Când am fost anul trecut în Berlin la o conferință de Improvizație Aplicată am cunoscut aproximativ 200 de oameni din toată lumea (da, chiar toată lumea: țări din Europa, Turcia, SUA, China, Japonia, Filipine, Noua Zeelandă, Australia, Paraguay etc.) și deși eram cea mai tânără ca vârstă (am verificat!) am simțit că am multe de învățat de la ceilalți despre “pofta de viață”. Erau câțiva actori, improvizatori (performeri), mulți traineri, consultanți și toți aplicau improvizația, dar și…trăiau improvizația!
Cred de cel puțin patru ani în potențialul improvizației însă atunci am aflat, pe bune, live, cum arată ea tradusă prin atitudine (nu doar prin reprezentație pe scenă), la scară mare.
Si cum arată “improvizatorii”:
- sunt plini de energie, nu neapărat că se mișcă de colo-colo non-stop cât simți că au un soi de “chef” de a vorbi, de a face, de a fi;
- sunt foarte deschiși: să încerce lucruri, să cunoască oameni, să (se) provoace – când cineva propunea ceva imediat se auzeau niște “let’s!”; puteai fi sigur că pentru orice vei găsi adepți;
- pun multe întrebări și sunt foarte curioși – nu conta de unde vii, câți ani păreai că ai sau de când făceai sau nu improvizație, erai descusut din toate părțile dintr-o sinceră curiozitate (erau și câteva persoane care erau pentru prima oară în contact cu improvizația și veniseră să afle mai multe – au fost descusuți și ei și au plecat aproape copleșiți de atât ajutor primit);
- caută să ajute – și prin faptul că orice idee primea un “let’s” și prin faptul că îți spuneau ce gândesc, ce fac, ce știu, sau pe cine cunosc și te-ar putea ajuta și mai mult;
- se JOACĂ oricând și cu orice și implicit RÂD cam tot timpul – era incredibil să vezi niște adulți (partenera mea a fost la un moment dat o doamnă de ~ 70 de ani) tăvălindu-se pe jos pentru că cineva propusese un atelier de Action Theatre, sau un adult “în toată firea” prefăcându-se că este un prădător când, stând la coadă la masă împreună cu cameraman-ul evenimentului cu care mă împrietenisem, am început să mă prefac că prezint o emisiune de pe Animal Planet.
Nu sunt noutăți, dar e incredibil când îți dai seama cât nu se întâmplă atunci când chiar le vezi aplicate! Și ați putea spune că erau așa datorită contextului, dar îi urmăresc cu înverșunare încă de atunci, am ținut legătura cu o parte și vă confirm că nu a fost o situație “deosebită” la care doar s-au adaptat.
M-am întors încărcată ca o baterie și cu convingerea că “așa vreau să rămân și eu”! Pentru că: e foarte distractiv (și e primul lucru care se vede la improvizație), înveți o mulțime de lucruri de la tot ce se întâmplă în jurul tău, ești mai relaxat, mai creativ și toate astea ajung să se reflecte în gradul tău zilnic de fericire și de sănătate!
Îmi doresc să ajungă și comunitatea de improvizatori din România cel puțin la fel. Și mai ales, sper ca încet-încet, cât mai mulți oameni cu care mă întâlnesc, în workshop-urile open sau în companii, să adopte din filosofia asta. Îmi doresc asta de dragul meu (pentru că vreau să fiu înconjurată de astfel de oameni), de dragul lor (pentru că le va fi mai bine) și de dragul nostru (ca societate încă prea închisă și prea nefericită).
Cum vă sună?
PS: Din 1 februarie vom improviza cu creativi: detalii aici. Și zilele astea lansăm și un nou modul de “începători” (adică introducere în principiile improvizației – un atelier pentru dezvoltare personală, mai general).
Leave a Reply