Cu atâtea site-uri cu note și recenzii, atâția dătători cu părerea și critici mai mult sau mai puțin avizate e și greu să te hotărăști ce să mai vezi sau ce să mai citești. Până la urmă tot pe încercate proprii ajungi la cele mai bune descoperiri. Și fără a vrea să umplu rândurile celor enumerați mai sus iată ce am mai descoperit eu zilele astea:
The Silence of The Lambs. Un clasic deja. Prima oară când l-am văzut eram mică și am adormit. Aseară a fost a doua oară. L-am savurat lângă un pahar de suc de vișine și la un moment dat m-am simți de-a dreptul sadică. Întotdeauna m-am visat jucând rolurile lui Hopkins (azi, prima poză din Google a actorului e chiar din filmul ăsta :) ). Nu vă mai spun că e un film polițist-psihologic și alte detalii tehnice că vă descurcați să le găsiți dacă nu cumva le știți deja. ……………………………..
The Great Gatsby. Se simte la fiecare pagină că F. Scott Fitzgerald se pricepe să scrie. Cartea are un aer de maturitate. Nu știu a-l explica altfel. E o poveste romantică și e grozavă de luat în metrou pentru că reușește să te teleporteze de îți vine și greu să cobori la stația ta. Filmul (cel din 1974) nu am avut răbdare să îl văd. Mi s-a părut un fel de audiobook al nuvelei. Dar dacă vreți să citiți o carte în 144 de minute cred că e potrivit. Sau îl puteți aștepta pe cel cu DiCaprio din 2012.
The jacket. Mi-a adus aminte de Eternal Sunshine of the Spotless Mind. E un film cu nebuni, cu dragoste, cu experimente ciudate…iar Adrien Brody e alt actor căruia i-aș juca rolurile. Mie îmi plac filmele astea mai ciudățele însă vouă dacă vă plac lucrurile clare și explicațiile la final probabil că nu o să vă placă. Dacă descoși firul în patru poți să scoți niște chestii destul de dure pe care le transmite filmul. Dar e cu happy end. :) ………………………………………………………………………….
Pacientul englez. Cartea e greu de citit de către cineva care nu cunoaște prea multă istorie sau care nu e pasionat de ea. Și pare scrisă pentru cunoscători nu pentru cineva care doar vrea să învețe câte ceva. Michael Ondaatje și-a făcut excelent partea de documentare. Povestea rămâne totuși frumoasă și la câte se pot întâmpla în vremuri de război nu m-ar mira să fie și adevărată. O asistentă alege să rămână izolată chiar după terminarea războiului pentru a avea grijă de un pacient cu arsuri grave care se dovedește a fi un cartograf experimentat cu o poveste complicată. Filmul nu l-am văzut încă, dar e pe lista din seara asta.
Veronika Decides to Die. Parcă în română îmi place mai mult cum sună: Veronica se pregătește să moară.Când am citit nuvela lui Coelho nu am înțeles mai nimic. Probabil nu am citit-o la momentul potrivit. Însă filmul e chiar bun, iar pe Sarah Michelle Geller o prind bine și alte roluri decât cel de spaimă a vampirilor. Tot cu nebuni, cu ceva dragoste și mai ales cu o concluzie cu încărcătură greu de dus: fiecare zi trebuie trăită ca fiind un miracol. E genul de film care te lasă privind în gol mult timp după ce s-a terminat (dacă ai starea pentru el).
Breakfast at Tiffanys. Cei mai mulți dintre voi probabil vă gândiți la melodia celor de la Deep Blue Something sau celebrul rol al lui Audrey Hepburn. Cred că puțin știu că rochia neagră, mărgelele pe gât și cocul aparțin de fapt lui Holly Golightly, nu actriței. Din ce am văzut în trailer filmul e transformat într-o poveste de dragoste și este total diferit de ce se întâmplă în carte. Și mi se pare că povestea e mult mai bună pe hârtie față de cea de pe ecran. Mai misterioasă, mai controversată, mai a Holly Golightly.
Și acum că eu mi-am mai exersat Elevator Pitch-ul iar voi v-ați mai îmbogățit cu o opinie în plus și poate cu câteva informații noi, vă las în compania unei duminici plăcute. Ieri am lenevit m-am odihnit, astăzi sunt atâtea de făcut! În primul rând: să hrănesc pisica ce mă strigă!
Leave a Reply