Să sărbătorim mai mult succesul!

|

Noi, oamenii, suntem o specie tare masochistă și negativistă. Lăsând la o parte lucrurile evidente ca: războaie, poluare, sinucideri, crime și-altele și chiar uitându-ne la atitudini mai mărunte.

În management se pune accent pe corectarea erorilor (cel puțin în accepțiunea puțin mai veche). Scopul evaluărilor de orice fel e acela de a vedea ce nu a mers bine și de a îndrepta. Fie că e vorba de un proces, de o mașinărie sau de abilitățile unui om, toată atenția merge pe îndreptarea a ce a ieșit sub linie.

În marketing deja toată lumea știe că un client mulțumit spune mai departe la 1-3 persoane, în timp ce unul nemulțumit altor 10.

În viața de zi cu zi am observat că sunt mult mai concentrată asupra feedback-ului negativ. Dacă cineva îmi spune ceva de rău: sufăr, sunt dezamăgită, încep să analizez pe toate părțile, mă gândesc la motivele pe care le-a avut persoana când a spus lucrurile alea, la ce ar trebui să nu mai fac etc. Pierd o groază de timp fiind supărată și încercând să corectez defecte, pe care poate nici nu le am.

Impactul unui feedback pozitiv nu este niciodată atât de puternic. Sau este atât de rar încât nici nu contează. Nu îmi ia niciodată mult să mă gândesc la el și de cele mai multe ori simt că e doar o confirmare că lucrurile sunt așa cum trebuie. Iar pe așa cum trebuie ni-l setăm singuri.

N-o să ne dăm niciodată seama la ce suntem buni și care ne sunt talentele, dacă ne uităm doar la ce nu suntem buni. Nu o să simțim niciodată că suntem oameni de succes dacă privim doar eșecurile. Cum curajul nu înseamnă lipsa fricii ci abilitatea de a continua chiar dacă îți e frică, nici succesul, și fericirea o dată cu el, nu înseamnă lipsa insuccesurilor, ci abilitatea de a te bucura de binele pe care-l ai așa și atât cât e el.

Nu cred că sunt singura căreia i se întâmplă asta, iar sugestia mea pentru noi e să facem un switch în timpul pe care ni-l acordăm. Să ne cunoaștem defectele, să ni le asumăm, dar să ne întoarcem atenția către acele lucruri pe care le facem bine pentru a le face și mai bine. Căci oamenii perfecți nu s-au inventat încă și nici nu se vor inventa vreodată.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *