Ați observat și voi cum atunci când se referă la muzică bună majoritatea oamenilor se referă la muzică compusă mai demult sau în stiluri apărute acum câțiva ani buni? Și ați observat cât de mult admirăm clădirile vechi și cât de căutate sunt hainele vintage? Și nu vi se pare că facem referire la romane demult scrise ca fiind cele preferate?
Dacă totul era așa frumos atunci de ce am schimbat modul în care facem lucrurile acum, când le putem face oricum mai bine și mai repede?
Deși mă gândesc că poate e doar nostalgia sau recunoașterea muncii părinților și bunicilor noștri nu poate să nu îmi fulgere prin minte că înclinația noastră către lucrurile de demult nu este altceva decât o dovadă a rezistenței noastre la schimbare.
Și poate stră-stră-strănepoții noștri se vor îmbrăca toți ca LadyGaga și vor locui în case din sticlă, ascultând cu nostalgie muzică dance și house și mirându-se cum trăiam noi conducând pe pământ mașini cu patru roți și curățând cartofii cu cuțitul.
Nu cred că frica va alunga vreodată schimbarea, dar cred că poate să o amâne, iar bătălia între companii cred că se dă în curajul angajaților de a trece peste teamă și a cuceri viitorul cât mai repede.
Leave a Reply