Apel la pozitivism!

Mă feresc să scriu astfel de lucruri serioase. Nu sunt nici cea mai cu experiență, nici cea mai informată și nici cea mai patriotă. Dar locuiesc în România și uneori simt nevoia să ne apăr.

Am avut un start târziu spre evoluție, e adevărat. Oamenii iau și decizii greșite, iar consecințele sunt uneori mai dure decât și-ar dori cineva. Și e adevărat că am rămas în urmă. Cu cât alții o iau mai în față cu atât prind viteză mai mare și e mai greu să îi ajungi. Asta nu înseamnă însă, că nu o vei face niciodată sau că tu nu ești pe drumul bun.

Da, Elveția își duce camioane în munți, se găsesc centre Spa în mijlocul deșertului, iar NY-ul are blocuri de 50 de etaje. La ce bun să îi invidiem și să găsim vinovați la noi?

Cum ar fi ca în loc să ne uităm la alții pentru a vedea ce noi n-avem, să ne uităm la ei pentru a ne inspira? Cum ar fi ca în loc să căutăm tot ce nu merge, să găsim ce funcționează? Cum ar fi ca în loc să căutăm vinovați, să ridicăm eroi?

Da, România e plină de corupție, mizerie și oportunități ratate, dar nu le vom face să dispară oricât de mult le-am arăta indignați cu degetul. De decenii ne plângem. Că la noi e rău, că la alții e bine… Că la noi nu se face ca la alții…. Că noi nu suntem alții… De câte decenii va mai fi nevoie pentru a conștientiza că să plângem nu folosește la nimic?

Nu suntem printre primii din lume, dar nici printre ultimii. Nu atragem prea multe fonduri din UE, dar e important că avem șansa să o facem. Nu avem cele mai bune școli, dar avem o mulțime de oameni cu cele mai bune rezultate. Nu e dracul chiar atât de negru. Şi lucruri s-au schimbat. Şi ne e mai bine. Nu cu mult, dar mai bine. Deci suntem pe un drum. Şi doar pentru că nu alergăm la fel de repede nu înseamnă că nu o facem.

Și până la urmă, viața nu se măsoară nici în numărul de autostrăzi, nici în înălțimea clădirilor sau în calitatea obiectivelor turistice. Viața se măsoară în clipe pe care alegem să le trăim arătând cu degetul spre alții sau făcând schimbări în jurul nostru. Pe care alegem să le petrecem urând, invidiind, țipând, plângând sau zâmbind, iubind, și căutând binele din rău.

Poate sunt naivă, dar prefer să fiu așa decât oricum altfel. Deci, cine e cu mine?

5 Comments

  1. Consider ca cea mai mare problema a romanilor este modul in care se trateaza unii pe altii. Daca ne calcam unul pe altul in picioare, incotro sa avem pretentia sa ne indreptam?

  2. Draga Corina,

    La fel de optimist sunt si eu in ceea ce ma priveste pe mine, dar nu mai pot sa fiu optimist cand e vorba de tara noastra. Cu regret iti spun ca as vrea, dar faptele dovedesc ca la noi nu se poate.

    E asa cum zici, avem oameni de valoare, avem munte, mare, delta, etc… dar nu facem nimic cu ele, ne batem joc pur si simplu. Nu pot sa nu ma uit la altii sa-mi dau seama ca ei pot face minuni iar noi nu putem face lucruri banale. Nu putem faca o autostrada, nu putem face gradinite, nu putem face spitale, dar facem biserici :)

    Problema poporului roman e veche, Eminescu zicea:

    Eu imi apar saracia, si nevoile, si neamul

    Oare de ce?

    Asta e mentalitatea poporului, nu putem trece peste.

    Cei care isi doresc schimbarea sunt putini, uite-te la alegeri, cei multi ne-au adus pe drumul pe care mergem acum si na, trebuie sa-l parcurgem pana la capat.

    Noi nu suntem capabili sa scapam de niste maidanezi si vrem sa ne comparam cu tarile civilizate, cum am putea sa facem asta? Cum as putea sa fiu eu optimist din moment de lucrurile astea le vad de 20 de ani?

    Mi-as dori sa fiu optimist dar… cred ca as fi naiv :)

    • criserb: 20 de ani nu inseamna chiar asa de mult cand vorbesti de o tara. Inseamna mult cand vorbesti de un om. :p Si cred ca nu avem nicio sansa sa “trecem peste” daca nici macar nu credem asta. Eu iti doresc ca macar din cand in cand sa fii si naiv! E sanatos!:)

      • Eh, daca ne uitam la vecini, ei in 20 ani s-au dezvoltat (mai) frumos, cu toate ca si ei au coruptie din plin. Chiar ieri citeam intr-o carte despre fostele tari comuniste “Romania is one of the newest entries into the European Union and a country with a historically shaky economy, even when compared to other post-communist countries”.
        Si tot la omul de rand revin, daca era mai cu bunavointa, trecea peste orice obstacol, fie el si politic.

Leave a Reply

Your email address will not be published.