A nu se confunda cu Good to Great a lui Jim Collins, care tot despre un leap povestește, dar e unul făcut de companii.
Revenind la cartea din poză ea are un merit important: m-a convins ca, cel puțin o perioadă, să nu mai citesc cărțulii din astea de business/dezvoltare personală.
E o carte care nu spune mai nimic. Autorul susține (ca mulți alții) că pentru a avea succes (pentru a ajunge de la good la great) trebuie să îți găsești Your Primary Colors, adică acel ceva care se află la intersecția între pasiunea ta și talentul tău (lucrul la care te pricepi). Nu îți spune cum poți găsi intersecța asta (de altfel, cum ar putea să o facă?) ci doar că atunci când o găsești trebuie să profiți de oportunitate. Și mai vehiculează niște concepte pe care le-am mai întâlnit, că nu trebuie să îți asumi cine știe ce riscuri, că schimbarea nu vine peste noapte, că pe undeva intervine și soarta și tu nu ești atât de stăpân pe destinul tău cât pe cum reacționezi la ce îți oferă el… Clișee. Nu spun că nu e corect ce spune, dar simt că nu aduce valoare.
Singurul lucru interesant e că sunt câteva studii de caz, câteva povești ale unor oameni care au depășit pragul de good și mai afli una-alta. De exemplu am aflat povestea SPANX, cum de i-a venit ideea, cum a crescut etc. Și îmi place că își spune și povestea sa și chiar dacă generalizează că oricine poate ajunge great dacă…ce am spus mai sus…măcar e coerent cu ce i s-a întâmplat lui.
Mi-a lăsat o senzație de carte pentru începători.
A, da! Mai are și un Leap Journal, adică niște seturi de întrebări care ar trebui să te ajute. Întrebări de forma “Ce îmi place cel mai mult să fac?”, “Ce știu să fac?” și altele asemenea. Întrebări la care dacă ai putea răspunde ușor probabil că oricum nu ai citi cartea respectivă.
Acestea fiind spuse, până nu devin răutăcioasă de’a dreptul…voi ce carte bună ați mai citit în ultimul timp?:)
Leave a Reply