Post-conferință (Ziua 1820)

Mi-am dăruit astăzi o plimbare lungă  pe jos. De ceva timp, să tot fie vreo 2-3 ani, sunt într-o continuă fugă. Și termin un lucru și nu apuc să mă bucur de el pentru că alerg spre următorul. Astăzi însă, mai mult ca oricând, am simțit că toate lucrurile pe care le fac se concretizează în ceva și merit să mă bucur de ele. Să mă opresc, să mă uit înapoi și să mă premiez.

Astăzi am avut conferința de prezentare a DAfi. Nu s-a ținut unde plănuisem noi inițial, dar s-a ținut într-o cafenea drăguță și primitoare ce a contribuit la crearea unei atmosfere prietenoase. Nu au fost atât de mulți oameni câți ne-ar fi plăcut sau speram să fie, dar au fost oameni de calitate ce au compensat cantitatea. Nu au fost prezenți și alumnii așa cum ne doream, dar am descoperit că ne susțin de la distanță.

I-am invitat pe Cristina și Vlad să ne fie alături și să ne ajute să inspirăm puțin participanții. Și i-au inspirat. I-au inspirat pe ei și m-au inspirat și pe mine. Pentru că mi-au întărit credințele și m-au făcut să îmi dau seama cât de mult cred în ceea ce fac și în asociația în care sunt.

Nu îmi pregătisem un speech bine pus la punct. Am avut câteva slide-uri ca ghid și în rest am vorbit liber. Și am vorbit mult și am vorbit repede. Și am vorbit din suflet. Mi-am dat seama că aș fi putut să o fac ore întregi. Mi-am dat seama că decizia de a intra în DaAfaceri e una dintre cele mai bune pe care le-am luat vreodată. Mi-am dat seama cât de multe am învățat acolo. Mi-am dat seama cât de multe lucruri am făcut, cât de mulți oameni mișto am întâlnit, de cât de multe oportunități am profitat. Mi-am dat seama că nu mă interesează să fie 500 de aplicanți dacă aplică 5 oameni suficient de motivați să facă. Ce vor ei, dar să facă. Iar eu să fiu acolo și să văd cum lucruri prind viață.

Îmi doream ca cei prezenți să îmi pună cât mai multe întrebări, deoarece căutând pentru ei un răspuns, îmi răspundeam mie.

Am realizat cât de mult cred în filosofia DAfi și în echipa care o transpune în concret. Am realizat cât potențial are această asociație mică și ce noroc am să fac parte din evoluția ei.

Simt că acum începe călătoria mea cu adevărat. Simt că astăzi ceva a făcut click și m-a ajutat să conștientizez lucruri pe care le făceam doar din inerție.

Astăzi am 22 de ani.

Astăzi am 1819 zile, iar de mâine încep cu adevărat să fiu.

2 Comments

  1. Andra

    Bravo Corina! Pot in sfarsit sa spun ca sunt mandra de ce am lasat in DaAfaceri. Mi-ar fi placut sa fiu astazi cu voi acolo, sa va sustin si sa iau parte la emotia unui nou inceput. V-am tot urmarit (de la distanta) evolutia, si ma bucur ca ati reusit sa treceti peste tot si sa duceti mai departe ‘spiritul’DaAfaceri. Da, inca nu ma pot obisnui sa ii spui Dafi, desi suna mai dragut :)

    Orice inceput e greu, mai ales cand esti tu cel care ia deciziile pentru asociatie, dar pana la urma asta te caleste si la sfarsitul zilei satisfactiile sunt mai mari. Ma bucur ca v-ati tinut tare pe pozitii si nu v-ati dat inapoi cand a fost mai greu. Mult succes in continuare. Aveti toate calitatile necesare, va doresc doar sa nu va pierdeti entuziasmul!

    Semnat Andra,
    Alumni DaAfaceri :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.