[click here for the english version]
În ultimii 5 ani am avut privilegiul de a fi managerul unei super echipe de training. Acum că am trecut la un nou rol și a trebuit să-mi iau la revedere, iată 5 lecții despre leadership pe care le iau cu mine:
1. Să rămân autentică
Să încerci să fii altcineva sau cineva care crezi că ar trebui să fii este epuizant. Fiecare persoană este diferită și asta e valabil și pentru manageri și lideri – fiecare își aduce propria contribuție. Echipa mea a învățat lucruri de la managerii pe care i-a avut înaintea mea și vor învăța lucruri noi de la cei care vor urma după mine. Fiecare persoană are un impact specific. Pentru mine a fost important să rămân sinceră cu mine, să practic ceea ce predic și să predic numai lucrurile în care cred. Dacă nu ești sigur că ești suficient de inspirațional (sau orice altceva) e bine să te concentrezi pe a te îmbunătăți în acea zonă în loc să consumi energie pozând în ceva ce nu ești! Mai devreme sau mai târziu oamenii se vor prinde și va fi ciudat.
2. Să tratez oamenii ca pe niște adulți
Pe o parte din membrii echipei i-am ”moștenit”, pe alții i-am recrutat, dar în toți am avut întotdeauna încredere, poate cu naivitate. Am observat că atunci când ai încredere în oameni, ei tind să devină mai responsabili. Chiar și dacă se întâmpla să greșească, ei erau cei care proactiv recunoșteau și promiteau că vor îndrepta lucrurile, fără să apuc eu să le cer. Oricum nu este stilul meu să fiu un micromanager, dar să ai încredere în echipa ta chiar îți câștigă timp pentru a te concentra asupra lucrurilor importante. Când au apărut situații mai dificile sau au fost vești proaste care îi afectau, mi s-a părut mereu mult mai ușor să îi implic și să găsim o soluție împreună. Încercarea de a fi erou este egocentrică și creează victime, încercarea de a fi protector sau mama-de-la-birou creează angajați supra-sensibili, încercarea de a controla excesiv limitează potențialul echipei la propriile tale limitări de timp și abilități. Un lider ar trebui să ofere sprijin unei echipe de adulți care, cel mai probabil, sunt niște super profesioniști ce abia așteaptă să se implice și să aducă valoare.
3. Să rezerv timp în avans pentru lucrurile importante
Nu pot să vorbesc pentru ei, dar eu mi-am luat multă energie din întâlnirile noastre lunare „Ce mai faci?”, o conversație unu-la-unu despre ei, despre dezvoltarea lor sau despre cât de dificilă poate fi munca uneori. În perioadele în care nu ne-am ținut de această rutină, puteam simți că lipsește. Uneori era mai dificil să păstrez ritmul cu oamenii de la birou decât cei care lucrau de la distanță, deoarece era atât de ușor să amânăm gândindu-ne că suntem aproape și ne putem vedea oricând. Nu era chiar așa. Trebuie să rezervi timpul și să te ții de el.
Îmi rezervam timp în calendar și pentru „a gândi” – o oră din când în când ca să fac un pas înapoi, să mă gândesc la cum stăm și ce mai avem de făcut, încotro ar trebui să ne concentrăm. Este ușor să te lași absorbit de muncă și de urgențe și să ajungi să petreci cea mai mare parte a timpului stingând incendii, dar este crucial să îți iei timp și să îți dai seama ce ai putea face ca ele, de fapt, să nu mai izbucnească.
4. Să fiu umilă (humble)
Fii gata să accepți că unii dintre membrii echipei tale sunt sau ar putea deveni mai buni decât tine. Am învățat să mă mândresc atunci când se întâmpla asta și să mă concentrez la propria mea dezvoltare. Nu cred că mai e la modă sau că este constructiv să te gândești cu teamă că vei fi înlocuit de cineva din echipa ta sau că nu va mai fi nevoie de tine. Asta se întâmplă doar atunci când te oprești din învățat. M-am străduit mereu să fiu atentă pentru a acorda credit tuturor celor care îl meritau și să fiu generoasă cu numărul lor. Să învăț să îi ajut pe alții să strălucească fără să îmi fie teamă că vor străluci mai tare decât mine este încă o prioritate pe lista mea de obiective. Sub aceeași temă aș mai adăuga câteva lucruri de bază: să nu delegi doar sarcinile care nu-ți plac, ci cele care pot fi interesante sau care îl pot ajuta pe celălalt să crească; spune des „mulțumesc” și recunoaște când greșești.
5. Să mă bucur!
Am coordonat echipe și în trecut, în diferite contexte, și am învățat să mă bucur cu adevărat de acest privilegiu și de această responsabilitate. Îmi place să facilitez întâlnirile strategice, să purtăm conversații de dezvoltare, să găsim modalități prin care să fim mai eficienți. Îmi place să mă gândesc la sloganuri sau la rutine pe care le putem încorpora. Îmi iau multă energie din faptul că văd oamenii apropiați cum cresc, îmi oferă un scop să ofer sprijin și empowerment și chiar îmi place provocarea unei conversații dificile cu toate emoțiile care apar când uneori nu te simți pregătit pentru ele. Nu cred că singura modalitate de a evolua ca profesionist sau de a-ți construi o carieră este prin a ajunge manager, dar dacă ai obținut acest rol, own it și învață să te bucuri de această oportunitate.
***
Încă sunt manager, învăț continuu despre asta și sunt atât de multe alte lucruri care mi-au trecut prin minte în timp ce scriam acest articol, atât de multe lecții pe care le-am luat. Aș putea completa pagini întregi cu ce cred că am făcut bine și ce aș face diferit. Dar acesta nu se voia a fi un articol perfect, ci un moment de respiro la sfârșitul unui capitol important ce merită celebrat.
Nu știu câte persoane vor ajunge până aici cu cititul, dar simt că echipa ”mea” o va face așa că, dragilor, pentru a mia oară: MULȚUMESC! Sunteți cu toții oameni fabuloși, fiecare extraordinar în felul lui, și sunt extrem de mândră de ceea ce am realizat împreună. Sper că sunteți și voi!
Poza de ”la revedere”:
Leave a Reply