Am citit în ultimul număr din ELLE un articol semnat de Mihaela Rădulescu în care vorbește despre cum nicio femeie nu ar trebui să mai fie gospodină. Nu în sensul cu care suntem obișnuiți. Bucătăria nu ar trebui să fie un loc în care intră doar femeia, iar gătitul nu ar trebui să fie o corvoadă. Nu trebuie să te îmbraci urât și să îți sufleci mânecile sau să porți un șorț deja murdar. Nu trebuie să fie un loc în care uiți de tine și uiți cât de feminină ești. Dimpotrivă.
Mi se întâmplă adesea să văd pe stradă femei, sau chiar fete de vârsta mea, și singurul cuvânt care îmi vine în minte pentru a le descrie este: casnică. Sunt femei simple, dar fără eleganța care ar putea transforma “simplu” într-un statement. Sunt naive și fără curajul de a visa către mai mult. Sunt genul de femei ce se complac într-o relație ce a încetat să mai fie cuplu o dată cu venirea primului copil, sau chiar a căsătoriei. Genul de femei care nu știu cu ce fard le stă mai bine și cu ce fel de haine, dar nici nu le pasă deoarece pentru ele oglinda nu e un accesoriu. Genul de femei care își caută fericirea în emisiunile proaste de la televizor și al căror univers e constituit doar din serviciul care probabil nu le place și gospodăria care mai mult le obosește.
Sunt femei care își pierd feminitatea punând asta pe seama treburilor casnice, a soțului, a copiilor. Când de fapt e doar o percepție greșită asupra a cum ar trebui să fie lucrurile. Cred că familia și casa sunt pretexte pentru a deveni chiar mai femeie decât erai înainte. Să ai grijă de ei ar trebui să fie o scuză de a avea și mai multă grijă de tine.
Nu toate suntem făcute sau potrivite să avem cariere de succes, nu toate ne permitem vizite la spa, parfumuri Chanel sau haine de la The Place Concept Store, dar toate putem să arătăm îngrijit și să avem grijă de noi. Din toate punctele de vedere. Ne putem educa toate bunul simț al esteticului și toate avem dreptul să ne răsfățăm uneori.
Nu se mai poartă statul la cratiță, dormitul în izmene, cearta cu lama de ras și atitudinea veșnic istovită, nemulțumită și nepăsătoare. Și la cea din urmă ar trebui să începem să lucrăm în primul rând.
Atitudinea față de anumite lucruri sau acțiuni le poate transforma pe-acestea în părți dintr-o lume ideală sau într-un coșmar. Și nu e greu să ne imaginăm cum e mai bine.
Leave a Reply