La Psihologie, la facultate, am abordat la multe materii problematica: ereditate vs. mediu. Unii specialiști afirmă că zestrea genetică ne determină gradul de dezvoltare, personalitatea, temperamentul etc. pe când alții consideră că meritul aparține influențelor din mediu. Au arătat cum marii muzicieni nu se trăgeau neapărat din mari muzicieni sau fii lor nu aveau întodeauna aceleași abilități extraordinare, studiind arborii genealogici ai marilor compozitori ai lumii. Au studiat perechi de gemeni despărțiți, crescuți în medii diferite, și au descoperit că deși există uneori un numitor comun între ei există mai multe deosebiri decât asemănări.
Dacă citiți cartea Outliers veți vedea cum autorul demonstrează practic că multe personalități și-au câștigat geniul prin muncă (principiul celor 10.000 de ore de exercițiu).
De aceeași părere sunt și cercetătorii despre care am citit în articolul acesta: David Shenk, Mihaly Csikszentmihalyi, Kevin Rathunde, Samuel Whalen…
Concluzia e că nu ne putem baza pe natură, indiferent cu cât potențial ne-am născut. Ea nu va face lucrurile pentru noi, iar potențialul ne va fi valorificat doar printr-un efort susținut. Spunea Seth Godin într-una din cărțile lui că ce e simplu de făcut, a fost făcut deja. Prin urmare e nevoie de mai mult pentru a ajunge un geniu de succes.
Vestea bună e că indiferent dacă există sau nu semne de genialitate poza de final îl ilustrează învingător pe cel care s-a antrenat mai mult. Iar talentul, devine un lucru valoros, doar dacă e folosit cum și acolo unde trebuie. Nu doar dacă există. Exact filosofia DAfi.
Așadar, să ne punem pe treabă! Ar fi păcat să irosim genele astea bune, căpătate de la strămoșii noștri daci.
Leave a Reply