Să omorâm programul rigid de lucru!

Un titlu mai adecvat ar fi și: de ce un program de lucru fix nu mai funcționează și de ce ar trebui adoptat mai des cel flexibil. Dar un titlu prea lung parcă nu se cade.

Cea mai mare frică a mea legată de angajare nu era că nu îmi va plăcea ce voi face, că voi da de un șef nemilos sau de colegi care nu mă plac, că nu voi avea un salariu suficient de mare sau că nu vor apărea oportunități de promovare prea curând. Lucrurile astea le puteam rezolva cumva. Cel mai tare îmi era frică de programul de la 9 la 17. Sau de la 10 la 18. Etc.

Simțeam că dacă mă voi angaja la un astfel de program viața mea va deveni anostă: nu voi mai avea timp de nimic, voi intra într-o rutină bolnăvicioasă, voi rata o mulțime de oportunități care trec pe lângă mine, fără ca eu să am timp măcar să le fac cu mâna. Din fericire, eu sunt un caz fericit și programul meu nu e atât de rigid cum apare pe hârtie. (My boss rocks!)

Însă, cum spuneam, eu sunt un caz fericit. Nu cu mult timp în urmă oamenii erau considerați niște mașini, fiind suficient să aibă ce mânca pentru a munci. Cu ceva mai mult timp în urmă, nici măcar nu se gândea cineva la oameni cum că ar avea vreo nevoie, era important să se profite de lumina zilei (presupun). De la o vreme, însă, lucrurile s-au schimbat.

Tot mai multe studii și cercetări vorbesc despre motivația intrinsecă a oamenilor, despre worklife balance, despre cum suntem mai mult decât serviciul nostru și mai mult decât atât, despre cât de diferiți suntem: în termeni de pasiuni, moduri de gândire și acțiune, ritm etc. Prin urmare, un program de 8 ore nu se mai potrivește nevoilor tuturor și cu toții ne temem de el, chiar dacă unii nu avem de ales și ne complacem.

Tinerii au nevoie de timp să se distreze, să învețe, să exploreze, să facă o mulțime de lucruri mânați de neastâmpărul și curiozitatea specifice vârstei. Adulții au nevoie de timp pentru a se bucura de familia lor, de piesa de teatru sau meciul de baschet al copiilor, de dezvoltarea personală, menținerea sănătății, sport etc. Și cu toții avem nevoie de timp pentru hobby-urile noastre și pentru a avea grijă de noi, oamenii, nu mașinile. Într-o lume plină de oportunități avem nevoie de timp pentru a ne bucura de ele, însă programul de lucru a rămas ancorat în lumea în care oamenii erau doar ce munceau.

Legislația este încă restrictivă cu privire la modul în care se pot aranja orele de lucru și cum se pot cupla. Companiile sunt încă reticente la schimbarea modului de a face lucrurile, deși sunt o mulțime de semnale care arată că un angajat căruia i se setează targeturi și e lăsat să le atingă cum și când vrea el e mult mai productiv și mai eficient. Supra-controalele și pedepsele pentru cele 5 minute trecute de fix nu fac decât să creeze frustrări și să îi întărească angajatului credința că serviciul e un lucru rău, dar pe care ești obligat să-l faci. Desigur, există job-uri unde să fii la o anumită oră într-un anumit loc ține de specificul activității, dar asta nu înseamnă că se poate renunța complet la autonomie, pentru că oamenii vor știi că pentru a-și face treaba trebuie să fie acolo. Fără a fi nevoie să le impună cineva să fie.

Citeam în Drive că cu cât un om are mai multă autonomie cu atât va deveni mai productiv. Pentru că locul de muncă va fi așa cum îl vede el, pentru el. Și când faci un lucru din plăcere și nu pentru că te simți obligat e mai bine pentru toată lumea. Iar dacă va fi nevoie să fie la 9 la serviciu ca să își facă treaba, va veni la 8:50 cu zâmbetul pe buze.

De ce să stau pe-un scaun degeaba dacă mi-am terminat treaba mai devreme? De ce să pierd 2 ore pe drum dacă astăzi pot să îmi fac treaba de acasă sau din cafeneaua din colț?

În lumea mea ideală fiecare își construiește propriul program de lucru. În funcție de nevoile personale și în funcție de nevoile companiei. Ca o sincronizare fericită pentru ambele părți. Indiferent că lucrează într-o companie axată pe creație, online sau nu.

Spune-mi ce am de făcut și o să o fac cu plăcere. Spune-mi și cum să o fac și brusc nu o sa îmi mai placă. Și companiile care vor înțelege asta mai repede, se vor bucura de puterea omului cu adevărat motivat și de valoarea adăugată pe care acesta o aduce cu sine.

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.