Învățăm cel mai bine când învățăm de nevoie.

Dacă un copil locuiește într-o casă în care se vorbesc cinci limbi străine, când va crește le va ști pe toate. Copilul le va învăța pe toate cinci la fel de bine și de ușor cum învață una singură. Am un văr îndepărtat care la vârsta de 5 ani, când l-am cunoscut, vorbea fluent franceza și ebraica. Franceza se vorbea în familie și în ebraică vorbea la grădiniță pentru că din Canada se mutaseră în Israel.

Principiul după care învață copiii este cel al necesității. Învață limbajul pe care îl vorbesc părinții lor pentru că au nevoie să comunice cu aceștia. Sunt curioși și pun o mulțime de întrebări pentru că au nevoie să știe pentru a se integra în viața adulților, pentru a se împrieteni cu alți copii… Învață să meargă pentru că au nevoie să se deplaseze. La grădiniță învață să deseneze, să construiască, să mânuiască plastelina pentru că au nevoie să fie îndemânatici.

Copiii încetează să mai învețe atunci când simt că nu le trebuie și de aceea școlile nu funcționează cum ar trebui. Copiii nu înțeleg de ce trebuie să mai învețe cum se fac extragerile de radical pe hârtie când există calculatoare, nu înțeleg de ce trebuie să învețe în detaliu istoria lumii sau de ce trebuie să cunoască pe dinafară toate capitalele de pe glob (ca să luăm doar câteva exemple). Nu e ceva ce simt că au nevoie.

În weekend am ținut un training pe Event Management la AIESEC. Toți creativi și isteți însă de departe cei mai activi și mai interesați au fost cei care aveau proiecte în  implementare. Care simțeau cu adevărat nevoia de a primi informații despre subiect. Puneau întrebări, m-au rugat să le mai trimit materiale sau să le dau feedback pe ce au făcut până acum. Pentru restul a fost doar un training “bine structurat, interactiv și cu câteva informații folositoare” și care a durat puțin cam mult. (ce-i drept chiar a durat cam mult, dar erau 30…).

Oamenii învață cel mai bine atunci când chiar au nevoie. Când intră în șomaj tehnic sau cronic majoritatea oamenilor reușesc să învețe noi meserii pentru că au nevoie. Eu însămi mi-am dat seama că învăț mai repede lucruri de care chiar am nevoie față de lucruri despre care doar cred că ar fi bine să le știu.

Autonomia în învățare are tocmai acest avantaj, de a lăsa omul să decidă ce are nevoie să învețe și prin urmare chiar să o facă. Provocarea este de a identifica nevoile de învățare și a-și seta obiectivele.

Dacă vreți ca oamenii să învețe, învățați-i ceva care le folosește cu adevărat și despre care știu că au nevoie!