Ce învățăm de la americani (și o provocare!)

Când eram în DaAfaceri am lansat două programe:

• Vinerea Jos Pălăria – prin care în fiecare vineri trimiteam un mail întregii echipe în care îi felicitam oficial pe cei ce obținuseră niște rezultate deosebite în săptămâna dinainte sau au dat dovadă de inițiative lăudabile etc. Persoanele care primeau aprecierea erau nominalizate de oricine în cursul săptămânii.

Filosofia: terminam săptămâna cu ideea că am făcut ceva, că am obținut rezultate, că cei din jurul nostru sunt oameni  mișto, simțeam că timpul nu a trecut degeaba. Astfel, tonusul unei echipe crește.

• Pastiluța de luni dimineață. Un alt mail care avea două părți: una mai inspirațională (lecții de viață, exemple ale unor oameni de succes, filmulețe sau povești motivaționale) și una practică (ceva simplu și ușor, util,  care să îți facă viața mai ușoară sau pur și simplu să te ajute să evoluezi, cum ar fi prezi, brain fitness etc.).

Filosofia: Începeam săptămâna în forță, cu un mindset pozitiv și deschis spre învățare.

M-am bucurat să văd că s-au păstrat aceste două tradiții în DaAfaceri și funcționează din ce în ce mai bine, stârnind reacții din ce în ce mai multe și mai pozitive. Și tonusul echipei e altul! E unul bun, sănătos, care ține oamenii fericiți!

De ce le merge românilor prost? Pentru că ei sunt convinși că le merge prost. Mass-media dă ce cere publicul, iar publicul s-a obișnuit să reacționeze doar la știri negative. Când se întâmplă ceva bun auzi reacții ca “nu va dura mult”. Când suntem fruntași în vreun top îl facem în așa fel încât să sune invers “România se află pe penultimul loc în topul celor mai poluante țări din lume“. (Nu suna mai bine: pe locul doi în topul celor mai nepoluante..?) Când descoperim că avem oameni faini îi așezăm într-o ierarhie ca să avem totuși și niște pierzători. Facem concursuri de talente și întotdeauna suntem nemulțumiți de câștigător.

Ne plângem că suntem săraci și nu avem bani? Voi ați văzut cozile din supermarketuri și de la Zara (just to name a few)? La colț de stradă nu aud decât oameni care se plâng de câte ceva. Când sunt și atâtea lucruri despre care să nu ne plângem.

Sunt oameni nebuni ca ăsta și la alții, doar că ei rezolva problema acolo unde se întâmplă, nu o dau la televizor. Se sinucid oamenii în prostie și în alte părți, dar hai noi, care vrem să trăim, să nu mai facem atât tam-tam din asta.

România e o țară nasoală în primul rând pentru că asta cred majoritatea românilor despre ea.  Nu pentru că este în realitate. Și dacă îmi doresc să plec de aici nu va fi niciodată din cauză țării ci din cauza atitudinii oamenilor.

Și asta îmi place la americani. Au un tonus activ și vesel și hai să facem și ce dacă nu a mers din prima, mai facem o dată! Și ce dacă nu știm, lasă că ne prindem noi! Și poate par superficiali și poate nu sunt cei mai deștepți, dar ar trebui să învățăm de la ei să nu mai dramatizăm atât.

Provocare: vorbiți în weekend-ul ăsta numai despre lucrurile bune care vi s-au întâmplat în ultimul timp sau numai despre lucrurile pozitive despre care ați auzit. Mi-ar plăcea să și postați aici câte unul. Să vedem că se poate!

Încep eu: Îmi plac la nebunie posterele de la metrou cu George Enescu. În fiecare zi caut să văd dacă nu e vreunul pe care să-l fii ratat în stațiile pe unde cobor. Și de sărbători, la mine în bloc, la fiecare etaj erau puse câte 2 coronițe de brad, iar unii oameni aveau și deasupra ușilor lor! Chiar simțeam că e Crăciunul și lumea se bucură! :)