Presupun că stai jos când citești rândurile astea. Ești conștient că stai? Ești conștient de poziția corpului tău? Stai cocoșat? Îndreaptă-te, căci nu e sănătos pentru coloana ta! Stai drept? Îți poți simți spatele? Îți poți simți membrele? Capul? Poți simți atingerea hainelor pe care le porți? Textura lor…greutatea lor…temperatura lor? Cum se simt ele? Cum e scaunul? E moale, e tare, e comod, e rece? Poți să îți simți respirația? Să o conștientizezi? Auzi zgomotul din jurul tău? Al respirației, al mașinilor de pe stradă, al oamenilor din încăpere? Ce mirosuri sunt în jurul tău? Le simți? Cum sunt?
De câte ori vă gândiți la voi cu toate simțurile? De câte ori vă raportați la ce e în jurul vostru prin toți porii? Am citit o carte și mi-am dat seama că eu rareori o fac. Cel mai des trec ca rața prin apă. Mă grăbesc să ajung la destinație, mă grăbesc să trec dintr-o cameră în alta, de pe un scaun pe altul și sunt (aparent) concentrată la lucruri mai importante. Dar ce lucru e mai important decât noi? Noi trăind. Noi, trăind în lumea din jurul nostru! Care e atât de minunată! Sunt atâtea senzații pe care uităm să le simțim că nu e de mirare că nu ne aducem aminte nici ce-am făcut cu o zi înainte.
Și e ciudat cât de mult îmi place să merg fiind atentă la tot ce e în jur. La ce văd, la ce aud, la ce miros, la ce ating. Și de azi mi-am promis să fac asta conștient și zilnic. Să trăiesc și cu ochii, și cu nasul, și cu pielea și nu doar cu lista de TO DO și mișcările mecanice ale unui om robotizat.
Vă invit să încercați să meditați la primul paragraf din nou, înainte de a închide articolul! Cum vă simțiți? :)
Leave a Reply