Bună! Eu sunt Corina și de cel puțin 2 luni nu m-am mai atins de “nu am timp”.
Scria bine Adi aici despre cât de mult ne place să fim ocupați. Până la urmă să fii ocupat e doar o scuză pentru a nu face nimic. Prin anul întâi, în sesiune, nu aveam timp pentru nimic. Doar pentru a mânca, a învăța și a dormi. Nu dormeam mai mult decât de obicei, nu mâncam mai mult decât de obicei și cu siguranță nu învățam mai mult de 6 ore cumulate o zi întreagă. În rest mă uitam pe pereți, mă gândeam la cât de mult mă presează timpul, așezam cursurile în ordine o dată pe oră și ștergeam praful de 10 ori într-o săptămână pentru că îmi plăcea mirosul spray-ului de curățat. Și simțeam cu atât mai mult că trebuie să profit de timp atunci când hotăram să iau o pauză, care numai pauză nu era cu cartea pe genunchi. Și pentru oricine avea vreo idee de ce aș putea să fac în cele 2 săptămâni aveam pregătit defensivul “n-am timp”.
Și nu doar în sesiune nu aveam timp. Întotdeauna se găsea o scuză care să mi-l fure: un proiect la școală, vreo chestie în DAfi, vreun concert la care trebuia să lucrez. Și le făceam pe toate o dată fără a simți că fac ceva. Cine mai avea timp să privească și la itemii tăiați deja de pe lista de To do? Nu aveam timp să fac 10 minute de exerciții pe zi, sau să îmi iau o după-amiază liberă pentru a vedea un film sau pur și simplu pentru a sta la povești. Întotdeauna “de săptămâna viitoare” se reporta la următoarea săptămână.
Acum sunt mai înțeleaptă ca atunci. Acum îmi dau seama că nu activitățile îmi dictează cât timp am ci eu dictez activităților cât timp le aloc. Am învățat ca atunci când sunt cu el să fiu doar cu el, că 10 minute pe zi de exerciții îmi dau mai mult timp decât îmi iau pentru că mă energizează, că pauza trebuie să fie pauză și că am timp să fac orice îmi doresc.
Deși sunt în sesiune am timp să fiu și la birou aproape 8 ore pe zi, să mă ocup și de DAfi și de BdV, să stau și la povești, să mă bucur de noi, să îmi fac manichiura doar pentru că am chef nu doar pentru că trebuie, să citesc o carte, să scriu, să îmi gătesc și să învăț. Și dacă aș mai vrea să fac ceva aș avea timp s-o fac. Și ziua tot 24 de ore are și săptămâna tot 7 zile. Iar notele nu mi-au scăzut. Cel mai bun moment să aplici o idee e atunci când îți vine și cel mai bun moment să faci ceva ce vrei e atunci când vrei să-l faci. Altfel, se va transforma într-un alt alineat pe lista cu lucruri de făcut și va alimenta aceeași frustrare de a avea prea multe de bifat într-un timp care nu îți e niciodată suficient.
Ne pierdem prea mult timpul plângându-ne că nu-l avem în loc să-l folosim pentru a face loc tuturor lucrurilor ce merită făcute.
Luați-vă un angajament față de voi înșivă și scăpați de dependența nu am timp-ului. Nu vă va trebui mult să vă mulțumiți pentru asta. Și mai mult: veți avea și timp să o faceți.
Leave a Reply to cristi Cancel reply