<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	
	>
<channel>
	<title>
	Comments on: Parcul, la Teatrul Masca &#8211; o poveste fără cuvinte	</title>
	<atom:link href="https://corinaanghel.ro/2013/11/12/parcul-la-teatrul-masca-o-poveste-fara-cuvinte/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://corinaanghel.ro/2013/11/12/parcul-la-teatrul-masca-o-poveste-fara-cuvinte/</link>
	<description>HR professional and team coach</description>
	<lastBuildDate>Wed, 12 Feb 2014 12:54:14 +0000</lastBuildDate>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.3</generator>
	<item>
		<title>
		By: De Valentine&#8217;s Day vă oferim un spectacol unic. Și două lacăte! &#124; Teatrul Masca Blog		</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/11/12/parcul-la-teatrul-masca-o-poveste-fara-cuvinte/#comment-2903</link>

		<dc:creator><![CDATA[De Valentine&#8217;s Day vă oferim un spectacol unic. Și două lacăte! &#124; Teatrul Masca Blog]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 12 Feb 2014 12:54:14 +0000</pubDate>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4973#comment-2903</guid>

					<description><![CDATA[[&#8230;] Nu mă așteptam să râd, să mă întristez, să tresar timp de aproape două ore la o piesă jucată doar cu mișcare. Din corp, din membre și din mushii feței. E o piesă care spune povestea istoriei parcului Cișmigiu și pare atât de realistă că îți vine și greu să scoți vreun sunet când ai ieșit din sală. Pare normal și ușor să nu o faci; te obișnuiești să nu vorbești.Costumele aurii și decorul susțin trecerea personajelor de la locuitori ai parcului ce joacă șah, filtrează, sărbătoresc sau dansează la statui ce urmăresc la fel ca noi, spectatorii, trecerea anului și schimbările care aduc alte personaje cu alte povești…până când parcul se umple de istorie și emoții, iar noi de melancolie și chef de o plimbare pe sub porumbei. ( Corina Anghel) [&#8230;]]]></description>
			<content:encoded><![CDATA[<p>[&#8230;] Nu mă așteptam să râd, să mă întristez, să tresar timp de aproape două ore la o piesă jucată doar cu mișcare. Din corp, din membre și din mushii feței. E o piesă care spune povestea istoriei parcului Cișmigiu și pare atât de realistă că îți vine și greu să scoți vreun sunet când ai ieșit din sală. Pare normal și ușor să nu o faci; te obișnuiești să nu vorbești.Costumele aurii și decorul susțin trecerea personajelor de la locuitori ai parcului ce joacă șah, filtrează, sărbătoresc sau dansează la statui ce urmăresc la fel ca noi, spectatorii, trecerea anului și schimbările care aduc alte personaje cu alte povești…până când parcul se umple de istorie și emoții, iar noi de melancolie și chef de o plimbare pe sub porumbei. ( Corina Anghel) [&#8230;]</p>
]]></content:encoded>
		
			</item>
	</channel>
</rss>
