Am fost două săptămâni în Milano pentru a învăța despre HR-ul italian. Vă voi mai povesti despre asemănările dintre noi și ei în domeniu. Articolul acesta este însă despre o lecție de comunicare.
Am fost invitată să susțin o sesiune scurtă de improvizație în cadrul unui workshop.
Italienii au introdus un tip de contract mai special: companiile pot angaja tineri și plătesc mai puține taxe pentru ei dacă se angajează să le ofere un anumit număr de ore de formare. Ele apelează la ISMO (compania la care am fost în vizită) pentru a “bifa” o parte din orele acestea. Iar ISMO au gândit un workshop foarte interesant, împărțit în 5 zile, pe temele:
- Sesiune introductivă: prezentări, teambuilding, noțiuni despre “muncă”
- Comunicare: relația cu șeful, cu colegii, cu clienții
- Noțiuni de bază de economie
- Noțiuni despre contract și legislația muncii
Eu trebuia să gândesc câteva exerciții de improvizație pentru prima zi de workshop pentru a le oferi un context în care să lucreze împreună și să se apropie, dar și să își însușească mai bine anumite concepte precum: context organizațional, șef, colegi, muncă, client, folosind și altceva decât cuvintele.
După discuții cu facilitatorul workshop-ului am rămas la niște exerciții din teatrul-imagine, combinate cu puțină improvizație. Exercițiul central a presupus ca în grupe de 4-5 să construiască scurte scenete din imagini statice pentru a sugera diverse situații cu care se întâlnesc (în relația cu șefii, clienții etc.). Pe baza lor am discutat apoi dacă situația e reală sau ideală, care e cauza problemei dacă ea există, cât de greu sau ușor e să pui în imagini astfel de situații și cât de diferite vedem lucrurile fiecare dintre noi în funcție de cum au fost expuse. Ulterior am vorbit despre cum am putea influența situația în bine dacă ne-am lovi de ea în viața reală.
Vă recunosc că aveam o temere: nu voi avea ce să-i învăț despre non-verbal, exprimare și comunicare pe locuitorii unei țări recunoscuți pentru pofta de a vorbi și de a-și folosi tot corpul când o fac.
Dar exercițiile mi-au relevat contrariul.
Și italienii își pun aceleași probleme legate de eficiența comunicării, ca și noi. Și la ei concluzia a fost că, în majoritatea cazurilor, problemele apar din cauza lipsei unei comunicări eficiente.
Am reînvățat, “jucându-mă” cu ei, că nu e de ajuns să vorbești mult și să te ajuți și de mâini când o faci ci e important să și asculți, să te adaptezi contextului și interlocutorului și că e important și cum formulezi ceea ce spui nu doar să lași cuvintele să zburde.
Ei au exersat în workshop identificarea noțiunilor cheie și punctarea lor, pentru ca apoi să dezvolte în jurul lor, pentru o mai bună structurare și claritate a discursului (și de ce nu, a definițiilor din mintea lor). Două ore win-win și un mit busted.
PS: Poza este de la workshop-ul de începători de marți, dar așa-i ca-i spune că sunt italieni? :)
Leave a Reply