Despre leadership.

Am participat joi seară la o conferință pentru și cu oameni mari, și la propriu și la figurat. Un open course organizat de Maastricht School of Management ce l-a avut ca vorbitor pe Adrian Stanciu, poate unul dintre cei mai buni speakeri pe care i-am ascultat eu.

Adrian Stanciu, inginer la bază, “cercetător” și consultant în dezvoltarea și cultura organizațiilor a ales să vorbească despre o temă despre care se tot vorbește, dar parcă degeaba: leadershipul și despre faptul că e mai important cum faci, decât ce faci, despre impactul liderilor și despre importanța acestuia

Plecând de la crezul că cel mai important element într-o organizație este managerul, acesta influențând cel mai mult cultura și oamenii ce se comportă așa cum sunt conduși, și de la faptul că mediile de afaceri nu mai sunt previzibile/stabile (nicăieri în lume – iar asta nu e neapărat un lucru rău ci un semn al evoluției), A.S. ne-a construit o definiție a conducătorului ca fiind acea persoană ce trebuie să creeze cadrul normativ, ce trebuie să creeze norme pentru valorile deja împărtășite, ce trebuie, pe scurt, să creeze și să vegheze asupra contextului în care se desfășoară totul.

A vorbit despre diferențele între management și leadership, despre valori și norme, flexibilitate și autonomie, motivație, despre dilema “liderii se nasc sau se fac” și despre o mulțime de elemente vehiculate în jurul conceptului de leadership, încercând, cum spunea el însuși, să mai facă puțină lumină. Și a făcut.

Ne-a prezentat cele 2 dimensiuni ale parcursului între viziune și rezultatele unei organizații și ne-a arătat cum nu se poate unul fără altul, deși suntem experți doar în ce-l privește pe cel al obiectivelor. Și poate, cea mai puternică afirmație din seară a fost aceea că leadershipul nu e mai bun ca managementul și nu ar trebui să-l înlocuiască. Cele două trebuie practicate simultan, în proporții diferite în funcție de situație și oameni. Iar un conducător bun este acela care știe să jongleze cu aceste proporții.

Ideea principală cu care am plecat și care m-a pus pe ganduri este că nu acțiunile determină rezultatele ci impactul acțiunilor, ce poate fi defensiv sau constructiv și poate determina felul în care este văzut conducătorul și modul în care funcționează organizația.

În partea a doua ne-a arătat instrumentul HumanSynergistics de analiză a impactului liderilor în organizație și ne-a demonstrat că e mai important cum faci decât ce faci. Mai multe detalii aici sau aici.

Am plecat cu o recomandare de lectură și cu o viziune mult mai cuprinzătoare a ce înseamnă să fii un bun conducător și vă recomand cu căldură să mergeți să il ascultați pe Adrian Stanciu, dacă va apărea vreodată ocazia.