Intern @ VladStan&Partners

Cred că e un clișeu să spui că îți e frică de eșec. Mie nu numai că mi-e frică de eșec, dar am observat că mai degrabă mi-e nu știu cum ca alții să vadă că am eșuat.

De-asta nu prea spun pe unde sunt și ce mai fac decât după ce sunt sigură că sunt acolo. Punctual, dacă aplic la vreo chestie povestesc despre ea doar după ce am trecut de selecții.

Și iată că așa se întâmplă și acum.

Am citit un mesaj pe twitter cum că se caută interni. Am citit prezentarea și mi-am dat seama că pe lângă faptul că era vorba de un fel de consultanță, mai erau și câteva cuvinte cheie: online, internațional, business, strategie, customer development etc.

Cunoscându-l pe Vlad de la o conferință când, fără să fii venit cu ceva pregătit, a hipnotizat o sală am trimis și eu CV-ul printr-un mail de 10 rânduri. Nu e ușor să spui mult în doar 10 rânduri dar, cum spunea și brief-ul “în business trebuie să fii concis”.

După ceva timp m-au chemat la un interviu de grup în care ne-am prezentat noi, s-au prezentat ei și s-au pus câteva întrebări. Întrebările de baraj au fost: care e cel mai mare eșec de până acum și ce îți place să faci?

Am dat și un test de personalitate și unul de abilități. Dacă la cele de abilități mă descurc în general bine, pentru cel de personalitate m-am temut. Pentru că acolo nu există răspunsuri greșite, dar există incompatibilități. Iar eu oricum sunt reticentă în a le folosi pentru că mi se par rigide.

Sâmbătă am primit un mail care ne înștiința că primim răspunsul luni. El a venit abia marți când deja mă obișnuisem cu gândul că nu m-au plăcut suficient. Să crezi că te-ai descurcat bine și să primești un răspuns negativ e parcă mai rău decât să te fii descurcat prost, cred.

Dar iată că a venit și mail-ul, ce în câmpul TO mai avea câțiva oameni foarte tari pe care mă bucur că acum îmi sunt colegi.

Avem de citit o carte ce la prima răsfoire pare interesantă și pun pariu că o să se întâmple o mulțime de lucruri mișto până la sfârșitul lunii ianuarie.

Prima zi am început-o în forță azi. Pentru că șefa/coordonatoarea mea era plecată m-a delegat să îi țin locul în facilitarea unei discuții. Citeam mail-ul cu detalii și mă speriam pentru că prea era așa totul dintr-o dată, fără introduceri sau timp de gândire. Dar, faptul că a avut încredere în mine mi-a dat și mie încredere și s-a dovedit că nu a fost deloc groaznic.

Sunt așa de entuziasmată că probabil nici nu mă exprim cu prea mult sens, fiind cotropită de emoții și gânduri. Însă cu siguranță o să mai povestesc despre ce mi se întâmplă acolo. :)

4 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published.