Weekendul trecut au avut loc, la Romexpo, trei târguri: TIB (Târgul Tehnic Internațional București), Salonul Cercetării și Inventika 2010 (aflat la a 14-a ediție). Împărțite în vreo 4-5 pavilioane, erau de ajuns 5 lei pentru a le vizita pe toate, iar elevii și studenții au avut intrare liberă.
M-am dus sâmbătă dimineață, în jur de 11 și am nimerit destul de pustiu. Poate pentru că era ultima zi, poate pentru că cei interesați erau trimiși de șefi și deci s-au dus în cursul săptămânii.
Spre deosebire de acum doi ani când am lucrat acolo, acum mi s-a părut plictisitor. Nu tu roboței, nu tu cine știe ce minunății ale științei care să îmi facă mie cu ochiul. Multă tehnologie “plictisitoare”, mașinării, unelte, bare de metal..
Am văzut live cum funcționează o mașinărie de ștanțare (Trumpf – Trupunch, pe numele ei) ce tăia zgomotos niște steluțe în inox, am fost speriată de o altă mașinărie (Witmann) care nu știu la ce folosea, dar a pornit exact când am trecut pe lângă ea; m-am plimbat prin două pavilioane întregi pline de mașini-unelte.
Cum nu mi-a trecut niciodată prin minte să lucrez într-o fabrică, deși recunosc că mi-ar plăcea să asist la designul unui flux de producție, m-au atras mai mult lucruri de ordin estetic la TIB-ul de anul ăsta – și îmi recunosc superficialitatea .
Am văzut un leagăn de copil roz, ce se legăna singur. Am văzut și invenția Andreei Marin Bănică (Body-ul pentru bebeluși) – sau cel puțin imagini cu el. Mi-a plăcut cum era decorată zona Okuma, înconjurată de ghivece cu flori (poate atenția pentru imagine le-a adus și premiul Company Award Service Excellency în 2008). Ark Metal Impex aveau un stand plin de arcuri de mărimi și culori diferite, care arăta foarte simpatic pentru un ochi care nu pricepe nimic din restul standurilor, și am aflat că cei de la Moviplast fac pungile pentru Benvenuti, Fruitgarden, și bannere pentru Bergenbier și Bucegi. – foarte relevant, știu.
Mi-au mai atras atenția și nume precum Bosch și Kaeser și mi-e greu să spun de unde le cunosc, dar intuitiv voi pune pe seama publicității.
Mi-a plăcut și logo-ul Federal Ministry of Education and Research in Germany – pentru că avea floricelele alea și culorile bine alese. Cumva logo-urile noastre (cel puțin cele de stat și din cercetare) mi se par învechite și urâte.
În rest, standurile Institutului de Geodezie, Universității de Construcții și cel al Politehnicii erau cam pustii și cu un oarecare aer comunist (nu sunt sigură de unde venea), iar zona pentru invențiile românești era reprezentată doar de niște pereți cu pancarde în fața cărora așteptau niște mese goale, pentru că inventatorii români probabil dorm până târziu în weekend.
Mulți germani, câțiva francezi care serveau vin încă de la ora aia, ceva hostesse adormite, dar țepene pe tocuri și afară ploaie măruntă.
Mă plimbam pe acolo total nelalocul meu, pentru că se simțea că fac notă discordantă și am plecat cu nevoia nesatisfăcută de a vedea și vreun roboțel cu care să pot da mâna sau care să-mi zâmbească.
Poate la anul.
Leave a Reply