Autonomie în învățare

Autonomie e un cuvânt tare frumos. Ne duce cu gândul la independență, libertate, opțiuni, auto-control, forță, auto-conducere. Dacă privim mai departe puțin ne duce cu gândul la faptul că suntem diferiți de ceilalți și prin urmare nevoile noastre sunt diferite și rezolvarea lor ar trebui să fie personalizată și aleasă de noi.

Sistemul românesc de învățământ nu este unul personalizat. El ne spune ce să învățăm, când să învățăm, cât să învățăm, în ce ordine și cum. Chiar și la facultate.

Cum ar fi să îți poți alege tu ce să înveți și cum? Să poți să decizi ce e cel mai potrivit pentru tine și astfel să deții controlul propriei dezvoltări? La asta visează CROS, la o universitate alternativă în care tu ești stăpân pe propriul proces de învățare, al cărui design ți-l faci singur alături de alții ca tine sau care sunt cu câțiva pași înaintea ta.

Așa a apărut Programul de consiliere pentru autonomie în învățare unde o serie de membri ai comunităților HRemotion și NewmediaSchool și o serie de membri ai celor două programe s-au angajat în a-și lua dezvoltarea în propriile mâini. Primii ca AutonoMARI (cu rol de consiliere, suport, asistență) și ceilalți ca AutonoMICI (în calitate de tineri cu potențial ce vor mai mult de la ei înșiși).

Despre cum decurg lucrurile puteți citi mai multe aici. Eu m-am înscris ca AutonoMARE din curiozitate la început, pentru că am simțit că poate ar trebui să iau parte la asta chiar dacă nu îmi era foarte clar la ce se referă. Pentru că sunt o persoană care îmbrățișează repede noul și crede în schimbări.

După câteva întâlniri cu alți AutonoMARI și 3 cu AutonoMICUL meu mi-am dat seama cât de mult avem nevoie de comunicare. Cât de mult avem nevoie să vorbim cu alții pentru a ne da seama ce știm și ce nu știm, cât de mult avem nevoie să întrebăm, să aflăm cum fac alții, să facem schimb de informații și bune practici, să aplicăm concepte, să construim noi singuri și noi în mai mulți…

Contexte ca acesta m-au ajutat să descopăr o mulțime de lucruri despre mine, lucruri pe care le fac ușor, de ce, ce nu am răbdare să fac. Despre cum vorbesc, cum învăț, despre ce îmi place la mine și ce nu, despre ce vreau să schimb și la ce vreau să renunț de tot. Și am aflat despre lucrurile astea încercând să îi înțeleg pe alții, încercând să îl ajut pe AutonoMIC să le afle despre el, jucându-mă de-a detectivul, de-a elevul, de-a curiosul, de-a trainerul, de-a coach-ul și cochee-ul, de-a omul mare, de-a creatorul, de-a managerul…

Asta înseamnă dezvoltare, nu memorarea unor teorii gândite de alții, nu o serie de lecții gândite de alții pentru mine, de parcă ar știi altcineva cum pot ajunge eu ceea ce vreau să devin.