Autonomia în învățare: Studiu de caz. [1], [2], [3]
M-am apucat să învăț italiană. Am cunoscut un italian simpatic care mă și ajută cu conversația și ascultându-i accentul foarte melodic mi-am spus: asta e o limbă pe care trebuie să o vorbesc! Credeam că va fi mai ușor dat fiind că sunt româncă, știu ceva franceză și înțeleg cât de cât spaniola, dar cred că, pe undeva, asta mai mult mă încurcă.
Și pentru că să înveți o limbă străină e unul dintre cele mai simple obiective de învățare de urmărit (ca durată, evaluare, progres în general…) mi-am zis să și postez despre cum se întâmplă la mine lucrurile, poate vă ajută să vă analizați propriul grad de autonomie în învățare și cine știe…vă tentează să învățați o limbă străină nouă! Poate chiar să învățăm italiana împreună. :)
Așadar:
- Obiectivul: Să învăț italiana! (la nivel conversațional)
- Până când: octombrie 2012 (sunt 15 lecții în cartea pe care o folosesc … 1 lecție pe săptămână rezultă…4 luni)
STRATEGIA 1: Mi-am luat o carte de Învață italiana fără profesor! Probabil nu e nici cea mai bună, dar nu poate fi nici cea mai rea. :)
STRATEGIA 2: Bileeeețeeeleee!
Cred că e foarte important când înveți o limbă străină să ai un minim de vocabular pe care să îl folosești în crearea de propoziții. Propoziții random, simple, dar care să te ajute să prinzi accentul și gustul limbii. Așa că, până la detalii de articole și declinări cred că e important să ai acest vocabular critic cu care să jonglezi. Și pentru asta…iată:
Astfel, repet cuvintele amestecate, nu văd și traducerea în același timp cum se întâmplă când citesc direct din carte, iar scrierea lor mă ajută să le rețin mai bine. Mai mult, cum sunt mai mult pe drumuri toată ziua și nu prea am răbdare să stau frumos la birou și să învăț așa îmi este foarte ușor să exersez oriunde.
Momentan, după primele 3 lecții, sunt la stadiul de învățat cuvinte și câteva verbe de bază. Următorul pas: să încep să fac traduceri!
Leave a Reply