Echilibru și/sau performanță.

|

Ca să obții performanță trebuie să muncești. În discuția de față prin performanță nu mă refer la rezultate bune ci la rezultate excelente. La a fi primul, top of the top. E important să îți alegi un domeniu în care vrei să faci performanță care să îți placă și în cele mai proaste zile. Pentru că, luându-ne după realități istorice și Principiul celor 10.000 de ore, va trebui să perseverezi mult timp în aceeași sarcină.

Nu m-am văzut niciodată devenind un om de performanță. Nu am participat la olimpiade, nu m-am înscris în concursuri asemănătoare; sport oricum nu am avut voie să fac. Nu am un singur vis măreț care să mă țină trează în fiecare noapte. Am crezut că sunt eu leneșă.

Adevărul (însă) e că ultimul lucru pe care l-aș spune despre mine e că sunt leneșă. Ar fi și culmea dat fiind numărul de proiecte între care îmi împart energia și la care nu figurez doar pe hârtie. În schimb mi-am dat seama despre mine că țin foarte mult la echilibru. Am nevoie de timpul meu cu el, în care să stăm fără să facem nimic sau să ne uităm împreună la un serial; am nevoie de timpul meu cu pisoiul, să mă joc și să îl conving că mângâiatul poate fi chiar plăcut; am nevoie de timpul meu de lenevit în cadă sau în pat sâmbăta dimineața; am nevoie de timpul cu casa în care mi-am dorit enorm să mă mut și pe care îmi place să o țin frumoasă și comfortabilă; am nevoie de timp cu multe lucruri. Mi-ar lua probabil o veșnicie să ating 10.000 de ore într-un singur domeniu. Și nu aș face sacrificiul de a renunța la acești timpi de care simt că am nevoie.

Timpurile sunt tot mai dificile. Presiunea să fim buni e tot mai mare, la fel ca și eforturile pe care trebuie să le depunem. Concurența e mai mare. Prea mulți oameni termină facultăți și mastere. Prea mulți oameni pentru nu atât de multe oportunități. Criza influențează și ea felul în care ne raportăm la cine suntem, la ce facem, la cum facem. Performanța devine complicat de atins.

Așa că provocarea este să ne găsim acea stare de spirit și de fapt care ne ajută să fim fericiți. Pentru ca atunci când va fi prea târziu să nu existe. Nu vreau ca ultima dorință să îmi fie una din cele amintite de Alex Negrea aici ci mai degrabă să mănânc înghețată de fructe de pădure sau să fac baie în lapte. Și dacă alegem performanța să învățăm să nu ne mai plângem că e greu,că suntem munciți prea mult sau că nu avem timp de altele. Iar dacă alegem echilibrul, să facem cumva chiar să fim echilibrați. Pe Harvard Business Review câteva sfaturi.

Și atunci când ne angajăm, sau facem angajări, să ținem cont de cum ne-am feliat plăcinta și în ce constă fericirea noastră!

Poate e o perspectivă prea în alb și negru, însă nu prea am găsit exemple de gri până acum. Poate mă ajutați.

2 responses to “Echilibru și/sau performanță.”

  1. […] nu demult despre echilibru. Iar despre echilibru între viața personală și cea profesională se vorbește de multe ori. Și […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *