Nu foarte demult scriam textul de mai jos. L-am găsit în timp ce căutam lista cu “locuri de văzut” în calculator. Weekend-ul acesta mă ascund de toate. Weekend-ul acesta e despre un bol de sticlă. Vă recomand să mai intrați și voi într-al vostru din când în când.
Promit să vă fac cu mâna de pe Transalpina! :)
Realități în 500 de cuvinte.
Ne ferim de ploaie ca de dracu, ne înghesuim în tramvaie şi în maşini; maşini pentru care plângem când le lovim, dar pe care le înlocuim apoi cu altele mai scumpe, cumpărate din bani pe care nu îi avem; lucrurile bune nu sunt niciodată întâmplătoare, pentru lucrurile rele nu suntem niciodată vinovaţi noi; ne călcăm în picioare şi ne gândim la cât ghinion avem că cel pe care am călcat a căzut fix în faţa noastră; mâncăm căcat în fiecare zi pentru că o vorbă din bătrâni spune că asta aduce noroc; ne cumpărăm haine scumpe şi uităm să scoatem etichetele; dăm bani unora care au mai mulţi ca noi pentru că dacă el stă jos pe stradă şi cere iar tu-i dai înseamnă că eşti un om mai bun; indiferent cât de tare ne chinuim să ne vopsim feţele şi unghiile sau să ne radem bărbile nimeni nu observă decât atunci când o facem foarte prost sau nu o facem deloc; veştile rele circulă repede; cine râde la urmă se prinde mai greu; învăţăm sute de pagini pentru examene şi uităm ce am învăţat chiar dinainte să apucăm să ridicăm pixul de pe foaie; suntem ecologişti, nu aruncăm gunoaie în spaţiile verzi, le aruncăm direct pe stradă; fumăm, bem şi ne drogăm pentru că nimeni din preajma ta nu a murit din cauza asta şi dacă a murit doar nu o să ţi se întâmple tocmai ţie; cea mai comună întrebare din lume este “ce faci?” dar până să apuci să spui “bine” celălalt deja încearcă să îşi depăşească umbra când soarele-i bate din spate; copiii sunt mai maturi ca adulţii, tinerii sunt mai bătrâni ca însuşi bătrânii; râdem tare şi isteric ca să fim siguri că ne convingem că suntem fericiţi; ne prefacem, iar cei de lângă noi se prefac că nu s-au prins că ne prefacem; ne ascundem după deget când stim cu toţii foarte bine ce rol joacă fiecare; iubeste-ţi aproapele ca pe tine însuţi, unde aproape de tine nu este decât propria răsuflare ce creează aburi iarna; ne grăbim să ajungem în locuri care stau pe loc şi întârziem pentru că timpul nu e niciodată îndeajuns; avem un simţ deosebit al observaţiei, când e vorba de urât şi rău nu ne scapă nimic; frumosul nu-l vedem pentru că nu există(?); make love not war, sexul nu înseamnă dragoste, iar dragostea nu înseamnă numai sex; punem întrebări tâmpite pe care le-au pus şi alţii înainte pentru că într-un minut lucrurile se pot schimba; ne citim horoscopul şi suntem nervoşi toată ziua pentru că aşa scrie acolo; ne punem ceasul să sune dimineaţa, dar habar nu avem pentru ce ne trezim; cei ce vor să iasă din tipare sunt renegaţi, cei ce vor să iasă din tipare dar spun că nu vor să o facă sunt martiri; cu toţii am putea face orice, dar niciunul nu facem nimic; ne complacem în existenţele noastre sumbre, seci, fără vlagă şi ne putem descrie viaţa in doar 500 de cuvinte…
Mi s-a spus că trăiesc în lumea mea. Prefer lumea naivă din bolul meu de sticlă, decât realitatea voastră ce-mi încreţeşte fruntea şi-mi înfundă sinusurile.
Leave a Reply