De ce psihologie?

|

Când am descoperit că resursele umane sunt un domeniu nou, cu potenţial de creştere şi loc de dezvoltare, ce implică oameni, strategii şi accent pe performanţă umană mi-am spus fără niciun dubiu că în direcţia asta trebuie să merg.

Am făcut câteva cercetări şi am descoperit că majoritatea posturilor de entry level în acest proaspăt descoperit domeniu cereau un profil de psiholog. Prin urmare, tot fără dubii, m-am înscris la psihologie, convinsă că ce învăţ la management îmi va folosi doar ceva mai târziu.

Şi iată-mă studentă la o a doua facultate, o facultate tânără în care predau nu foarte mulţi profesori, o meserie ce la noi încă nu e suficient de “populară”.

Deşi nu vreau să ajung nici psiholog, nici psihiatru şi ulterior am aflat că nu contează atât de mult ce facultate termini, mai ales în HR, un domeniu destul de puţin reglementat deocamdată, nu regret nicio clipă decizia luată.

Psihologia este o facultate foarte tare, mai ales dacă o faci ca o a doua şi o faci mai mult pentru tine. Mi-ar fi greu să spun concret ce anume am învăţat, poate în afară de numele câtorva specialişti/cercetători de care am mai auzit şi cu alte ocazii.

Pavlov, Freud, Maslow, Thorndike, Child sunt doar câţiva care demonstrează cât de importantă e psihologia ca ştiinţă mai ales în relaţie cu altele: medicină, economie, sociologie etc.

Nu pot spune că ştiu să înşir definiţii, caracteristici sau să demonstrez teorii însă cu siguranţă sunt lucruri cu care plec după 2 ani (în curând 3). Am învăţat să privesc lumea cu alţi ochi, să privesc oamenii mai atent, să fac legături între obiective, temperamente, comportamente şi motivaţii. Am învăţat mai mult decât în orice altă parte empatia. Oamenii au tendinţa să raporteze totul la felul lor de-a fi, considerându-l criteriu, tipar sau pur şi simplu “modul corect”. Toate catalogările, categoriile, tipologiile enumerate în manualele diferitelor materii mi-au arătat că această gândire e greşită şi mai mult decât atât m-au ajutat să o schimb.

Nu ştiu să identific semnale care să îmi prezinte omul ca pe o carte deschisă, putând să îl încadrez ulterior într-un tipar previzibil, dar am învăţat că aceste semnale există,  îţi spun câte ceva fiecare în parte şi te ajută să descoperi omul încet-încet şi în individualitatea lui.

Am înţeles de ce reacţionez uneori aşa cum o fac, de ce învăţ mai bine într-un anume fel decât în altul, de ce sunt atât de neliniştită şi multe alte lucruri. Toate m-au ajutat să-mi aflu calmul pentru că am descoperit că sunt etape, stagii, normalităţi individuale. Am învăţat să mă detaşez de mine şi să mă înţeleg.

Dincolo de împrăştierea ceţii ce plana asupra percepţiei mele asupra lumii am mai avut ocazia să aflu tot felul de picanterii amuzante despre comportamentele oamenilor, despre relaţiile între ei sau comportamente şi diferiţi stimuli. (O cercetare a demonstrat că ardeiul iute accentuează atenţia şi că în legea nu ştiu cărei ţări scrie că înainte să pleci la drum lung trebuie să mănânci iute. Am mai învăţat şi cum se conduce o locomotivă şi cum anume îi împiedică să nu adoarmă deşi e foarte obositor să vezi patternul acela recurent al copacilor care se mişcă.)

Nu în ultimul rând m-am amuzat urmărind studenţii adulţi, colegii mei de facultate, ce fiind deja angajaţi (unii  ca profesori) râd în timpul cursurilor, copiază, se plâng de învăţat, examene, proiecte şi abordarea profesorilor la fel ca şi elevii de liceu.

Trecând peste profesorii, unii mai buni ca alţii, alţii mai înţelegători ca ceilalţi, peste materiile, unele mai utile altele mai puţin, suporturile de curs scrise mai bine sau mai prost, examenele mai interesante sau mai absurde, grele sau uşoare, grilă sau sinteză, psihologia e o facultate revelatoare, mai ales dacă ştii să îţi triezi informaţiile şi să le analizezi în ansamblu şi nu prin prisma memorării unor concepte sau definiţii.

În contextul revoluţiei cunoştinţelor şi a celui în care accentul este pus tot mai mult pe om, pe dezvoltarea şi evoluţia lui, cred că psihologia va deveni o ştiinţă din ce în ce mai importantă şi, cine ştie, poate va fi studiată în clasele primare la fel de mult ca româna şi matematica.

Cu toată nebunia tehnologiei se vorbeşte tot mai mult de deficienţe în socializare, comunicare interumană, iar psihologia ar putea să explice, să reducă şi să acopere aceste deficienţe, lucrând totodată la susţinerea omului în autocunoaştere şi dezvoltare personală.

(poza e luată de pe grupul idpsihologie)

12 responses to “De ce psihologie?”

  1. phlo Avatar
    phlo

    te felicit pentru alegerea facuta. psihologia e o alta lume, ce merita descoperita pas cu pas de tine, fara profesori si fara teorii memorate pe dinafara. culmea, eu am terminat psiho si acum activez in hr. si nu regret nici o clipa deciziile luate :)

  2. treicuvinteaiurea Avatar
    treicuvinteaiurea

    Multumesc, phlo. Confirmarile sunt intodeauna bune!:)

  3. Arssura Avatar
    Arssura

    Deci nu pot sa cred ca TU ai facut o greseala gramaticala :))
    In alta ordine de idei, un lucru pe care-l experimentez si eu zi de zi este anticiparea reactiilor persoanelor bazandu-ma pe psihologia si comportamentul lor. Se ajunge la un moment in care sunt mai sigur decat ei ca vor face un anumit lucru. E ceva bine pentru ca ajungi sa descoperi usor minciunile :)) oricum daca era sa imi inchipui ca ai alege alta facultate, aceea era 95% Psihologia :P

  4. Vlad Grigorescu Avatar

    Cea mai buna facultate de psihologie e viata. Batranii sunt de cele mai multe ori mai capabili decat orice psiholog tanar.
    Succes la facultate si stoarce-i de informatii ca ei nu le dau asa oricum.

  5. Mihaela Feodorof/FEO Avatar

    Foarte potrivita alegerea, pentru un viitor HR-ist si nu numai:)
    cel mai mult o sa-ti placă să studiezi fare constrangeri, de placere:)

    1. treicuvinteaiurea Avatar
      treicuvinteaiurea

      Arssura: Ei, se intampla si la case mai mari. :p
      Vlad, Feo: Multumesc pentru confirmari si sfaturi!:)

  6. Traian Avatar

    Din cate inteleg eu din ce zici, tie iti place mult domeniul psihologiei si transferi aprecierea asta catre facultate. Si eu sunt la FPSE si sunt la fel de fascinat de stiintele educatiei da’ facultatea mi se pare sinistra. Deformeaza generatii intregi de studenti care ne vor educa copiii.

    1. treicuvinteaiurea Avatar
      treicuvinteaiurea

      Traian: Trebuie sa remarci că am folosit “am învăţat” şi nu “m-au învăţat” şi am punctat că “făcând abstracţie de lucruri mai puţin bune”.. :D. Acum nu ştiu unde eşti tu exact şi ce profesori/materii ai. Poate contează şi că sunt la ID, i-am văzut mai rar la faţă şi am fost mai mult autodidactă, dar nu mi se pare sinistră. Acum, repet ce îţi spuneam: eu văd facultatea doar ca punct de reper şi orientare aşa că nu o promovam ca instituţie în sine.

  7. Traian Avatar

    Sinistru mi se pare sa dictezi tot cursul, la fiecare curs, la stiintele educatiei. Conteaza si ce materie studiezi dar conteaza si ce fel de oameni si practici ai ca exemplu. Si conteaza ca intre ce spun si ce fac e o mare diferenta. Poate la psihologie nu e la fel dar la stiintele educatiei ei vorbesc despre educatie in timp ce o practica, chiar acolo, in fata noastra. Si pentru cine e atent, diferenta dintre ce zic si ce fac e sinistra. Acum vorbesc foarte mult despre anul I cand chiar am investit timp in facultate. In anul 2 m-am dus doar la examene. Si anul III l-am inghetat. O sa incep din nou anul trei in toamna. Mai vedem atunci …

  8. Vlad Avatar
    Vlad

    @Vlad Grigorescu
    Batranii, de cele mai multe ori, mi se par niste ingusti, plini de ura, lipsiti de ratiune (pe care ori si-au pierdut ori nu au avut-o niciodata), care si-au petrecut prea putin timp incercand sa inteleaga ceva din viata pe care au trait-o. Stiu ca nu e doar vina lor, dar asta e rezultatul.

    Desigur sunt si exceptii, poate exceptiile sa se priceapa la psihologie, restul… ma indoiesc.

  9. Ioana Avatar
    Ioana

    Dar prima facultate care a fost? Ce liceu ai terminat? Cu ce medie? Pentru ca a doua , inteleg ca este “psihologia”.Nu este esential, dar poate fi un punct de reper. Naratiunea textului este extrem de simpla,chiar saraca. Nu de alta dar ,am impresia ca ascunzi o mare mediocritate! Ai vazut filmul “Idiocracy”? Mie, cam asta imi miroase….. sa fi sanatoasa! Cat despre comentariile usor ridicole, adevarat ca, aparent, nu ti apartin ( vezi: “Deci nu pot sa cred ca TU ai facut o greseala gramaticala” : :)) ) , sa ma ierti dar mai …. “modereaza” si tu! Sau poate stapanesti lingvistica atat de bine incat ai devenit un model. de altfel, posibil in “epoca” noastra , epoca in care toata lumea face una, doua facultati din “poanie” Vai de capul nostru!!!!

    1. treicuvinteaiurea Avatar
      treicuvinteaiurea

      Am terminat Cantemir la info-intensiv (cu 9,66) si prima e Management la ASE. :)

      Ioana, care e, de fapt, problema?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *