Tu sau dumneavoastră.

Când am început să cunosc și să interacționez cu persoane mai mari ca vârstă și mai bogate în experiență, care nu-mi erau nici profesori, nici rude sau prieteni de familie mă simțeam stânjenită. Mi-era greu să îi abordez, să le pun întrebări, să formulez păreri. Îi admiram în tăcere și nu îi scoteam din “dumneavoastră” pentru că nu îmi imaginam că se cuvine altfel.

Suntem învățați că “dumneavoastră” este o formă de manifestare a respectului față de cineva și multă vreme am considerat că tutuiala poate fi considerată o lipsă de respect sau un tupeu de prost-gust.

Oamenii de care vorbeam mai devreme s-au înmulțit și tot mai mulți dintre ei ne invitau să le spunem pe nume. Unii spuneau că nu sunt atât de bătrâni  însă cred că motivul principal era de a sparge această barieră pe care “dumneavoastră” o imprimă, într-un fel, psihologic.

La început mi se părea ciudat și nu-mi era ușor chiar dacă invitația venea din partea persoanei respective. Cu timpul însă m-am obișnuit cu a fi apropiată de acești oameni. Simt că prin invitația de a-i tutui toate aceste persoane mișto pleacă de la premisa că suntem cu toții egali ca oameni și respectul nu atârnă de un apelativ.

Anul trecut le-am dat recruților din DAfi ca temă în perioada de probă să formuleze mailuri de invitație la o conferință Andreei Marin și lui Bobby Voicu. Scopul era să vedem dacă se descurcă să facă research și să-i cheme pe cei doi la conferințe cu teme care să li se potrivească, abordându-i corespunzător. Unii dintre ei au formulat mail-urile începând cu “Stimate domnule, Voicu” sau “stimată doamnă Andreea Marin”. Cumva mi s-a părut mai nepotrivită formularea pentru Bobby. Nu pentru că nu ar merita tot respectul ci pentru că, într-un fel, creează în jurul lui un mediu mai puțin formalizat de bariere de apelare și mai deschis comunicării.

Se întâmplă așa cu multe dintre aceste persoane foarte tari care nu au nevoie de “dumneavoastră” pentru a fi respectați deoarece oricum nu ai cum să nu o faci.

Dar parcă nici să începi cu “dragă Bobby” nu e potrivit.

Codul bunelor maniere spune că e bine să tutuiești pe cineva doar după ce ai acordul lui însă uneori îmi vine greu să apelez o persoană atât de pompos când o simt plină de energie, deschisă, comunicativă și apropiată de oameni, și în special de tineri, chiar dacă îi port cea mai adâncă considerație.

Cred în respect, dar cred tot mai puțin în formalități de genul ăsta, mai ales de când se pune atât de mult accent pe networking și social.

Nu cred că îmi va plăcea vreodată cum arată numele meu lângă “stimată doamnă, vă scriu pentru a …” dar până să ajung să aflu poate obiceiurile se vor mai schimba de la sine.

5 Comments

  1. E subiectiv. Poate asta se intampla in mediul in care tu lucrezi unde cu adevarat majoritatea sunt de varste apropiate noua, dar cu adultii, mai ales intr-un mediu business nu cred ca tine. Chiar daca ne-am facut si noi mari si sunt multe persoane acum mai mici ca noi, nu cred ca trebuie sa ii luam pe toti la pertu. Exemplul pe care l-ai dat cu Bobby Voicu nu e ok. Eu de exemplu nu as stii cine e Bobby Voicu, daca nu mi-ai fi spus tu de el, si in plus tu il cunosti personal si stii ca e o persoana deschisa si ca intr-adevar ar fi ok sa vorbesti cu el la pertu. Chestia cu networking e iarasi aplicata momentan doar izolat. Nu e o chestie generala. Peste cativa ani sunt sigur ca o sa fie altceva si ca treaba o sa se schimbe, dar momentan mai e de lucru cu generatia batrana

    • osr: Evident ca e subiectiv. Norocul meu ca, in general, si lumea care imi citeste blogul e din acelasi mediu unde ma invart si eu. Se aplica si in mediul business si nu ma refer doar la persoane apropiate ca varsta, sunt si unele mai in varsta care prefera sa li te adresezi cu “tu”. Nu am spus nici ca e general valabil, ci ca e o tendinta, mai mult decat atat o senzatie personala. :p

  2. Generalizarea adresarii cu Tu duce la formule si mai intime de tip Ba-i Boby si Fa Andeea. Nu trebuie sa renuntam la politete si la respectul fata de ceilalti, nu neaparat fata de cei in varsta. Cum vi s-ar parea adresare cu Tu intre elevi si profesori, intre studenti si profesori, intre salariati si sefi, intre muncitori si ingineri, si reciproc. De fapt familiaritatea de tip tu, generalizata in toate mediile, duce la lipsa de respect, insubordonare, nerespectarea regulilor si a legilor. De aceea elevii agreseaza profesorii si invers, de aceea lumea a devenit violenta si imediat injura, se bate, scoate cutitul. Adresarea cu tu poate interveni in spatiul intim, sau intre persoane de varste apropiate din cadrul unui grup – colectiv care se cunosc toti si cu preocupari similare (la scoala, facultate, servici, prieteni, etc). Faptul ca o persoana mai in varsta, un sef, un profesor – sa zicem o personaliotate cere sa fie apelat cu tu, nu indeptateste pe nimeni sa extina acest mod la toata lumea. Nu asa se scapa de inhibitii.
    Utilizarea formulelor de respect nu este o formalitate, este chiar respectul in sine. Utilizarea formulelor intime este o lipsa de respect, de politete si de educatie.
    Intr-o scrisoare utilizarea formulei de Stimate/a… este o dovada de educatie si respect fata de persoana careia I te adresezi. Numai cineva cu mari inhibitii si frustrari se poate simti deranjat de o formula de politete.

    • Dan, nu cred ca respectul sta doar in formula de adresare asa cum nu cred ca lipsa ei este cea care degenereaza relatia si duce la pierderea respectului fata de o persoana. In marile companii, de exemplu, CEO-ul e tutuit de angajatii sai…asta nu inseamna ca nu il respecte si isi permit sa-i dea in cap. :)

  3. Madalina

    Sunt de acord cu comentariul lui Dan. Trebuie sa existeun minim bun-simt, o dovada de educatie si de respect. Altfel am fi toti o apa si-un pamant. Nu inseamna ca daca te adresezi cuiva cu “dumneavoastra” e dovada de formalism si pretiozitate. La facultatea(de stat) pe care am absolvit-o profesorii se adresau studentilor din anul I cu apelativul acesta, desi eram niste bieti absolventi de liceu. Ca sa nu mai spun ca acum, la 30+ de ani sunt sunata de diverse fatuci de la HR, cu 10 ani mai mici ca mine care ma tutuiesc la telefon, desi nu ne cunoastem si nici nu le-am permis acest lucru. Desi le vorbesti frumos, folosind persoana a II-a plural, ele continua sa ti se adreseze de parca ne-am bea cafeaua impreuna. Prin aceasta abordare, se vede nivelul de educatie, de bun-simt si de constientizare a unei situatii in care trebuie sa mentii o anumita distanta si un anumit standard specific mediului de afaceri.

Leave a Reply

Your email address will not be published.