Tot mai mulți manageri devin conștienți că oamenii motivați intrinsec sunt mai productivi decât cei motivați extrinsec. Banii și beneficiile materiale sunt o condiție necesară, dar nu suficientă. Important e să nu acționăm însă, doar reducând materialul și ținându-ne pumnii strânși poate-poate oamenii se vor auto-motiva.
Scurt studiu de caz:
I. este un tip mișto. Un bun om de vânzări, cu un bun simț al afacerilor și cu puterea de a aduna oameni în jurul lui. Problema lui I. însă este că nu se pricepe la fel de bine să îi țină lângă el. De ce? Deși cunoaște puterea motivației intrinseci și crede în ea, I. nu o stimulează în niciun fel. Modul de lucru este libertin, fiecare poate face ce vrea, când vrea, iar I. este, sau cel puțin încearcă să fie, corect și să ofere șanse egale pentru toată lumea. Stimulentele materiale sunt aproape nule (dată fiind natura activității), iar o parte din oamenii cu care lucrează nu se simt apreciați pentru munca lor. Nimeni nu este bătut la cap sau tras la răspundere, dar când cineva în mod repetat nu dă dovadă de implicare și interes este eliminat.
El nu “trage” de oameni pentru că știe că cei mai potriviți sunt cei care vin singuri. Cu ce greșește I.? Oamenii vin singuri dacă au la ce să vină.
Nu există niciodată doar vreau! Există întodeauna:
* vreau pentru că îmi place să fac asta
* vreau deoarece cred foarte mult în viziunea respectivă
* vreau pentru că mă simt bine cu echipa
* vreau pentru că e o oportunitate enormă pentru mine
* vreau pentru că pot să învăț ceva nou
* etc. etc. etc.
Astfel că un manager, oricât de bun, nu poate motiva pe nimeni intrinsec (în mod direct) însă orice manager, pentru a fi bun, trebuie să știe să creeze contexte în care oamenii să se auto-motiveze.
Nu-i lucru ușor…dar zău că merită!
Leave a Reply