Am fost la Parov Stelar și Morcheeba. Fiind două dintre trupele mele preferate și fiind cred că primul concert din ultimii doi ani la care am mers exclusiv ca spectator mi-am propus să mă bucur de tot ce se va întâmpla acolo. Și am făcut-o până la urmă, dar cu greu. Abia după ce am găsit un loc fără grupuri ca cele despre care vă voi povesti mai jos.
Ne-am strecurat și am ajuns în jumătatea de sală din fața scenei. M-am uitat mult în jur, la mulțime, la oameni (obicei păstrat de pe vremea când eram aproape obsedată de psihologia maselor). În stânga un grup de 4 prieteni: trei dintre ei se chinuiau să facă Facebook-ul să meargă (semnalul nu era grozav probabil), iar al patrulea se uita la ei. În spatele nostru, o tipă și doi băieți își povesteau unul altuia ce au făcut vineri la serviciu că abia mai puteam să aud ce se cântă. (Și ambele grupuri au făcut asta muuult timp – cam cât am avut eu răbdare să stau lângă ei – vreo 20 de min). Pe scenă, Skye Edwards era formidabilă.
De ce ai plăti bani, ai investi timp și energie ca să vii la un concert pentru a sta pe Facebook sau a-ți discuta problemele de la serviciu? Ideea nu e tocmai să te deconectezi și să te bucuri de muzică bună, live? De performance-ul artistului care își dă și duhul acolo? De ce să nu te duci la un suc, unde te poți și auzi, sau de ce să nu stai pe Facebook atunci când prietenii tăi nu sunt la 30cm distanță?
Sunt conștientă că fiecare generație crede că ea trata lucrurile cel mai bine. Părinții noștri ne acuzau că ne uitam prea mult la TV, noi ne acuzăm copiii că stau prea mult pe net, copiii noștri probabil își vor acuza la rândul lor copiii că folosesc prea des teleportarea și nu mai știu să se plimbe. Dar tot cred că unele lucruri ar trebui savurate live. Și nu spun că nu e ok să îți updatezi statusul sau să îți exprimi bucuria că tocmai ai ascultat melodia preferată. Sau că nu e ok să mai schimbi o impresie cu cel de lângă tine. Dar, nu tot concertul.
Poate doar îmbătrânesc eu prematur.
Leave a Reply