Astăzi am avut training (cu noțiuni super de bază) pe neuroștiințele comportamentale (știința care studiază cauzele comportamentelor, adică ce se întâmplă de fapt în creierul nostru și ne determină să acționăm într-un anume fel).
Câteva idei:
- creierul este o mașină de învățat; tot ceea ce face este să acumuleze sau să actualizeze constant informații (pe care apoi le protejează).
- poveștile despre creier sunt complicate și păcatul celor ce scriu bestsell-uri este că generalizează și simplifică foarte mult și asta distorsionează adevărul (mă refer desigur la cărți ce fac referire/apel și la emisfere cerebrale, neuroni, zone din creier etc).
- creierul nostru nu arată ca în cartea de psihologie. nu există o zonă specializată în atenție, una în memorie, una în gândire etc. ci există zone specializate în diverse activități specifice ale oamenilor (recunoașterea fețelor, lucru cu numere, orientare spațială etc.)
- învățarea (precum și felul de a fi al unui om) este contextuală. dacă lucrezi în vânzări și înveți să comunici mai bine cu clientul nu vei știi să comunici mai bine și cu prietenii, soțul etc. La fel cum un om poate fi sociabil într-un context, dar să nu fie sociabil într-altul (de-asta testele de personalitate sunt o prostie).
- de-a lungul vieții, începând de la 2 ani, nimic nu se uită. se pierde însă conexiunea către informația din creier, nu o mai putem accesa (dar ea rămâne acolo)
- nu putem învăța decât lucruri care seamănă deja cu ceva ce știm.
- abilitatea de învățare depinde de plasticitatea creierului (plasticitatea se pierde/scade după 16 ani). vestea bună este că o poți “reobține”/”reactiva” punându-te mereu în situații noi, în care ești forțat să te adaptezi (cum e la workshopurile de improvizație, de exemplu). trăgând de creier (asta îl ajută și să nu se atrofieze și astfel se previn boli ca Parkinson sau Alzheimer).
- ca să poți inova mecanisme, sau elemente de structură, e nevoie să ai experiență de cel puțin 8 ani în acel domeniu (ca să ai expertiză) însă când e vorba de design, de amestec de diferite elemente, atunci tinerii sunt mai buni la asta.
- emoțiile sunt o consecință a activității din creier și nu un declanșator (sunt ceea ce vedem noi ca urmare a ceva ce s-a întâmplat în creier, a unui răspuns la o situație…) – e complicat aici de explicat.
- și din categoria SF: s-a demonstrat (pe șoareci) că se pot activa neuroni și din exterior (imaginați-vă un ac foaaarte subțire cu care penetrezi creierul și apeși pe butonul neuronului…- cam așa).
Ar mai fi multe idei cu care am plecat, dar vă mai povestesc și cu altă ocazie. :)
Între timp, stați departe de rutină și căutați să învățați în fiecare zi câte ceva nou (cât de mic).
Leave a Reply