Transferul de know-how într-un ONG e greu de făcut, mai ales pentru că nu te vezi zilnic cu persoanele cărora le transmiți informațiile, iar ele nu dedică, în general, tot timpul lor voluntariatului.
Nu poți să începi să povestești tu despre toate pentru că nu știi ce îi trebuie persoanei respective și ce nu-i trebuie oricum nu va reține; poate crede că o sufoci sau că te dai mare dacă nu-ți cere informațiile ea sau le știa deja; de multe ori nu știe ce să ceară etc.
În DAfi, pentru a facilita transferul de know-how:
- Am lansat “Pastila de luni dimineață” care este un mail dat tuturor, este scurt și concis și are două părți: Învățăminte/Surse de inspirație – adunate de’a lungul timpului și Make your life easier – resurse (programe, site-uri etc.). Pastila are avantajul că pot contribui și restul cu informații pentru a le transmite, nu trebuie să fie doar ale mele.
- Răspund la mail-uri cât mai rapid. Îmi ia mult timp fizic să îmi verific mailul de mai multe ori pe zi, dar zic eu că merită să ofer informația exact atunci când e nevoie de ea.
- Povestesc mult pe la ședințe – pe termen scurt parcă sunt mai multe dezavantaje ca avantaje, dar am observat că pe termen lung se văd diferențe în bine (cu alte cuvinte: se folosesc de informațiile de acolo).
- Ofer constant feedback și sugestii.
- Pentru cei ce vor să candideze ca președinte mă gândesc că le-ar prinde bine niște întâlniri tete-a-tete și un fel de shadowing.
Alte metode care facilitează transferul sunt: site-ul intern și extern (unde pot citi informații), întrebările directe, follow-up-ul proiectelor/activităților.
Eu nu sunt o fire foarte socială și cum am probleme și cu a avea răbdare cred că, într-un fel, asta e cea mai arzătoare problemă a mea înainte de a pleca din asociație în mai. Mi-ar prinde bine niște sugestii.
Ar fi interesant să elaborăm un manual, care să fie actualizat de la an la an. :)) Credeți că ar funcționa?
Leave a Reply