Big Build 11 – Învățându-i să pescuiască.

Astăzi a fost ziua cea mare! Am fost să construim! Și nu orice, ci 10 case pentru 10 familii. 10 case într-o săptămână! Și eu care credeam că doar japonezii se pot mișca atât de repede cu căsuțele lor din carton.

Nu vreau să fac o analiză a zilei sau să detaliez exact ce s-a întâmplat. Sper să o facă mai bine ca mine colegii de șantier. Însă o să vă povestesc două lucruri care mi-au plăcut foarte mult la proiectul Big Build 11.

Primul. N-a fost nicio clipă un proiect lacrimogen. Deși da, sunt oameni care locuiau câte 11 în două camere și se întrețineau din alocația copiilor și din ce mai reușeau de pe o zi pe alta. Cu toate astea, nu încerca nimeni să inspire milă, nu se vindea necazul ca un cancan, nu se plângea nimeni pentru viața grea. Era o atmosferă veselă de lucru, cu toții glumeau, râdeau și se simțeau bucuroși muncind. Nu ne-am simțit nicio clipă stânjeniți. Și e un exemplu frumos de cum se poate face bine și fără a exploata răul.

Al doilea. E un proiect care nu încearcă să dea de pomană unor oameni care nu o merită mai mult decât orice alt om bun. Este un proiect care vine în ajutor, nu îl oferă degeaba. Beneficiarii au muncit cot la cot cu voluntarii (ba chiar mai mult), plătesc timp de 20 de ani câte puțin și intră într-un circuit prin care, la rândul lor, merg să ajute la construirea altor case. Și asta e grozav pentru că Habitat for Humanity dau o lecție grozavă multor ONG-uri. Ei nu ajută pe gratis. Ci sprijină. Și pe termen lung, dacă vrei să ajuți un om să nu moară de foame nu îi dai o traistă cu pește. Ci îl înveți să pescuiască. Adică îl responsabilizezi, nu îl influențezi să lase jos garda care l-a ținut în viață până atunci.

Erau acolo români și irlandezi care se implicau constant în astfel de acțiuni. Era o echipă profesionistă care știa cum și unde să intervină. Erau voluntari de la fundații sau companii. Eram noi, bloggerii. Era exact ca într-un mușuroi de furnici.

Mi-a plăcut enorm să ajut, să fiu acolo, să pun lambriuri (despre care până azi nu știam nici cum se numesc), să pictez și să fiu o furnică mică, puternică datorită mușuroiului cel mare! Îmbrățisări tuturor constructorilor!

Iar voi ceilalți: încercați experiența!

 

picture by Cristian Șuțu

 

3 Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *