Cred că HR Club este o inițiativă bine-venită în România și mai cred că, în general, fac treabă bună cu proiectele lor. Am participat la Școala de HR – Next Generation organizată de ei și am plecat de acolo încărcată cu informații , cu cărți de vizită valoroase și job-ul mult visat în consultanță. Prin urmare aveam așteptări mari de la conferința națională la care au fost prezenți poate cei mai importanți actori din domeniu.
Însă consistența și nivelul discuțiilor mi s-a părut slab. Poate sunt eu snoabă, prea critică și arogantă însă ce pretenții putem avea să transformăm HR-ul în partener strategic și în aliatul boardului director și așa mai departe când noi, la conferințe naționale, încă mai discutăm, pe grupe și apoi în plen, despre cum definim cultura organizațională și ce înțelegem prin ea? Se știe ce e. Rectific, ar trebui ca toți oamenii de HR să știe deja ce e și să nu mai aibă nevoie de astfel de recapitulări.
În partea a doua a zilei am ales să merg la atelierul pe talent management pentru că mi-am dat licența în asta și voiam să aflu mai multe. S-a vorbit prea mult despre faptul că trebuie să găsești omul potrivit la locul potrivit. Nu mă înțelegeți greșit, sunt total de acord cu mesajul (de altfel în jurul lui mi-am construit întreaga lucrare anul trecut). Însă nu e un lucru nou, este un lucru știut deja de ceva timp, care are sens și nu mai are nevoie de dezbatere. Ar trebui cunoscut și aplicat implicit de orice recrutor. S-a pierdut prea mult timp la un slide cu definiția competenței (care nu este altceva decât intersecția între cunoștințe abilități și atitudini – adică: știu, pot și vreau). Și asta e elementar și (ar trebui) să se știe.
Și nu în ultimul rând s-a vorbit despre branding personal. Despre cum ar trebui să știm să ne definim misiunea personală în organizație fără să ne folosim de funcția de pe cartea de vizită, să știm cum ne diferențiem de alții asemănători nouă și că prin CV trebuie să transmitem clar toate lucrurile astea. Și da, sunt niște mesaje sănătoase, dar sunt genul de mesaje care ar trebui transmise studenților nu managerilor de recrutare (!!) din cele mai mari companii din România. Se presupune că în momentul în care ești în poziția să analizezi candidați și să decizi dacă s-a prezentat bine sau nu, dacă e pregătit sau nu, tu știi deja cum să o faci. Nu?
Echipa HR Club face o treabă bună asigurând contexte de acest fel însă mi se pare că noi, ca oameni de HR, am putea să valorificăm mai multe oportunitățile astea,vorbind despre lucruri mai serioase decât common sense-ul. Mai ales dacă ne propunem să ajungem Business Partners, aliați strategici etc. și avem și invitați străini cu expertiză, experiență și studii la îndemână.
Hai să facem o conferință în fiecare an la începutul lui ianuarie care să fie de basic HR, dacă de asta avem nevoie și în timpul anului să ne concentrăm pe probleme mai consistente, discuții mai complexe și soluții! Eu am încredere în oamenii din domeniul în care mi-am ales să cresc, am încredere că ei înțeleg mai bine ca oricine importanța învățării (mai ales a autonomiei în învățare), nevoile reale ale unei companii și a oamenilor acestora. Și ar trebui să acordăm acestor lucruri mai mult din timpul nostru și să venim cu conceptele de bază învățate de acasă. Pentru a vorbi aceeași limbă și a trece la lucruri serioase.
Vorba lui Pieter Haen (președintele EAPM): HR, It’s time to act!!
Leave a Reply