Contrar a ce încă învățăm la școală, creierul funcționează ca orice altă parte a corpului, care ne ajută să ne adaptăm la mediu. Tremuratul apare ca o reacție la frig pentru a ajuta corpul să se încălzească, la ovulație sunt eliminați mai mulți hormoni pentru a crește apetitul sexual (la animale e cu atât mai evident) și așa mai departe.
S-a descoperit (de vreo 20 de ani deja) că neuronul nu este singura celulă din corp care nu se regenerează: cu câți te naști, atâția ai, ba îți mai și mor încet-încet. Dimpotrivă. Ni se nasc noi neuroni aproape în fiecare zi. Ni se nasc noi neuroni de fiecare dată când suntem expuși la experiențe noi.
Ce legătură are alergatul cu toată introducerea asta? În perioada marilor migrații, orice deplasare către noi teritorii era însoțită de o mulțime de noi variabile: geografia locului, tipul de hrană, unde se găsește hrana, prădătorii etc. Astfel că, pentru a se adapta noului loc, oamenii aveau nevoie de resurse. Nu doar de forță fizică ci și de noi neuroni, care să învețe să supraviețuiască în noul loc. Și pentru că orice migrație era precedată, evident, de mult mers/alergat, creierul nostru a învățat că, de fiecare dată când mergem mult sau alergăm, el trebuie să dea naștere la noi neuroni. (Cam asta e explicația din spatele explicației științifice. :p)
Ce e important însă: doar pentru că noi neuroni se nasc, nu înseamnă că ei devin neapărat și funcționali. Alergatul nu ne face mai deștepți, el doar pregătește fizic terenul pentru ca noi să devenim mai deștepți. Pentru a ne folosi de neuronii proaspeți trebuie să învățăm constant, să evităm rutina cât mai mult, să ne expunem la noi situații, cât mai diverse.
Mai multe detalii tehnice despre cum influențează alergatul neuronii găsiți aici, iar mai multe despre neurogeneză aici. :)
Alergați, alergați și învățați!
Leave a Reply