Un eveniment pentru studenți și young professionals, BizCamp, aflat deja la a VI-a ediție, își propune să îi inspire pe aceștia în alegerea și construirea unei cariere. Și e foarte fain pentru că în fiecare an adună oameni interesanți, cu idei bune, de la care participanții pot învăța multe lucruri sau pot afla noi perspective (profesionale și uneori și personale).
Pentru mine BizCamp a fost primul eveniment serios la care am vorbit oficial în fața a 100+ persoane. Spre deosebire de alte experiențe similare am avut timp să mă gândesc și să mă răzgândesc de câteva ori asupra a ceea ce voi spune și asta, cred eu, că s-a văzut. În bine, desigur.
Urmărind filmarea (eu încep pe la min. 20) mi-am dat seama că am fost mai coerentă decât mi s-a părut în momentul în care am terminat de vorbit și că am o voce ciudată (I hope that’s just me).
Despre ce am vorbit? Despre metafora programului de autonomie în învățare, exemplificată prin exemplul personal. Despre cum a fost înainte și cum a fost după să preiau frâiele dezvoltării mele. În primii 13 ani de școală am mers dintr-o inerție păguboasă. Următorii 3 ani, în care am cotit-o pe drumul autonomiei în învățare (chiar și inconștientă fiind) au însemnat cât ceilalți la un loc. E ceva. :) Și cei din sală au reacționat bine la mesaj. L-au înțeles și o parte din ei sunt sigură că vor deveni mult mai proactivi în procesul lor de dezvoltare.
Mulțumesc mult CROS-ului pentru onoarea de a-i reprezenta și sper să mai povestesc despre astfel de contexte pentru că m-am simțit bine acolo.
Prezentarea nu e mare lucru fără întregul speech, dar iat-o:
Leave a Reply