Se face voluntariat în România!

În weekend am stat de vorbă cu aproximativ 100 de tineri, de 18-25 de ani. În cerc, așezați comod, turcește, printre iarbă verde, gâze, și restul decorului din parcul Izvor s-au spus povești despre o Românie pozitivă. Desigur, nu pentru asta ne aflam acolo. Nu pentru a spune povestea unei țări care mai are o șansă prin generațiile tinere ci pentru a spune povestea unor tineri. A tinerilor care mai dau o șansă unei țări. Pasionați, pozitivi, implicați.

Rareori primeam un “nu” la întrebarea “Ai mai făcut voluntariat?”. Deseori, în schimb, am auzit povești despre proiecte ecologice, despre ajutor dat copiilor cu probleme, bătrânilor, bolnavilor, comunității… Despre proiecte studențești îndrăznețe. Despre proiecte de schimbare în bine.

Băieți și fete, liceeni sau studenți, îmi aduceau dovezi că România e o țară aflată în schimbare. O țară cu oameni ce FAC lucruri pentru ea și pentru noi și pentru ei. Care o scot din zona de tampon. Pe măsură ce îi întrebam despre proiectele în care s-au implicat eram tot mai fascinată și simțeam din ce în ce mai tare că m-am născut într-un an bun. Iar copiii mei se vor naște într-unul mai bun decât mine.

Și pentru a ne asigura de panta ascendentă nu trebuie să schimbăm țara. Ci oamenii din ea. Iar oamenii pe care i-am cunoscut în weekend-ul ăsta sunt dovada vie că se poate. Și că e bine. Și că e frumos. Și că va fi din ce în ce mai bine și din ce în ce mai frumos. Petic cu petic, cărămidă cu cărămidă, proiect cu proiect, om cu om.

4 Comments

    • @Rudolph Aspirant: Ba desigur ca se pot schimba!:p E putin mai complicat pentru ca trebuie sa creezi noi “autostrazi” neuronale, dar nu e imposibil. :)

  1. …mda…chestia cu eficacitatea psihoterapiei cade, se pare, sub incidenta acestei opinii…pana una alta doar ipotetizata dar nu si dovedita; dintre toate formele de psihoterapie, numai cea de tip cognitiv-comportamental si cea de tip interpersonal au fost efectiv dovedite in cateva studii ca eficace impotriva depresiei majore usoare sau moderate, bineinteles si mai eficace daca sunt insotite de medicatie potrivita; (nu vreau sa intru in hatisul antidepresive vs. placebo in depresie ca nu mai iesim de acolo; maj. celor care ajung la doctor au insa depresie severa; acolo, orice ar zice oricine, eu recomand medicamentele adecvate, dupa principiul numit de mine, mai in gluma mai in serios, re. popularizare cat mai larga, “streisand-bieber”, ala cu “just in case”= e mai bine sa previi decat sa-ti para rau dupa aia).

    P.S. sper ca nu vorbeai de femeile care isi propun sa “schimbe” un barbat fustangiu, cartofor/gambler, sau betiv/narcoman pt. ca asa spera ele ca sunt in stare, doar “aratandu-i calea cea dreapta” si/sau ce mult il iubesc ele sau fac cine stie ce sacrificii necerute de nimeni. Pt. dansele recomand cu sinceritate Al-Anon. Nu stiu daca exista si in afara Bucurestiului. Celor optimisti ca dvs. le propun sa inceapa sa activeze in sensul formarii cator mai multe grupuri de suport ne-guvernamentale in Romania, ca degeaba asteptati sa se faca totul de la buget. Dupa parerea mea, ar cam fi momentul sa se reabiliteze moral “munca patriotica” in Romania. Nu e greu, daca iti gasesti un role-model, ca de exemplu fie autorul fie rostitorul frazei, “Ask not what your country can do for you, ask what you can do for your country.”

    http://en.wikipedia.org/wiki/Inaugural_address_of_John_F._Kennedy

Leave a Reply

Your email address will not be published.