În ultimele două zile am asistat la un training pe creativitate și inovare. Participanții: oameni (cu funcții importante) dintr-o oarecare bancă.
Am ajuns acolo înarmată cu prejudecăți: oamenii din bănci sunt rigizi, spălați pe creier, plictisitori, serioși…și mai ales…rigizi (da, știu că am scris asta de două ori – vă dați seama ce puternic îmi atârna prejudecata). Și unii sunt așa. De fapt, majoritatea sunt ȘI AȘA. Pentru că asta le cere meseria. Dar au demonstrat că pot fi și ALTFEL.
Eu sunt un om pozitiv și cred în schimbare. Cred cu tărie că toți putem face orice. Cu condiția să fim deschiși și să ne-o dorim.
Iar oamenii ăștia au venit deschiși, și-au dorit și au putut. E fascinant să vezi oameni peste 30 de ani colorând, singuri sau în echipe, interpretând poveștile desenate, jucându-se. Iar desenele lor nu le trădau vârsta pentru că erau la fel de copilăroase, haioase, creative ca ale unor copii. Uitându-mă la ei nu puteam să nu mă gândesc că nu e atât de rău să crești pentru că nu trebuie să renunți la nimic din ce făceai când erai copil. Dacă știi să nu o faci.
Și vă invit să vă jucați! Cu copiii voștri, cu frații sau surorile voastre, cu perechile voastre, cu colegii, prietenii, străinii. Nu cred că e cineva care să nu aprecieze tinerețea și să nu și-o dorească. Lecția cea mai importantă pe care am primit-o zilele astea e că: tinerețea nu e o vârstă, ci o stare de spirit. Depinde doar de noi să ne-o păstrăm, să o folosim și să ne bucurăm de avantajele pe care ni le oferă.
Leave a Reply