Planurile sunt inutile, dar planificarea este esențială

Am experimentat o mulțime de instrumente și metode încercând să le găsesc pe cele care (credeam eu că) mi se potrivesc cel mai bine. Potrivirea trebuia demonstrată prin abilitatea instrumentului respectiv de a mă ține ancorată în el, de a mă face să îl folosesc zilnic astfel încât să îmi pot urmări planurile constant. Cu alte cuvinte problema nu era că nu mă pricep să îmi setez obiective, să îmi planific activitățile, timpul, prioritățile ci că nu prea mai reveneam asupra formei sub care le-am scris și simțeam că asta nu e în regulă, că “muncesc degeaba”. Vi s-a întâmplat?

De când fac improvizație am învățat un lucru legat de planificare. Așa cum spune Dwight Eisenhower (cel care a inventat și matricea pentru time management urgent/important)Plans are useless, but planning is essential.” La improvizație conceptul se aplică foarte interesant: un improvizator nu își planifică replicile, scenele, personajele sau poveștile însă își planifică performanța pregătindu-se mental pentru orice situații inedite ar putea apărea pe scenă. Planificarea lui nu presupune scrierea unui scenariu și urmarea lui pas cu pas ci pregătirea unui schelet pe care să construiască, a unei direcții, a unui soi de atitudine potrivită pentru întâmplări neașteptate.

Am început să cred că asta e mai important atunci când planificăm. E important să decidem direcția în care vrem să mergem, să ne clarificăm gândurile, să intrăm într-un mindset potrivit însă să ne ținem de plan ca scaiul de haine s-ar putea mai mult să ne încurce, să ne mănânce din timp și să nu fie atât de relevant.

Cum bine sumarizează Jerry Kail: planificarea ne ajută să ne pregătim mental, pentru că trecem prin toate posibilitățile și ne gândim la planuri de contingență în timp ce rezultatul hard-copy în sine e mai puțin important.

Concluzia: nu vă împotmoliți în planificare și nu țineți cu dinții de planul făcut, indiferent cât de mult timp v-a luat să-l faceți, și-a făcut treaba.

PS: Pregătesc un proiect drăgălaș cu povești. Fiți pe fază! Sunt încă la planificare. :D

2 Comments

  1. Ichim George

    The si nu…tu zici sa treci prin posibilitati si sa ne gandim la planuri de contingenta…pai asta inseamna a-ti face planuri…daca nu gresesc.
    Eu de exemplu pe vremea cand organizam evenimente sau acuma cand lucrez pe proiecte…mereu in minte imi fac planuri, uneori si pe hartie daca sunt complexe: A, b, C, D, sa am mereu back-up la back-up. Dar tre sa ti le trasezi putin in minte, cel putin la inceput…in timp see you experienta, aceste planuri vor exista deja acolo in cap si pur si simplu vor fi acolo, ca un rucsac see you solutii…
    Eu unu zic ca e bine sa iti faci planuri, dar sa fii mereu flexibil si fii sigur…intotdeauna va apararea cevaa neasteptat la ce nu te-ai gandit, ceva ce ai omis, si de cele mai multe ori daca ceva poate merge prost…o va face…
    Parearea mea de Inginer.

    • Nu am spus nicaieri ca nu ar trebui sa iti mai faci planuri, dimpotriva. Spuneam ca e important sa le faci dar ce conteaza din a le face e procesul in sine, nu rezultatul (adica planul efectiv). :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *