Vecini cu infinitul.

|

Aud vorbindu-se mult despre comuniunea cu natura. Dar până la urmă ce înseamnă asta? Să mergi la pădure la grătar din când în când? Să ieși cu cortul la pescuit și să mănânci pateu din conservă, să reciclezi câteva sticle de plastic de prin casă, să dormi sub cerul liber? E greu de definit și desigur că am luat doar câteva exemple mai dramatice…de amorul artei.

M-am tot gândit la asta weekendul ăsta cât am stat la mare. Nu am o relație specială cu apa. Nu pot spune că trezește în mine sentimente pompoase…însă privind mult timp în larg am simțit, cumva, după multă vreme, această comuniune. Acest sentiment de “eu parte din ceva mai mare”. Și am descoperit și-o definiție: cea a picăturii de ploaie.

Când mă aflu în locuri cu peisaje grandioase pur și simplu nu știu ce să fac. Frumusețea, complexitatea, infinitul locului te lasă mut. Stau și privesc și crește în mine această senzație…că sunt atât de mică în comparație cu totul. Ca o picătură dintr-o ploaie. Și dintr-o dată mă simt atât de stupid gândindu-mă ce caraghios trebuie să arăt eu agitându-mă în viața mea cotidiană, între blocurile de ciment, supărându-mă că am ratat metroul, că imprimanta nu a printat cum trebuie, că am stat la nu știu ce coadă…

Și apoi mi se par stupide atâtea lucruri pe care le considerăm importante zi de zi: cu ce ne îmbrăcăm, cum să îl impresionăm pe șefu, cum să îl convingem pe’ăla micu să nu mai bage mâinile în nisip ca să se bronzeze, cum să trăim bine, într-o societate care e bolnavă, o știm cu toții (sunt o persoană pozitivă, mă știți, dar să fim serioși, e clar că pe undeva, am greșit rău în construcția sistemului în care ne zbatem să supraviețuim).

Și mi se face poftă să rămân acolo, să renunț la toate lucrurile astea și să mă ascund într-un colț de lume, să-mi preling existența lin, așa cum e ea, ca o picătură de ploaie, printre alte picături…în comuniune cu natura. Să nu vă mire dacă într-o zi chiar voi dispărea! Hehe!

A fost un weekend bun. Pentru spirit! Vă recomand exercițiul ăsta de vizualizare. Măcar din când în când.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *