Viața ca înșiruire de momente fericite.

Studiile arată că oamenii care au un scop, un lucru în care cred și pentru care luptă (indiferent care e acela) sunt mai fericiți. Indiferent că e vorba de o cauză socială, un business, o religie e cert că ideea de scop ne ajută să dormim mai împăcați. Sunt convinsă că multe dintre religiile lumii au apărut pentru că oamenii au nevoie de confortul sensului în viață și cu siguranță cu toții îl căutăm. Până la urmă ce înseamnă să trăiești? Pentru ce ne lăsăm transformați în roboți care alimentează un sistem ce ne lasă să murim de foame într-o societate care falimentează pentru că rămâne fără bani pe care nici măcar nu îi vedem? Complicat.

Cred că e sănătos să ne dorim să fim fericiți, iar fericirea înseamnă altceva pentru fiecare, iar ăsta e un lucru minunat, nu-i așa?

Pentru o perioadă fericirea mea era să îmi câștig independența, să simt că îmi dezvolt o carieră serioasă  și să locuiesc într-o casă cu mobilă albă, un copac la fereastră și un perete în dungi. Peretele în dungi s-a transformat într-un perete cu un text frumos, dar în rest, în ultimul an, am trăit în casa mea din vis, cu o pisică zglobie, o relație frumoasă, job-ul în consultanță pe care mi-l doream și suficient timp și resurse să dezvolt proiecte personale și să îmi umplu timpul liber cu zâmbete. Perfect și puțin mai mult.

Dar mâine împlinesc 24 de ani. Presupunând că mai trăiesc până la 100, sau măcar până la 80, cum voi putea să mă bucur de aceeași fericire atât timp dacă deja simt că m-am cam plictisit? Am eu felul ăsta nerăbdător și îndrăgostit de schimbare, ce să fac? :)

Așa că mergem mai departe, păstrăm amintirile frumoase să ne țină de cald și de bine când avem nevoie, și ieșim din zona de confort în căutarea unei noi fericiri. Da, sunt abstractă din nou. În cuvinte concrete…plec. Nu am decis unde exact și nici pentru cât timp, dar va fi suficient cât să îmi simțiți lipsa. Fizică. Că de scris voi continua să scriu, poate chiar mai bine pentru că voi avea despre ce, improvizația voi continua să o cresc, cu colegii din CROS voi continua să mă văd chiar și dacă doar pe Skype.

Un an nou, o nouă aventură. O nouă perlă în șirag. Ar putea să fie și asta o filosofie de viață interesantă.

Mai departe? Cine știe?! Viața nu are un scenariu, e toată o improvizație. Iar mie îmi place mult de tot să improvizez. :) Să fiți fericiți! Și curioși și entuziaști și aventuroși și deschiși la provocări! Și sănătoși! Și eu la fel.