Când dă deadline-ul peste noi.

Cred că oamenii se împart în două mari categorii când vine vorba de situații de criză și mai ales de cele date de deadline-uri:

1. Cei care se pierd și pe măsură ce încearcă mai rău fac.

2. Cei care devin eficienți și rezolvă tot ce e nevoie mai bine și în timp record. Aici mă încadrez eu.

Mi-am dat seama că atunci când am ceva de făcut și nu îmi place prea mult (ex: teme/proiecte pe la școală etc.) le las pe ultima clipă, având convingerea că “oricum întotdeauna reușesc să le fac la timp și să le fac și bine”. Asta pentru că în condiții de stres lucrez foarte bine. Pe de o parte e un lucru bun, pentru că există situații de criză imprevizibile și e bine să știi să le faci față. Pe de altă parte, să ajungi să îți creezi singur situațiile critice, inconștient, pentru a lucra mai bine poate să nu fie un lucru bun. Mai ales dacă lucrezi în echipă și trebuie să te adaptezi și la alte stiluri de lucru.

În timp, amânările și lucratul pe ultima sută de metri au devenit un obicei prost. Arată că fac lucrurile mai mult că trebuie și mai puțin pentru că vreau, iar stresul chiar și în doze mici poate dăuna pe termen lung.

Pentru a evita să ajung la picătura care să umple paharul m-am hotărât ca până la sfârșitul anului să fac fix invers ca până acum. Să consider că fiecare lucru trebuie făcut exact atunci când aflu despre el.

Iar dacă chiar nu îmi place să fac un lucru, deloc-deloc, să ascult sfatul lui Vlad și pur și simplu să nu-l fac.

Voi cum gestionați situațiile de criză?