Debriefing “Autonomie în învățare”

Am avut aseară o întâlnire ce mi-a dat o mulțime de energie. M-a hrănit fizic, mental, spiritual și dacă ar mai fi vreun plan sigur aș fi fost mai bine și acolo.

Ne-am întâlnit toți autonoMARII pentru a vorbi despre cum au fost primele săptămâni din program și ne-am întrebat cu toții:

  • Cât am reușit să acoperim din obiectivele inițiale și prin ce tehnici?
  • Ce dificultăți am întâmpinat în acest proces și ce nedumeriri am avut sau avem?
  • Cum a fost pentru noi să conducem ședințele?
  • Ce lecții ne-am luat până acum?
  • Cum continuăm după vacanță?

Când am început programul eram oarecum reticentă, oarecum nesigură, totul suna bine în teorie, dar nu știam cât de bine se va reflecta și în practică. Nu știam cât de bine voi reflecta eu lucrurile în practică. Mi-am luat însă rolul în serios și cred că și autonoMIC-ul meu e mulțumit de felul în care au decurs cele 5 întâlniri de până acum, raportându-mă la scurtul follow-up făcut împreună.

Întâlnindu-mă și cu ceilalți autonoMARI am simțit o rafală de suport. Toți am reușit să ne atingem obiectivele în mare însă fiecare prin alte metode. Iar ăsta e un lucru extraordinar pentru că arată că posibilitățile sunt nenumărate și nu există o singură “the right way“. Totul e personalizabil. Cu toții am avut mici temeri și nelămuriri despre cum ar trebui să decurgă lucrurile, dar ăsta e doar un semn că ce facem aici e nou, original și revoluționar. Și m-am simțit parte din ceva mult mai mare decât mine.

M-a inspirat enorm să aflu despre o mulțime de instrumente folosite de toți, unele preluate de prin diferite locuri, altele transformate și adaptate și unele chiar inventate: mindmaps, descrierea rolurilor, contracte sub formă de scrisori către tine de peste 6 luni, povestea vieții în mărgele albe sau negre și de mărimi diferite în funcție de momentul trăit, cronometrarea activităților și analiza impactului lor asupra ta, expunerea grafică a obiectivelor, nevoilor de învățare, exerciții de prioritizare, teme de gândire …

Si lucrul care îmi place cel mai mult e că nimic nu e făcut după ureche. Totul e gândit, planificat, organizat și mai ales monitorizat și evaluat. Lucrurile nu sunt niciodată lăsate în pom și ne antrenăm unii pe alții astfel încât să nu rămână niciodată responsabilitatea unei singure persoane.

Aș vrea să-i văd și pe oamenii mari cum pun la cale și în funcțiune atât de multe lucruri pe cât reușesc să facă 20 de tineri cu mintea deschisă și orientați către dezvoltare, așa cum este grupul ce s-a adunat aseară.

M-a ajutat întâlnirea și să conștientizez lecțiile învățate: am învățat să ascult, să mă abțin și să nu livrez răspunsul imediat indiferent cât de sigură sunt de corectitudinea lui, am învățat că sunt multe lucruri pe care și eu îmi doresc să mi le dezvolt, să le corectez, să le transform la mine.

Pentru mai departe mi-am propus să devin și mai structurată, să îmi fixez mai clar direcția în care trebuie să conduc procesul, să mă orientez mai mult spre a-l ajuta pe autonMIC să devină autonom (să învețe să învețe singur) și mai puțin spre a-l ajuta eu să-și rezolve probleme punctuale.

Genul acesta de activități îmi gâdilă intelectul și îmi dau încredere că noua generație care vine din urmă va aduce schimbări mari în România și în lume. Iar eu simt că fac parte din această generație și asta mă motivează.

Dragilor, vă mulțumesc și abia aștept următoarea întâlnire! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.