Când începem să fim … deștepți!

Animalele funcționează pe baza instinctelor generate de reflexe necondiționate. Într-un fel, mai ales în situații extreme, așa funcționăm și noi.  Când ceva cade lângă noi, creierul percepe, amigdala (nu cea din gât, ci cea din creier) se activează și declanșează diferite reacții: tresărim, ne încordăm, se declanșează o mișcare bruscă care ne ajută să ne ferim etc. Când ne naștem cam cu asta se ocupă creierul nostru: cu instinctele pentru supraviețuire, cu reflexele necondiționate. Ați văzut cum, dacă atingeți mâna unui bebeluș, degetele lui se strâng? Nu o face intenționat/controlat! Ulterior, se dezvoltă reflexele condiționate (dacă bebelușul vede că atingând o jucărie, aceasta se învârte, o va atinge mereu, la fel, pentru a o învârti).

Pe la 7-8 luni apare însă inteligența practică. Este un stadiu intermediar între reflexele condiționate și primele forme ale gândirii. Ce înseamnă să gândești? În mare, să elaborezi scheme logice complexe, să prelucrezi informații… Ce este atunci inteligența practică? Este procesul prin care se conturează scopuri și încep a se atinge, îmbinând diverse scheme folosite înainte. Inteligență vine de la faptul că metodele folosite pentru reacționarea în fața unei situații noi (ex: blocarea jucăriei care se învârtea) sunt analizate, gândite și alese în funcție de măsura în care ele servesc atingerii scopului. Dacă cu un stadiu înapoi se mergea pe încercare-eroare,acum se merge mai mult pe…strategie.  Practică vine de la faptul că urmărește un scop clar și ajută puiul de om să se descurce în diverse situații.

Iar cuvântul cheie din paragraful de mai sus este a se descurca. Pentru că, la oamenii mari, asta înțeleg prin inteligență practică. Abilitatea de a adapta, de a găsi soluții (de preferat rapid), de a se descurca să rezolve probleme, folosindu-se de ce știau dinainte sau de ce au la dispoziție în mediu, mai ales în condiții noi. Îi admir pe oamenii spirituali, care nu se pierd, nu se blochează și găsesc întotdeauna portița de ieșire. E păcat cum unii dintre noi își pierd, parcă iremediabil, această inteligență practică și par, pur și simplu, paralizați în fața realității în viteză.

Ca să fiu puțin glumeață, cu toții începem să fim deștepți pe la 7-8 luni, însă puțini ajungem deștepți când ne facem mari. Vestea bună e că ne putem antrena inteligența practică, însă vă povestesc despre asta în curând.

poza și mai multe despre reflexele bebelușilor aici.