Pe când eram clasa a șaptea sau a opta, mai exact terminam una dintre ele, am reluat legătura cu o bună prietenă din copilărie și am hotărât să ne vedem pentru a sta la povești, cum spune englezul, to catch up. Înainte de a merge “la suc” am trecut pe la școala a cărei elevă era, undeva pe lângă TNB (cred că Arghezi) pentru că mai avea câte ceva de făcut acolo înainte de a pleca în vacanță. De întors ne-am întors pe un alt drum decât cel pe care ne dusesem și pe la jumătatea străzii pe care se afla școala prietena mea s-a oprit lângă un cerșetor bătrân. Genul de cerșetor a cărui viață grea l-a lăsat probabil fără familie și casă sau posibilitatea de a se întreține, nu din acela care face bani pe spatele altora pentru că e mai simplu. Maria i-a spus sărut’mâna și l-a anunțat că ia vacanță și nu se vor mai vedea vreo două luni, în același timp îndesându-i în palmă 200 de mii (lei vechi, cum erau pe vremea aia). Bătrânul i-a răspuns cu o îngrijorare în glas cum nu cred că mai auzisem până la vârsta aceea “ce mă fac eu, tataie, fără tine?” și apoi, conștientizând darul, “bogdaproste, tataie”. Maria îi ură sănătate și să aibă grijă și de parcă scena nici nu avu loc continuă drumul până la capătul străzii, cu mine uimită lângă ea.
Scena asta de câteva secunde m-a făcut încă de atunci să îmi pun întrebări și m-a învățat enorm despre generozitate.
La improvizație avem un principiu care spune că trebuie să îl faci pe celălalt să arate bine și mi se pare că este un bun antrenament al generozității. Nu la un nivel înalt, desigur, însă trăind într-o cultură caracterizată de individualism, de “fiecare pentru el”, de “scapă cine poate”, chiar și puțin poate să ajute. Și vă spun din experiență că oamenilor nu le e ușor să lase poanta altuia. Dar baremi bucată din pâinea de la gură. Prin companii găsim și alt fel de exemple.
Studiile arată că generozitatea nu îl afectează doar pe cel ce o primește ci și pe cel ce o oferă.
O echipă internațională de cercetători au arătat că, chiar și în țări foarte sărace precum Uganda, există o relație strânsă între generozitate și fericire, fie că e vorba de a oferi un cadou unui prieten sau bani pentru o cauză socială. [1] Mai mult, generozitatea o avem în sânge (la propriu și la figurat). Un set de studii publicate anul trecut în revista Nature au arătat că generozitatea este mai spontană decât lăcomia care necesită mai mult timp de gândire, iar oamenii de știință cred că s-a dezvoltat ca o strategie de adaptare (strămoșii noștri aveau nevoie de grup pentru a supraviețui deci acte de generozitate pe termen scurt asigurau supraviețuirea pe termen lung). Mai mult, există motive bune să credem că faptele bune (voluntariatul) îmbunătățesc sănătatea inimii [3].
Și mai mult, altruismul inspiră și mai mult altruism, așa cum reiese din alt studiu în care se arată că un act de bunătate a generat altele, chiar dacă în “cantități” mai mici. [2]
Tot prin improvizație am testat asta organizând acum două ierni, în preajma Crăciunului, un eveniment numit Gifts for Strangers când ne-am strâns vreo 12 persoane și am împărțit cadouri pe stradă, fără vreun motiv anume și fără a aștepta ceva în schimb. După jumătate de oră toată lumea zâmbea cu gura până la urechi. Povestea video aici. Cred că îl vom propune și anul acesta.
Ce mai, nu avem nicio scuză de a nu fii generoși cu cei din jur, mai ales că ne dorim cu toții să fim mai fericiți. Așa că spor la exersat!
___________________________________________________________________________________________________________
- Spending Money on Others Promotes Happiness, Lara B. Aknin & Elizabeth W. Dunn of Simon Fraser University & Michael I. Norton of Harvard Business School
- Kindness Brings more Kindness, James Fowler of University of California & Nicholas Cristakis of Harvard University
- Doing good is good for you: Volunteer adolescents enjoy healthier hearts, Hannah Schreier of University of British Columbia
Leave a Reply