultau pe Traian povestind despre cum își monitorizează foarte exact timpul, la ce îl ajută asta, despre orele pe săptămână pe care le alocă învățării și cât de bine și le-atinge. Puțin despre sistemul lui Traian puteți citi aici.

Apoi, cu un stil total diferit, Alis ne-a povestit cum a citit 100 de cărți anul trecut despre neuroștiințe, fără a avea un plan bătut în cuie, cum folosește pictura ca să mediteze, cum construiește trainingurile și cum, deși pare haotic, învață constant și crește în fiecare zi. Noi credem că haosul ei nu e atât de haos, și dacă citiți câteva articole ale ei s-ar putea să vă îndoiți și voi, la fel ca mine, de asta.

Apoi am dezbătut despre Personal Learning Environment și am căzut cu toții de acord cu faptul că e personal și fiecare îl poate defini în felul lui. Cu condiția ca el să cuprindă și câteva lucrurile de bază: ce anume te ajută pe tine să înveți (fie că e vorba de niște principii, un marker verde sau un wiki). Fiind cu un număr în plus nu am participat la o singură simulare între autonomici și autonomari ci am apucat să le văd pe toate. Și cu ochiul de evaluator am reușit să obsev și să fur câteva idei despre cum îl ajuți pe cel de lângă tine să învețe, fără să-i predai.

Tot o masă albă ne-a folosit ca suport și pentru prânz și după, în loc de siestă, ca suport pentru discuția despre KPIs ai procesului de consiliere pentru autonomia în învățare. Ne-am încurcat, ne-am descurcat din termeni și concepte până când am ajuns la un numitor comun pe care îl vom dezvolta “în episodul următor”.

Și apoi casa a început să se umple, muzica a început să cânte dintr-un colț, în fața bucătăriei s-a postat un băruleț cu coktailuri care mai de care, pe mesele albe au început să se înalțe cutii cu jocuri de strategie. Am petrecut câteva ore în Media Lab, în fața aparatului mânuit cu măiestrie de Andrei, sau pe canapeaua moale cu locuri în primul rând la spectacolul de sub reflectoare. În casă se auzeau pași de dans și râsete vesele.

Am cântat și la mulți ani Ioanei, am mâncat și ce ne-a rămas de la prânz, ne-am uitat și la un scurt-metraj…

Și așa a venit duminica, pe nesimțite. Deci, cum e în Căsuța CROS? E bine de tot. Și de fiecare dată când merg mă simt mai deșteaptă doar intrând. Simt că fiecare conversație în care intru îmi dezvoltă un mănunchi de neuroni și de conexiuni. E plin de oameni interesanți care îți pun poveștile pe tavă. E plin de culoare. E distractiv și nu ai cum să te plictisești. E un loc unde să înveți e unul dintre lucrurile cool.

Poți susține și tu universitatea alternativă și să faci parte din ea, trebuie doar să vrei și să întrebi cum. :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *