Citeam știrile pe care le postau amicii mei pe rețelele sociale. Subiectul fierbinte al săptămânii este dat, desigur, de rezultatele obținute la Bacalaureat. Promovabilitatea este puțin peste 50%, dar au fost subiecte ușoare, din X-ulescul liceu nu a promovat nimeni și mai ales minunatele și deja viralele perle de anul ăsta.
Că presa e ahtiată după rating și aparent rating-ul se face cu vești proaste știm. Problema este că ne plângem de asta, dar citim în continuare, ne minunăm și ne amuzăm de cât de “proastă-i țara noastră” și dăm share să vadă și amicii noștri pentru a se minuna și amuza și ei. Un soi de râsul plânsului. Și lucrurile nu pot merge decât în direcția asta mai departe pentru că realitatea nu este altceva decât o sumă de percepții, iar percepția pe care noi o construim despre noi înșine ca țară este că: tinerii noștri au ca model pe Botezatu și Drăgușanu, că nu știu să scrie, că practic nu mai avem nicio șansă, că suntem o țară de [nimic bun] cu oameni de [nimic bun] și așa vom rămâne.
Și chiar așa vom rămâne dacă nu ne schimbăm atitudinea față de ce ni se întâmplă. Și aici nu mă refer la cei care dau perlele de la BAC. Mă refer la cei care citiți ce scriu și sunteți dintre cei care nu faceți astfel de perle. La unele workshop-uri de improvizație propun participanților un exercițiu în care primesc un concept și trebuie să îl transpună într-o statuie. Când conceptul e “român” e dureros cât de mulți îl ilustrează sub formă de cerșetor, hoț sau șpăgar. Și nu am făcut improvizație cu oameni care nu știu să scrie corect sau citesc numai Ziarul Libertatea. De obicei reiau exercițiul și îi provoc să găsească ceva pozitiv. Nu e nimeni care să nu găsească ceva de ilustrat. Așa că problema nu e ca nu avem lucruri bune sau frumoase, problema e că percepția noastră generală este…urâtă. Și nu facem decât să ne confirmăm asta (uneori poate inconștient). Și când pe jos vezi 3 hârtii aruncate în loc de iarba verde din jurul lor, e ușor să o arunci și pe a patra.
Suntem cu toții în aceeași țară, dacă noi credem rău despre noi, nimeni nu va crede de bine, dacă noi nu vorbim frumos despre noi, e ușor ca alții să ne vorbească de rău, dacă noi nu învățăm să facem lucruri bune pentru noi, va fi ușor să ni se facă lucruri rele…Nu avem de ales, dacă vrem ca lucrurile să fie altfel noi suntem cei ce trebuie să le schimbăm!
Orice pădure are uscăturile ei. Orice pădure! Fie ea românească, americană, britanică, germană sau finlandeză. Nu despre a nu avea uscături e vorba ci despre cât de mult le vezi și ce faci cu ele. Înțelegi că e normal să existe și le ajuți să înverzească sau tragi de ele până ajung să se-nmulțească?
Și ce mi se pare cel mai trist e că avem și flori frumoase. Destule! Ar fi suficiente cât să echilibreze (cel puțin) balanța dacă ar fi la fel de promovate:
- o Universitate Alternativă unde găsiți câteva zeci de studenți care schimbă lumea
- participări și premii la o mulțime de competiții: inventică, știință, chimie …
- asociații care fac lumea un loc mai bun, cum sunt cei de la Little People…
- un articol bun cu exemple și la Paul.
- …
Hai să mărim lista asta pentru a avea exemple și inspirație și să nu ne mai concentrăm pe perlele de la BAC ci pe ce putem face pentru a le subția ca număr. Ne plângem că nu avem valori. Cine vreți să le construiască pentru noi?
Și dacă nu v-am convins eu vă las și cu un discurs foarte bun despre puterea percepțiilor:
Leave a Reply