E greu să te informezi despre politică, limba română este prea veche și HR-ul filosofează prea mult. E nevoie de problem solvers pe bune.

Da, titlu lung. Inspirație mai ciudată azi. Și articolul e puțin lung, dar sfârșitul zic eu că merită. :)

Zilele astea e o nebunie cu mediul ăsta politic care nu m-a atras niciodată. Nu e nevoie să vă mai spun. Și deși nu mă pricep și nu am fost niciodată prea atentă mi-am zis că dacă vrei să faci să fie bine trebuie să te implici (în spiritul participării active despre care am discutat mult la trainingul din Serbia). Așa că, pentru a mă putea implica am început să mă informez. Pe scurt, am început să citesc tot ce prind: articole, puncte de vedere ale unor oameni mai deștepți ca mine într-astea… Oribil procedeu. Am descoperit că e îngrozitor de greu să te informezi. Să afli informații obiective pe care să le cântărești tu singur. Cu atâtea jocuri politice citești ceva ce ți se pare clar și logic doar pentru a găsi a doua zi o argumentare la fel de logică, dar care susține opusul. Groaznic, vă spun. Dar perseverez.

Apoi m-am lovit iar de limba noastră română, veche și neactualizată. A trebuit să traduc niște texte mai business din engleză. Îngrozitor! Să ne înțelegem, știu că limba noastră e grea și nu dintre cele mai melodioase, dar e a noastră și mi-e dragă. Mă exprim cel mai ușor în română, sunt cea mai creativă în română și pe blog mă străduiesc să nu o spurc în niciun fel. Dar avem nevoie de cuvinte noi! De multe ori, inteligența grupurilor încearcă să adapteze niște cuvinte însă din cauza exageraților limbii române care le cataloghează drept greșeli nu prea reușesc. Îmi amintesc că în facultate am fost la un concurs de limba franceză. La unul dintre exerciții ți se dădeau niște definiții și trebuia să propui un cuvânt pentru definiția respectivă (de exemplu, îmi amintesc că era dată și definiția display-ului telefonului mobil pentru care nu exista un cuvânt franțuzesc). Mai departe, cele mai bune propuneri erau transmise nu știu unde pentru a fi propuse spre adoptare în dicționar. Ce-ar fi să facem și noi asta dacă tot nu ne plac englezismele?

Și se anunță conferința anuală HR Club care mi-a amintit de ediția trecută și de multe alte evenimente de HR la care am participat. Nu știu cum e în alte domenii, dar aici simt că sunt o mulțime de oameni mișto și cu potențial, dar care se pierd în filosofii. Stăm și discutăm concepte peste concepte și le redenumim și le reclasificăm de un milion de ori însă problemele rămân aceleași mereu. Mi-ar plăcea niște power-sessions în care să avem o problemă și să ieșim de acolo cu rezolvarea pe hârtie. Nu doar să discutăm problema…să o rezolvăm, pe bune!

Și uite-așa mi-a amorțit cartea pe genunchi în metrou gândindu-mă ce tare ar fi să existe un grup de oameni care să facă exact asta. Să rezolve probleme. Să se numească problem-solvers for real și să înceapă de la lucruri mici și încet-încet acestea să crească în complexitate. Să se adune când e nevoie, să facă un plan, să dea telefoane, să se agite puțin și să rezolve problema. (să construiască un wiki cu istoria politicii românești cât se poate de obiectivă, cu fapte nu interpretări; să organizeze un concurs pentru inventarea de cuvinte pe care să le înainteze mai departe Academiei Române … ) Chiar cred că se poate. Acum sunt pe picior de plecare pentru o perioadă, dar mă întorc și revin la idee.

Până atunci gândiți-vă cât de oameni de acțiune sunteți și cât doar filosofați. Când ați rezolvat ultima oară ceva cu adevărat? Cum v-ați simți să o faceți? :)

4 Comments

  1. Am vazut link-ul intamplator si m-am super bucurat pentru interesul acordat problem solving-ului, eu fiind o pasionata in zona asta.

    Ideea au implementat-o americanii prima data, cumva ca o reactie naturala la mersul lucrurilor, dar ea a explodat in 2007. Cu o intarziere de cativa ani (2009/2010) au imbratisat-o si europenii, dar nu cu acelasi talent – Europa fiind mai conservatoare.

    Exista platforme online dedicate problem solving-ului :) Se invart in zona conceptului de open innovation si crowd sourcing.

    Eu sunt problem solver de peste 3 ani la un mod mai definit – daca putem spune asa, imi doresc sa ajung sa traiesc doar din problem solving, am deja solutii premiate si iti pot spune ca exista mai multi romani cu solutii fascinante premiate, dar nu sunt popularizati.

    Cu titlu informativ, The Economist a avut ca tema in 2011 “I’m a Solver” in cadrul conferintei anuale Human Potential, tocmai pentru ca problem solverii sunt o specie / tipologie noua de profesionisti :) Au prezentat un videoclip intitulat “I’m a Solver” si printre solverii alesi in prezentare am fost aleasa si eu :)

    Apropo’ tema conferintei Human Potential de anul asta este The Great Unrest :)

    Trendul arata ca in curand diplomele de performanta obtinute de problem solveri pentru solutiile lor vor concura serios masteratele si doctoratele, pentru ca nivelul este olimpic in termeni de concurenta, performanta, grad de inovatie, impact social si economic.

    HR-ul ar trebui sa se deschida mai mult in fata abordarilor neconventionale si-a tipologiilor mai “salbatice”. Organizatiile ar avea mai mult de castigat. Politici de atragere si retentie a acestor noi “olimpici” ar trebui schitate pentru ca in curand cine va avea in structura problem solveri cu palmares si highlight international – va detine si un avantaj competitional cat se poate de serios.

    Este fascinant cum in zilele noastre, datorita internetului – un singur om poate genera un asa mare impact doar folosindu-si potentialul, telefonul mobil si o conexiune la internet.

    Da, se poate si printre romani si in Romania :) Se poate orice :)

    Cu mare drag sunt deschisa conexiunilor si schimbului de informatii pe aceasta tema :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.