M-am întâlnit cu cineva zilele trecute cu care nu mă mai văzusem de multă vreme. Și am început să povestim ce facem fiecare, cu ce ne mai umplem timpul, pe unde lucrăm…și interlocutorul meu a început să îmi spună că “lucrează…dar nu îi prea place, e plătit cam puțin, face lucruri nasoale și șeful cere cam multe de la el, colegii nu sunt foarte uniți, e stresat…hmm, viața lui nu e chiar atât de roz”.
Cu prea mulți oameni am conversația asta.
Eu, pe de altă parte, când povestesc cuiva spun întotdeauna ce tare e ce fac, cum lucrez eu în consultanță așa cum mi-am dorit, cum improvizația crește, cum la CROS întâlnesc oameni super tari! Ce mai, o minunăție! Să ne înțelegem…și eu fac la serviciu lucruri care nu îmi plac, mi-ar plăcea un salariu mai mare, improvizația e la început și e încă mult de muncă ca să ajungă unde trebuie, iar la CROS nu ajung atât de des pe cât mi-aș dori…adică aș putea găsi lucruri despre care să mă plâng, dar aleg să nu o fac. De ce aș vrea ca alții să știe că îmi merge rău? Vreau ca alții să știe că îmi merge bine!
Și am început să mă gândesc de ce mie nu îmi vine să mă plâng. De ce vreau ca ceilalți să știe că îmi merge bine? Și apoi mi-am dat seama. Eu cred (cu tărie și convingere) că suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă. În proporție de 90% de noi depinde să ne așezăm viața așa cum ne-o dorim. Pe principiul: dacă vrei, poți! Și atunci, dacă eu sunt responsabilă să îmi meargă bine, plângându-mă că nu îmi merge bine e ca și când aș spune că am făcut o treabă foarte proastă cu propria mea viață. Dacă am motive să mă plâng atunci înseamnă că m-am lenevit și ar trebui să pun mâna și să schimb ceva (în loc doar să vorbesc despre asta).
Cred că se poate extrapola și la atitudinea angajaților din companii. Dacă afli că oamenii din compania ta se plâng înseamnă că nu se simt responsabili de propria lor activitate în companie. Și atunci, în loc să le mărești salariul pur și simplu, ar fi cazul să cauți metode prin care să îi responsabilizezi, să îi înveți să fie mai autonomi.
Studiile arată că principalul motiv pentru care angajații părăsesc compania nu sunt banii ci mediul de lucru – pe care nu îl vei putea face perfect pentru toți dacă nu îi responsabilizezi să contribuie și ei. Iar dacă ești angajat, nu te poți aștepta ca șeful tău să fie un super-erou care îți citește gândurile și îți poate îndeplini orice dorință, dar nu o face pentru că este un om rău. Fă ceva pentru tine! Da, TU!
Leave a Reply