<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Self management &#8211; Corina Anghel</title>
	<atom:link href="https://corinaanghel.ro/category/self-management-2/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://corinaanghel.ro</link>
	<description>HR professional and team coach</description>
	<lastBuildDate>Fri, 17 Jan 2020 22:22:16 +0000</lastBuildDate>
	<language>en-US</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.3</generator>

<image>
	<url>https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2017/12/portret-150x150.png</url>
	<title>Self management &#8211; Corina Anghel</title>
	<link>https://corinaanghel.ro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
<site xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">20054781</site>	<item>
		<title>Being a cool contributor in an online community</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2020/01/17/being-a-cool-contributor-in-an-online-community/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 17 Jan 2020 22:22:16 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Food for thought]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5661</guid>

					<description><![CDATA[I am a strong believer in the power of communities or groups. I’ve seen many times what great things can happen when people get together. Nowadays we don’t even need to meet, or know each other. As a member in a lot of online communities I saw beautiful collaborations almost as if those people where [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2020/01/Comunidad-online-QuestionPro.png"><img fetchpriority="high" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5666" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2020/01/Comunidad-online-QuestionPro.png" alt="Comunidad-online-QuestionPro" width="698" height="400" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2020/01/Comunidad-online-QuestionPro.png 698w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2020/01/Comunidad-online-QuestionPro-300x172.png 300w" sizes="(max-width: 698px) 100vw, 698px" /></a></p>
<p><span style="font-weight: 400;">I am a strong believer in the power of communities or groups. I’ve seen many times what great things can happen when people get together. Nowadays we don’t even need to meet, or know each other. As a member in a lot of online communities I saw beautiful collaborations almost as if those people where bonded by old friendships. </span></p>
<p><span style="font-weight: 400;">I saw amazing support and encouragement in a group created so that ladies can sell already worn clothes or accessories. In an international group of professionals using applied improvisation or in one for graphic facilitators people ask and abundantly share about activities, techniques or tools. I’m part of various HR groups, some of them very active and very helpful, people getting recommendations for requests ranging from vendors for different services to legal advice.</span></p>
<p><span style="font-weight: 400;">I spent some time reflecting on how I can become a better contributor (under the “2020 resolutions umbrella”, if you may) and in the same spirit of sharing, here are my objectives/recommendations:</span></p>
<blockquote><p><span style="color: #33cccc;"><strong>Be active.</strong></span></p></blockquote>
<p><span style="font-weight: 400;">The power of these communities comes from people&#8217;s willingness to help others and to share from their experience. So be one of them, don’t just take, but give as often as you can. I set myself a clear objective to contribute at least once per week, either responding to something or initiating a new conversation.</span></p>
<blockquote><p><span style="color: #33cccc;"><strong>Be helpful, not a smartass.</strong></span></p></blockquote>
<p><span style="font-weight: 400;">If someone asks for a specific suggestion, let’s say “examples of activities for 100 people,&#8221; don&#8217;t start explaining the importance of understanding needs and the context and everything the textbook says. Instead, just give your best example in the context you used it. Trust that the person looking for inspiration knows the theory and is just stuck or curious in one stage and can browse through and adapt the solutions provided. This is a trap I’ve seen a lot of consultants fall into, trying to explain the importance of customization (undeniable, of course) and offering their services. Guys, just share about a case study you are proud of and make yourself available for more custom recommendations for later.</span></p>
<blockquote><p><span style="color: #33cccc;"><strong>Respect everyone’s input and know when to stop a debate.</strong></span></p></blockquote>
<p><span style="font-weight: 400;">I guess this is mostly common sense. You might consider some input is not useful or valuable for you (either if you initiated the conversation or not), but there is a fine line between having a constructive debate and just being dismissive. If you are just reformulating the same arguments, if you feel frustrated instead of intrigued, if you start thinking bad things about the other person then it might be time to take a deep breath and step back as you might not be in a constructive piece of mind anymore.</span></p>
<p style="text-align: center;"><strong>***</strong></p>
<p><span style="font-weight: 400;">And of course, be authentic and mind your writing &#8211; a clear and correct articulated message always makes the conversation easier! </span></p>
<p><span style="font-weight: 400;">So, help a girl out &#8211; what would you add to the list?</span></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5661</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Quality and the Allergy (Ofman model)</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2015/05/04/the-quality-and-the-allergy-ofman-model/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2015/05/04/the-quality-and-the-allergy-ofman-model/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 04 May 2015 13:03:50 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Food for thought]]></category>
		<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[core quality]]></category>
		<category><![CDATA[ofman model]]></category>
		<category><![CDATA[quality pitfall challenge allergy]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5406</guid>

					<description><![CDATA[When I teach improvisation some people fear that they will be seen as not-serious. Usually this is the fear of the most serious (or stiff) participants. They are afraid that if they embrace the improv principles they will look too childish or reckless. But what happens is that they think about those abilities pushed too [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>When I teach improvisation some people fear that they will be seen as not-serious. Usually this is the fear of the most <em>serious</em> (or stiff) participants. They are afraid that if they embrace the improv principles they will look too childish or reckless. But what happens is that they think about those abilities pushed too far.</p>
<p>Daniel Ofman has a theory that puts this into a model.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/05/ofman-model.png"><img decoding="async" class="  wp-image-5407 aligncenter" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/05/ofman-model.png" alt="ofman model" width="408" height="324" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/05/ofman-model.png 891w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/05/ofman-model-300x238.png 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/05/ofman-model-720x571.png 720w" sizes="(max-width: 408px) 100vw, 408px" /></a></p>
<ul>
<li>We all have some <strong>good qualities</strong> (Ofman refers to a core quality &#8211; a quality that was not acquired). Let&#8217;s say you&#8217;re a good communicator &#8211; you are good at putting your thoughts in spoken words, you make yourself easily understood by other people, you have a good vocabulary.</li>
</ul>
<ul>
<li>But any good quality can turn into a <strong>pitfall</strong> if you have too much of it. Let&#8217;s say you talk to much &#8211; you over explain things, in a conversation all you do is talk and not listen at all.</li>
</ul>
<ul>
<li>So that might become a weakness and you want to work on it. So you&#8217;ll start training your listening skills &#8211; which, of course, it&#8217;s <strong>a challenge</strong> since it doesn&#8217;t come as natural.</li>
</ul>
<ul>
<li>If you over do it, if you start to listen too much, you might stop telling what&#8217;s on your mind and you don&#8217;t use your good communication skills after all. Ofman calls this an <strong>allergy</strong>. Usually people don&#8217;t want to become the extreme opposite of what they are, they don&#8217;t envy people who are at the opposite extreme of a quality they poses &#8211; we probably wouldn&#8217;t see it as a quality if we did.</li>
</ul>
<p>The participants I talked about at the beginning have an allergy for an opposite trait. They believe that if they train their playfulness, humor, being in the moment and saying YES they&#8217;ll become something they don&#8217;t like. But that&#8217;s not the case. Nobody says you have to go to an extreme &#8211; it&#8217;s all about balance. It&#8217;s about stretching yourself just enough to become an even better version of who you are, to become more adaptable.</p>
<p>I think it happens awful lot of times that we refuse to develop ourselves out of the fear of becoming a person we dislike. But stretching yourself in a different direction than you are used to doesn&#8217;t mean you&#8217;ll fall on the other side &#8211; it&#8217;s all in the balance. A little bit of what you think it&#8217;s bad if it&#8217;s too much might have a great impact on what you already have.</p>
<p>Can you identify your allergies?</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2015/05/04/the-quality-and-the-allergy-ofman-model/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5406</post-id>	</item>
		<item>
		<title>When do you make time to learn?</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2015/03/24/when-do-you-make-time-to-learn/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 24 Mar 2015 15:34:05 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Autonomy in learning]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5384</guid>

					<description><![CDATA[Yes, we live in a world in which time seems to never be enough. You work a lot, everything is urgent and important and when you finally have some free time you want to use it for yourself. I get it. But here&#8217;s the catch: investing in learning actually saves you time. If you put [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Yes, we live in a world in which time seems to never be enough. You work a lot, everything is urgent and important and when you finally have some free time you want to use it for yourself. I get it.</p>
<p>But here&#8217;s the catch: investing in learning actually saves you time.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/03/save-time-piggy-bank.jpg"><img decoding="async" class=" wp-image-5385 alignleft" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/03/save-time-piggy-bank.jpg" alt="save-time-piggy-bank" width="218" height="218" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/03/save-time-piggy-bank.jpg 414w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/03/save-time-piggy-bank-150x150.jpg 150w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/03/save-time-piggy-bank-300x300.jpg 300w" sizes="(max-width: 218px) 100vw, 218px" /></a>If you put that &#8220;learning time&#8221; in your calendar and stick to it you will realize that on e medium&amp;long term it saves you time because learning helps you be better at your work, be more effective and efficient.</p>
<p>You want to change your job/position? You can only prepare for the next one through learning. So the longer you delay investing time in learning, the longer you&#8217;ll be stuck in the same place.</p>
<p>It&#8217;s a paradox: you need to invest time to earn time. And learning it&#8217;s always a good investment.</p>
<p>Are you ready to waste even more time? If not, block that learning hour in your calendar!</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5384</post-id>	</item>
		<item>
		<title>“It doesn’t feel natural to me!&#8221;</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2014/11/25/it-doesnt-feel-natural-to-me/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 25 Nov 2014 14:42:53 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Food for thought]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[comfort zone]]></category>
		<category><![CDATA[discomfort zone]]></category>
		<category><![CDATA[learning]]></category>
		<category><![CDATA[personal development]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5365</guid>

					<description><![CDATA[Learning is a natural process because this is how our brain works: he acquires information based on everything we do and changes himself (literally). Personal development doesn&#8217;t feel like a natural process because it requires both unlearning and learning. Most of the times it requires us to change the connections our brain already formed, to find a new [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Learning is a natural process because this is how our brain works: he acquires information based on everything we do and changes himself (literally).</p>
<p>Personal development doesn&#8217;t feel like a natural process because it requires both unlearning and learning. Most of the times it requires us to change the connections our brain already formed, to find a new way to do things.</p>
<p>Recently, in one of my improv workshops, a participant said that she thinks it’s important to do the things that feel natural to you. I would rephrase that into “you have <span style="text-decoration: underline;">to make</span> things become natural to you”. The natural things are always the ones you are used to. If you only do those, how can you grow?</p>
<p>Marcia Reynolds starts her book, “The Discomfort Zone”, by saying:<em> “The discomfort zone is the moment of uncertainty when people are most open to learn”.</em></p>
<p><strong>So if it feels weird, awkward or difficult, keep practicing…that’s how growing feels like!</strong></p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/11/Sticker-stay-on-course.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter  wp-image-5367" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/11/Sticker-stay-on-course.png" alt="Sticker-stay on course" width="429" height="414" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/11/Sticker-stay-on-course.png 631w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/11/Sticker-stay-on-course-300x289.png 300w" sizes="auto, (max-width: 429px) 100vw, 429px" /></a></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5365</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Learn how to think not what to think</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2014/05/20/learn-how-to-think-not-what-to-think/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 20 May 2014 14:27:58 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Learning]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[applied improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[black swan]]></category>
		<category><![CDATA[book review]]></category>
		<category><![CDATA[improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[thinking fast and slow]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5239</guid>

					<description><![CDATA[We can&#8217;t predict. No one can. Not with deep anthropological or historical knowledge, economical, political, social or any other type of knowledge whatsoever. Not using advanced statistics (correlations, regressions and other fancy words &#38; techniques) or complicated mathematics. Nassim Taleb makes a very good point in his bestselling book &#8220;Black Swan&#8220;: if you can predict something, then it&#8217;s [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>We can&#8217;t predict. No one can. Not with deep anthropological or historical knowledge, economical, political, social or any other type of knowledge whatsoever. Not using advanced statistics (correlations, regressions and other fancy words &amp; techniques) or complicated mathematics.</p>
<p>Nassim Taleb makes a very good point in his bestselling book &#8220;<a href="http://www.amazon.com/The-Black-Swan-Improbable-Robustness/dp/081297381X" target="_blank">Black Swan</a>&#8220;: if you can predict something, then it&#8217;s probably already in the making. Otherwise you just couldn&#8217;t predict it.</p>
<blockquote><p>History does not crawl, it jumps.</p></blockquote>
<p>Nobody could predict the computer, the internet, the recent economical crisis that started in US, the conflict in Ukraine or the <a href="http://www.fastcoexist.com/3030564/5-signs-that-the-collaborative-economy-is-going-through-puberty?partner=newsletter#" target="_blank">collaborative economy</a><span style="color: #333333;">. </span>Yet, they had and have a huge impact on how we live our lives today.</p>
<p>Life is very complicated and it doesn&#8217;t have a script (that&#8217;s why improv looks a lot like it). Basically we know less than we think we do, about the future and about everything around us. <a href="https://corinaanghel.ro/2012/10/02/pot-fi-obiectiv-e-doar-un-mit/" target="_blank">And we cannot be really objective</a>.</p>
<p>We are biased and it&#8217;s part of how we function as human beings.</p>
<p>&nbsp;</p>
<h1 style="text-align: center;"><strong>A dual mode of thinking OR how we can &#8220;get wrong&#8221; even the present</strong></h1>
<p>Daniel Kahneman (with Amos Tversky and others) conducted a series of experiments and reached a conclusion that he presented in &#8220;<a href="http://www.amazon.com/Thinking-Fast-Slow-Daniel-Kahneman/dp/0374533555/ref=sr_1_1?s=books&amp;ie=UTF8&amp;qid=1401361085&amp;sr=1-1&amp;keywords=thinking+fast+and+slow" target="_blank">Thinking Fast and Slow</a>&#8220;.</p>
<p>They mapped our activities into a dual mode of thinking: System 1 &amp; System 2.</p>
<blockquote><p><strong>System 1</strong> operates automatically and quickly, with little or no effort and no sense of voluntary control (&#8230;) it continuously generates suggestions for System 2: impressions, intuitions, intentions and feelings.<br />
<strong>System 2</strong> allocates attention to the effortful mental activities that demand it, including complex computations. The operations of System 2 are often associated with the subjective experience of agency, choice and concentration. (&#8230;) If indorsed by System 2, impressions and intuitions turn into beliefs and impulses turn into voluntary actions.</p></blockquote>
<p><strong>Errors of intuitive thought are often difficult to prevent because System 1 cannot be turned off at will and most of the time System 2 adopts its suggestions (also because the self-control task System 2 has is tiring so it tends to work less in those &#8220;most of the times&#8221;). Basically, our mind can play us tricks in interpreting data, the present, life.</strong></p>
<p>Here are some examples of biases, tendencies and errors we make daily:</p>
<ul>
<li><strong>illusions</strong> &#8211; we all know them, and even though we know it&#8217;s an illusion we still see it &#8220;wrong&#8221; (the circles in the middle are of the same size). There are illusions in real life, too. All sorts of them (like the <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Illusory_superiority" target="_blank">illusory superiority</a>).</li>
</ul>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/220px-Ebbinghaus_Illusion_svg.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter  wp-image-5254" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/220px-Ebbinghaus_Illusion_svg.png" alt="220px-Ebbinghaus_Illusion_svg" width="212" height="146" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/220px-Ebbinghaus_Illusion_svg.png 319w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/220px-Ebbinghaus_Illusion_svg-300x206.png 300w" sizes="auto, (max-width: 212px) 100vw, 212px" /></a></p>
<ul>
<li>our brain is pretty lazy and it likes the obvious, <strong>we don&#8217;t think things through</strong> (Ex: Is this a valid conclusion: &#8220;All roses are flowers. Some flowers fade quickly. Therefore some roses fade quickly&#8221;? Most of the people in a study said yes, although it actually isn&#8217;t because roses can be amongst the flowers that do not fade quickly)</li>
<li><strong>priming</strong> and <strong>anchoring</strong> &#8211; it means that we tend to be influenced by some &#8220;first impressions&#8221;. Take care in negotiations! Ex: Do you think Turkey&#8217;s population is more or less than 30mil people? Write down an estimate and then look at the end of the article for the answer</li>
<li>a reliable way to make people believe in falsehoods is <strong>frequent repetition</strong>, because<strong> familiarity</strong> is not easily distinguished from truth AND <strong>mere exposure</strong> can make us feel that the exposed object/idea is &#8220;good&#8221; &#8211; so if you say something over and over at some point people will start to believe it&#8217;s true</li>
<li><strong>bold, clear text is more believable</strong> than a text written in mild shades of green, yellow or pale blue</li>
<li>we are more likely to believe some ideas are true if they are presented in <strong>verse </strong>(a fault confessed is half redressed vs. a fault admitted is half redressed)</li>
<li>when in a good mood, we become more intuitive and more creative but also less vigilant and more prone to logical errors</li>
<li>the B and the 13 in the picture below are the same symbol, but we tend to see things <strong>depending on context</strong></li>
</ul>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5252" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1.jpg" alt="photo1" width="434" height="82" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1.jpg 434w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-300x56.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 434px) 100vw, 434px" /></a></p>
<ul>
<li><strong>confirmation bias or WYSIATI (what you see is all there is)</strong> &#8211; we tend to look only for proof that sustains our point of view not proof that could discredit it. It&#8217;s easy to see how this distorts the truth.</li>
<li><strong>the narrative fallacy</strong> &#8211; our tendency to construct stories around facts, which in love for example may serve a purpose, but when someone begins to believe the stories and accommodate facts into the stories, they are likely to err</li>
<li>Also this:</li>
</ul>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/1393924_10151743340718429_1911836697_n.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5255" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/1393924_10151743340718429_1911836697_n.jpg" alt="1393924_10151743340718429_1911836697_n" width="486" height="540" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/1393924_10151743340718429_1911836697_n.jpg 486w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/1393924_10151743340718429_1911836697_n-270x300.jpg 270w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/1393924_10151743340718429_1911836697_n-300x333.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 486px) 100vw, 486px" /></a></p>
<p>Plus, some more that you can look up: <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Prospect_theory" target="_blank">Prospect theory</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Allais_paradox" target="_blank">Allais Paradox</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Endowment_effect" target="_blank">Endowment effect</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Halo_effect" target="_blank">Halo effect</a>, <a href="https://en.wikipedia.org/wiki/Cognitive_miser" target="_blank">Cognitive miser</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Conjunction_fallacy" target="_blank">Conjunction fallacy</a>, <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Planning_fallacy" target="_blank">Planning fallacy</a> AND SO MANY MORE&#8230;</p>
<p>&nbsp;</p>
<h1 style="text-align: center;"> <strong> The unpredictable future OR how we can never know what is going to happen next</strong></h1>
<p>There are so many factors that influence everything, from a <span class="hps">flapping</span> <span class="hps">of a</span> <span class="hps">butterfly</span> to an earthquake. Taleb argues against our tendency to put everything on a Gauss curve. Most of the times the 5% representation on the Gauss curve has more impact than the 90%. We&#8217;re living in <em>Extremistan</em>, not <em>Mediocrista</em>n, so he advises not to trust our (or so called experts&#8217;) predictions so much.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-1.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5257" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-1.jpg" alt="photo1 (1)" width="973" height="168" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-1.jpg 973w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-1-300x51.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/photo1-1-720x124.jpg 720w" sizes="auto, (max-width: 973px) 100vw, 973px" /></a></p>
<p>It&#8217;s all too complicated and thus unpredictable. You might look in Picture A and think that the trend will go like in picture A*. But in reality Picture A can become Picture B or even C. And Taleb has a great analogy: <em>life of a turkey from a farm is very calm and good, he receives food everyday, has a shelter, there are no predators that threaten it. Until Thanksgiving day comes and he gets cooked. </em>Maybe in <a href="http://en.wikipedia.org/wiki/Hindsight" target="_blank">hindsight</a> he could see some proof of what was going on, but this doesn&#8217;t help so much.</p>
<p>&nbsp;</p>
<h1 style="text-align: center;"><strong>What can we do AND what&#8217;s the point of this whole article</strong></h1>
<p>I think it&#8217;s very important not to believe easily everything we read in books with interesting covers or titles, we see on the news or we hear &#8220;smart people&#8221; telling us. We should practice (critical) <strong>thinking</strong> more.</p>
<p>I also believe that a main cause of conflict is that we have different opinions and we try to enforce them or we&#8217;re too in love with them. Having different opinions is ok (maybe even helpful). But <strong>if we admit that we might not know everything, that we are prone to make errors, that we are biased, we might be more relaxed, more open, more friendly, <em>conflict-free, </em>and not so &#8220;taken by surprise&#8221; by surprises. </strong>We know they&#8217;re out there.</p>
<p><span style="text-decoration: underline;">So, don&#8217;t believe me, but think about these 5 things:</span></p>
<p><strong>First:</strong> read these two books for a good &#8220;reality check&#8221; of how our mind can trick us when assessing life or making decisions (it&#8217;s from where I took most of the information for this article).<img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-medium wp-image-5260" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/black-swan-thinking-fast-and-slow-300x218.jpg" alt="black swan thinking fast and slow" width="300" height="218" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/black-swan-thinking-fast-and-slow-300x218.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/black-swan-thinking-fast-and-slow-1024x747.jpg 1024w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/black-swan-thinking-fast-and-slow-720x525.jpg 720w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/05/black-swan-thinking-fast-and-slow.jpg 2028w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></p>
<p><strong>Second:</strong> learn to learn &#8211; this gives you the ability to adapt faster to whatever situation.</p>
<p><strong>Third:</strong> focus more on learning <span style="text-decoration: underline;">how</span> to think than on learning <span style="text-decoration: underline;">what</span> to think &#8211; <em>the what</em> changes very fast.</p>
<p><strong>Forth:</strong> don&#8217;t trust everything you read or you&#8217;re being told. Run or look for experiments that test assumptions (as anchored in reality as possible).</p>
<p><strong>Fifth:</strong> practice improvising &#8211; be present, listen, say yes, adapt, create. (<a href="http://www.improvizatie.ro" target="_blank">we</a> can help you with that! :) )</p>
<hr />
<p>&nbsp;</p>
<p><em>*Turkey has a population of <strong>76</strong>mil. Most of the people estimate a number between 20 and 45 mil. They are anchored to the &#8220;30mil&#8221; from the question. Were you? :)</em></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5239</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Does it REALLY work?</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2014/03/27/does-it-really-work/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 27 Mar 2014 23:06:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Learning]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[leadership models]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5196</guid>

					<description><![CDATA[#just a thought I am reading this interesting book on &#8220;how to listen better&#8221;. One of the things the author stresses about is to invite the other person to continue talking so that she knows you are interested and actively listening. You have to follow some steps, an important one being to say &#8220;tell me [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><em>#just a thought</em></p>
<p>I am reading this interesting book on &#8220;how to listen better&#8221;.</p>
<p>One of the things the author stresses about is to invite the other person to continue talking so that she knows you are interested and actively listening. You have to follow some steps, an important one being to say &#8220;tell me more&#8221;.</p>
<p>Now, in theory, this looks great! There&#8217;s even a pretty diagram that sums them up. In the examples he gives it makes sense and it seems to work great.</p>
<p>But after some struggles on how to apply it myself I realised that this &#8220;tell me more&#8221; doesn&#8217;t have an easy replacement in Romanian. And I am not talking only about the words themselves, I am talking about the fact that we don&#8217;t use a &#8220;tell me more&#8221; type of invitation in normal conversations. If I use it it will just sound weird, fake and forced.</p>
<p>So now I wonder on how to adapt the model to replace the &#8220;tell me more&#8221; with something more suitable.</p>
<p>This a common problem when you import all sorts of methods from other places. And this is also a huge problem when it comes to all those fancy models out there. They look great on paper, but do they REALLY work?</p>
<figure id="attachment_5201" aria-describedby="caption-attachment-5201" style="width: 600px" class="wp-caption aligncenter"><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/leadership-models.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-large wp-image-5201" alt="Just some random leadership models I found at the first google search." src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/leadership-models-1024x197.jpg" width="600" height="115" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/leadership-models-1024x197.jpg 1024w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/leadership-models-300x57.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/leadership-models-720x139.jpg 720w" sizes="auto, (max-width: 600px) 100vw, 600px" /></a><figcaption id="caption-attachment-5201" class="wp-caption-text">Just some random leadership models I found at the first google search. Which one to trust and use?</figcaption></figure>
<p>Yes, models help us approach these large amounts of information we&#8217;re surrounded with. They can be useful to create some sense, to help you retain information and to explain it to others. But I invite you to not take them for granted, to test those models and see what works for you and what doesn&#8217;t. Especially because they usually have to change with time and conditions. Don&#8217;t fall in love with them!</p>
<p>We know we are complicated and&#8230;life is complicated. Why fool ourselves it&#8217;s not by forcing it to fit in a simplistic model?</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Just be present &amp; aware, accept &amp; enjoy, adapt &amp; come up with your own solutions, have fun &#8211; you&#8217;ll be fine, you don&#8217;t need all those models, all the time.</strong></p>
<p style="text-align: center;"><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/Sticker-enjoy-the-ride.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter  wp-image-5047" alt="Sticker-enjoy the ride" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/Sticker-enjoy-the-ride.png" width="379" height="365" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/Sticker-enjoy-the-ride.png 631w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/Sticker-enjoy-the-ride-300x289.png 300w" sizes="auto, (max-width: 379px) 100vw, 379px" /></a></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5196</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Give and Take, de Adam Grant + Invitație la Gifts for strangers!</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/12/12/give-and-take-de-adam-grant-invitatie-la-gifts-for-strangers/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 12 Dec 2013 08:35:17 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[generozitate]]></category>
		<category><![CDATA[gifts for strangers]]></category>
		<category><![CDATA[give and take]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie.ro]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie carte]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie give and take]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5017</guid>

					<description><![CDATA[Cartea lui Adam Grant aduce argumente în favoarea unui mesaj foarte sănătos: acela că oamenii darnici au multe de câștigat și sunt mai de succes decât toți ceilalți. E o carte ce te pune pe gânduri și îți provoacă convingerile legate de generozitate. Grant identifică trei tipuri de oameni, împărțiți în funcție de felul în care interacționează [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cartea lui Adam Grant aduce argumente în favoarea unui mesaj foarte sănătos: acela că oamenii darnici au multe de câștigat și sunt mai de succes decât toți ceilalți. E o carte ce te pune pe gânduri și îți provoacă convingerile legate de generozitate.</p>
<p><strong>Grant identifică trei tipuri de oameni, împărțiți în funcție de felul în care interacționează social:</strong></p>
<ul>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Givers</strong> &#8211; cei care dau mai mult decât primesc. Care în general sunt acei oameni buni ce nu caută succesul individual (deși uneori îl obțin indirect), îi cresc și susțin pe ceilalți, își pun la bătaie cunoștințele și resursele fără să aștepte nimic în schimb. </span></li>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Takers</strong> &#8211; sunt celor care se comportă opus. Nu dau altora, ci doar profită, sau când dau o fac cu intenții clare de a obține ceva și mai substanțial ulterior. Uneori pozează în Givers tocmai pentru a putea cere favoruri mai târziu.</span></li>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Matchers</strong> &#8211; sunt cei ce definesc majoritatea oamenilor. Sunt aceia care fac favoruri și așteaptă cumva să li se întoarcă în mod egal, aceia care atunci când primesc ceva se simt îndatorați să se revanșeze oferind ceva de o valoare echivalentă cu ceea ce au primit.</span></li>
</ul>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giveandtake.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-full wp-image-5027 alignleft" alt="giveandtake" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giveandtake.png" width="206" height="245" /></a>Ce arată Grant e că<em> Givers</em> sunt atât ultimii pe scara succesului cât și primii. Ei reprezintă ambele extreme. Pentru a te asigura că ajungi la extrema pozitivă trebuie să fii <strong>un <em>Giver</em> ceva mai precaut</strong>. Să fii darnic, dar să ai grijă cu cine. Să ai intenții bune tot timpul, dar uneori să știi să spui nu celorlalți. Ajungi la un echilibru. Să fii Giver nu presupune sacrificii neapărat, e un obiectiv ce poate fi atins de noi toți.</p>
<p>Curba lui Gauss nu arată așa întâmplător. Evolutiv vorbind, supraviețuiesc cei a căror &#8220;combinație de gene&#8221; are cel mai mult succes. Demult, asta era simplu de văzut prin faptul că cei ale căror caracteristici nu erau de succes mureau de foame, de boli sau de gheara animalelor (sau a celorlalți oameni).</p>
<p>Acum nu mai murim de foame sau uciși de animale sălbatice; succesul se măsoară în lucruri mult mai abstracte, iar perspectivele diferite fac ca și criteriile și variabilele să fie mai multe. Poate că de aceea cei mai mulți oameni dintre noi sunt <em>Matchers</em>, pentru că, în timp, strategia asta s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă.</p>
<p>Însă am trăi cu toții într-o lume mai bună dacă am muta vârful curbei lui Gauss doar puuuțin spre dreapta. Undeva între mijloc și extrema dreaptă sunt acei <em>Givers precauți</em>, care fac bine altora, fără să-și sacrifice propria stare de bine.</p>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p>Aș recomanda Give and Take drept o carte motivațională. <strong>Te pune pe gânduri și te provoacă să te gândești la ce ai putea face pentru a fi un om mai bun și a-i ajuta mai mult pe cei din jur</strong>. Aș zice că e perfectă de citit în preajma sărbătorilor de iarnă, acum când suntem ocupați cu listele cu rezoluții pentru anul viitor. :)</p>
<p>PS: <strong>Veniți să împărțim cadouri străinilor fără a aștepta ceva în schimb? Pe 21 decembrie de la 19:00, la TNB! Zic eu că e un super antrenament pentru partea de &#8220;Giver&#8221; a fiecăruia. Aici găsiți mai multe detalii.</strong><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5026" alt="giftsforstrangers" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers.png" width="366" height="517" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers.png 366w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers-212x300.png 212w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers-300x423.png 300w" sizes="auto, (max-width: 366px) 100vw, 366px" /></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5017</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Power of Habit, by Charles Duhigg</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/12/02/the-power-of-habit-by-charles-duhigg/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2013/12/02/the-power-of-habit-by-charles-duhigg/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 02 Dec 2013 14:19:51 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Recommendations]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[cum imi schimb obiceiul]]></category>
		<category><![CDATA[dezvoltare personala]]></category>
		<category><![CDATA[obicei]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie]]></category>
		<category><![CDATA[the power of habit]]></category>
		<category><![CDATA[vointa]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4980</guid>

					<description><![CDATA[ Am neglijat puțin scrisul pentru că m-am concentrat să îmi construiesc un obicei din a citi mai structurat. Plus că mi-am pus acest obiectiv de 50 de cărți pe Goodreads, pe care îl simt cumva ca un ghimpe în coastă. (Deși îmi dau seama acum că e cam nerealist, mai ales dacă îl pui în [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://www.amazon.com/The-Power-Habit-What-Business-ebook/dp/B0055PGUYU" target="_blank"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-4984" alt="the_power_of_habit" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/the_power_of_habit.jpg" width="165" height="232" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/the_power_of_habit.jpg 240w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/the_power_of_habit-214x300.jpg 214w" sizes="auto, (max-width: 165px) 100vw, 165px" /></a> Am neglijat puțin scrisul pentru că m-am concentrat să îmi construiesc un obicei din a citi mai structurat. Plus că mi-am pus acest obiectiv de 50 de cărți pe Goodreads, pe care îl simt cumva ca un ghimpe în coastă. (Deși îmi dau seama acum că e cam nerealist, mai ales dacă îl pui în primăvară. Și da, nu mai zic de calitate înaintea cantității).</p>
<p><span style="color: #ffffff;">.</span></p>
<p><span style="text-decoration: underline;"><span style="color: #ff0000; text-decoration: underline;"><strong>Suntem (și) obiceiurile noastre</strong></span></span></p>
<p>Aș vrea însă să vă recomand o carte foarte interesantă: tocmai despre obiceiuri.</p>
<blockquote><p>O lucrare publicată în 2006 de un cercetător de la Duke University arată că 40% din acțiunile pe care le întreprind oamenii zi de zi nu sunt decizii ci obiceiuri. (&#8230;) Cercetătorii spun că obiceiurile se nasc deoarece creierul este tot timpul în căutare de modalități de a scuti efort. Lăsat &#8220;de capul lui&#8221; creierul va încerca să transforme orice rutină (n. set de activități) într-un obicei pentru că acestea permit minții să se relaxeze mai des.</p></blockquote>
<p>Prin urmare, <strong>majoritatea lucrurilor pe care le facem zilnic sunt automate</strong>, de multe nu ne dăm seama și altele ne &#8220;constrâng&#8221; în a face aceleași și aceleași lucruri. Pe măsură ce repetăm o acțiune de suficient de multe ori ea se transformă în obicei și vom avea tendința să o repetăm și atunci când poate nu ne-am prea dori (ex: să mâncăm dulciuri).</p>
<p><strong>Vestea rea e că odată creat obiceiul va rămâne acolo. Vestea bună este că el poate fi înlocuit cu un altul!</strong> (Vezi fumători care au reușit să se lase de fumat pentru perioade de timp, dar au revenit, din diferite motive &#8211; ex: erau înconjurați doar de prieteni fumători și asta le-a redeclanșat vechiul obicei).</p>
<p><span style="text-decoration: underline; color: #ff0000;"><strong>Ce este obiceiul și cum îl schimbăm</strong></span></p>
<p>Cercetătorii, și implicit cartea în sine, nu oferă o soluție pentru cum să îți schimbi orice obicei pentru simplul fapt că nu există o rețetă clară ci milioane. În funcție de persoană, de obiceiul în sine și de mulți alți factori. Însă ce oferă este <strong>o strategie ce poate fi aplicată oricărui obicei care, susținută de efort conștient, poate da rezultate foarte bune.</strong></p>
<blockquote><p>Așa se creează obiceiurile: punând laolaltă un declanșator, o rutină și o recompensă și apoi cultivând o poftă ce pune sistemul în mișcare.</p>
<p>Asta este regula: dacă folosești același declanșator și aceeași recompensă, poți modifica rutina și schimba obiceiul. Aproape orice comportament poate fi transformat dacă declanșatorul și recompensa rămân aceleași.</p></blockquote>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/tumblr_inline_mpzt07l4Ar1qz4rgp.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-4982" alt="tumblr_inline_mpzt07l4Ar1qz4rgp" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/tumblr_inline_mpzt07l4Ar1qz4rgp.jpg" width="500" height="244" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/tumblr_inline_mpzt07l4Ar1qz4rgp.jpg 500w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/tumblr_inline_mpzt07l4Ar1qz4rgp-300x146.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 500px) 100vw, 500px" /></a></p>
<p>Pașii ar fi aceștia:</p>
<ol>
<li><strong>Identifică rutina</strong> &#8211; ex: vreau să nu mai ronțăi tot felul de dulciuri la birou</li>
<li><strong>Experimentează cu recompense</strong> &#8211; încearcă să afli ce îți cere creierul/corpul de fapt. Ai nevoie de o pauză și folosești ocazia de a merge până la magazin să te relaxezi, ți se face foame, îți scade energia, ai nevoie de socializare și știi că mereu te întâlnești cu cineva pe drum etc. Încearcă câteva zile să înlocuiești dulcele cu diverse lucruri și notează cum te simți (încă mai simți nevoia să mănânci batonul de ciocolată?)</li>
<li><strong>Identifică declanșatorul</strong> &#8211; experimentele au arătat că în mod normal declanșatorii se înscriu într-una din cele 5 categorii: locația, timpul, starea emoțională, alți oameni, acțiunea imediat precedentă. Pentru câteva zile răspunde-ți la cele 5 întrebări (unde sunt, cât e ceasul etc.) când simți nevoia de dulce și s-ar putea să observi un tipar la una dintre categorii (ex: să ai poftă de dulce mereu în jurul aceleiași ore sau că mănânci mereu când ești plictisit).</li>
</ol>
<p>Provocarea este că ceea ce vrem să schimbăm, rutina, este ceea ce e și ușor de observat (ex: fumatul, mănânc dulciuri), pe când lucrurile ce trebuie menținute (declanșatorul și recompensa) nu sunt atât de evidente. Schimbarea poate să nu fie rapidă și/sau ușoară, dar cu timp și ceva efort orice obicei poate fi schimbat.<strong> </strong></p>
<p><strong>Fii atent la tine, testează și schimbă!</strong></p>
<p><span style="text-decoration: underline;"><span style="color: #ff0000; text-decoration: underline;"><strong>Voința este un mușchi ce se poate antrena</strong></span></span></p>
<p>Desigur, e nevoie de puțină disciplină și de voință. Iar<strong> voința este o resursă limitată</strong> (dacă ești obosit într-o zi sunt șanse mai mari să procrastinezi, dacă ești expus mult la aceeași tentație, vei obosi să îi reziști și vei ceda într-un final etc.) <strong>însă ea se poate antrena exact ca un mușchi.</strong> (ex: când te hotărăști să alergi la maratoane îți vei îmbunătăți și alte obiceiuri: somn, alimentație, pentru că îți schimbi practic modul în care gândești).<br />
<strong>  </strong><br />
<strong>Studiile arată că voința chiar face diferența în succesul unui om.</strong> Un <em>follow-up</em> la un experiment similar cu <a href="http://www.youtube.com/watch?v=QX_oy9614HQ" target="_blank">acesta</a>, făcut pentru prima dată prin anii &#8217;60, a arătat că dintre copii &#8211; liceeni la momentul <em>follow-up</em>-ului, cei care rezistaseră tentației, aveau mai mult succes în viață (note mai bune la școală, mai mulți prieteni, mai puține probleme cu drogurile etc.). Așa că a ne antrena voința ar trebui trecut pe lista de &#8220;to do&#8221; a lui 2014.</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff0000;"><strong>***</strong></span></p>
<p>Cartea e scrisă fain și se citește ușor. Are multe exemple, de la mai simple la mai complexe (adicții) și aplică teoria atât la nivel invididual cât și organizațional și chiar la nivel de societate. Iar ultimul capitol e un exemplu specific de cum poți aplica teoria (apropo de cei trei pași).</p>
<p>Eu voi folosi teoria și pentru a-mi schimba câteva obiceiuri sau a-mi crea unele noi și pentru a construi experiențe de învățare mai eficiente. Tu ce obicei vrei să-ți schimbi?</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2013/12/02/the-power-of-habit-by-charles-duhigg/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>3</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4980</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Fii prezent! (sau despre cum problemele se rezolvă și „singure”)</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/08/05/fii-prezent-sau-despre-cum-problemele-se-rezolva-si-singure/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 05 Aug 2013 08:52:17 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[concediu]]></category>
		<category><![CDATA[fii prezent]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie]]></category>
		<category><![CDATA[prezenta]]></category>
		<category><![CDATA[rezolvare de probleme]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4885</guid>

					<description><![CDATA[În clasa a șaptea am făcut cunoștință cu fizica &#8211; o materie destul de dificilă care presupunea un stil de gândire cu care nu eram obișnuită. Deși nu eram nicidecum o școală fruntașă ca nivel al elevilor, doamna profesor își făcea datoria și urmărea să ne învețe fizică cu adevărat: ne preda lecția, ne punea [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>În clasa a șaptea am făcut cunoștință cu fizica &#8211; o materie destul de dificilă care presupunea un stil de gândire cu care nu eram obișnuită. Deși nu eram nicidecum o școală fruntașă ca nivel al elevilor, doamna profesor își făcea datoria și urmărea să ne învețe fizică cu adevărat: ne preda lecția, ne punea constant întrebări, ne dădea lucrări de control și teme de făcut. Ni se părea greu și nu ne prea plăcea. Nici fizica, nici de dna. profesor care ne „chinuie”.</p>
<p>Eram însă un elev silitor, care ținea la a-și păstra linia de 10 din carnetul de note așa că mă străduiam enorm să țin pasul cu noile concepte și cu provocările fizicii. La o lucrare am învățat atât de mult încât am impresionat-o pe dna. profesor care mi-a dat nu nota 10 ci nota 10+.</p>
<p>Nu reușeam însă mereu performanța asta și uneori petreceam ore întregi încercând să rezolv problemele primite ca temă. Părinții mei erau puțin îngrijorați că mă stresez atât de mult și încercau să mă ajute, dar ce adult de 30+ mai știe fizică de clasa a șaptea sau cum să i-o explice copilului mai bine decât cum i-a fost explicat la școală? Nu concepeam să merg cu tema nefăcută (mai ales după ce demonstrasem că pot lua 10+) așa că îmi era greu să renunț la a mai încerca să rezolv problemele și să înțeleg fizica. Îmi spuneam că trebuie să se poată, altfel nu ni le dădea. Simțeam că cu cât petrec mai mult timp cu cartea în brațe cu atât fizica e mai grea.</p>
<p>Într-o noapte m-am culcat cu o problemă nerezolvată. M-am convins cu greu că nu are ce să se întâmple dacă îi spun profesoarei că, pur și simplu, nu am știut cum se face. Însă ceva foarte interesant s-a întâmplat. În noaptea aceea am visat că rezolvam problema. M-am trezit dimineață, am deschis caietul și &#8230; am rezolvat-o.</p>
<p>Mi s-a mai întâmplat asta de două ori de atunci, în același an, tot la fizică. Acum știu că fenomenul nu e atât de neobișnuit. Mai târziu, un alt profesor m-a învățat ca la orice examen, înainte de a începe să rezolv problema 1, să citesc toate întrebările. Creierul meu va începe să lucreze la ele dinainte&#8230;subconștientul nostru nu se odihnește, dar uneori are nevoie de liniște pentru a lucra, nu de presiune.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/08/Live-for-Each-Moment.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-4886" alt="Live-for-Each-Moment" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/08/Live-for-Each-Moment.jpg" width="329" height="246" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/08/Live-for-Each-Moment.jpg 629w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/08/Live-for-Each-Moment-300x225.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 329px) 100vw, 329px" /></a>De aceea e bine ca uneori să nu se concentrăm prea mult asupra problemei care ne macină, să ne detașăm de ea, pentru a ne lăsa creierul să facă el conexiunile. La improvizație învățăm un concept interesant: să fii prezent. A fi prezent înseamnă a trăi în moment, a te concentra pe ce ți se întâmplă acum. Nu pe griji și probleme până la epuizare. Nu pe ce a fost sau ce va fi ci pe ce este. Și dincolo de faptul că asta te ajută să te bucuri mai mult de viață și de lucrurile care te înconjoară, te poate ajuta, iată, să rezolvi probleme care te macină.</p>
<p>Sigur vi s-a întâmplat să aveți măcar o dată un lapsus și răspunsul v-a venit brusc când ați uitat și că vă gândeați la el!</p>
<p>Știu că mulți ne luăm timp să ne relaxăm pentru a ne gândi la probleme și a veni cu o soluție. Uneori timpul ăsta de relaxare ar trebui să fie exact asta: timp de relaxare. Ne trebuie timp departe de problemele pe care le avem de rezolvat nu și mai mult timp pentru a ne gândi la ele.</p>
<p>Experimentați asta în concediu! Concentrați-vă pe fiecare zi, fiecare senzație, fiecare lucru nou sau schimbare de temperatură. Observați locurile și oamenii. Când veți reveni la birou s-ar putea să descoperiți că aveți o mulțime de idei noi. Ca să nu mai spun că, vorba Oanei Pellea: „viața e pe zile”!</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4885</post-id>	</item>
		<item>
		<title>„Who moved my cheese?” sau „cât de important e să te poți schimba rapid”</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/07/16/who-moved-my-cheese-sau-cat-de-important-e-sa-te-poti-schimba-rapid/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 16 Jul 2013 22:09:07 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Organisational Development]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie]]></category>
		<category><![CDATA[schimbare]]></category>
		<category><![CDATA[spencer johnson]]></category>
		<category><![CDATA[who moved my cheese]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4876</guid>

					<description><![CDATA[Acum ceva timp am început un proiect cu Adobe, un workshop de improvizație care să îi ajute pe manageri să gestioneze mai bine schimbarea. Programul se numește &#8220;Dealing with Change&#8221; și din discuții cu participanții am aflat că ei se așteptau la altceva. Se așteptau la un curs despre managementul schimbării. Sunt multe cursuri pe [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/07/cheese.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-4878" alt="cheese" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/07/cheese.png" width="234" height="206" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/07/cheese.png 649w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/07/cheese-300x263.png 300w" sizes="auto, (max-width: 234px) 100vw, 234px" /></a>Acum ceva timp am început un proiect cu Adobe, un workshop de improvizație care să îi ajute pe manageri să gestioneze mai bine schimbarea. Programul se numește &#8220;Dealing with Change&#8221; și din discuții cu participanții am aflat că ei se așteptau la altceva. Se așteptau la un curs despre managementul schimbării.</p>
<p>Sunt multe cursuri pe tema asta; cunosc doar câteva și tot mi se par destule. Cursuri despre cum să comunici schimbarea, cum să o gestionezi ca pe un proiect, cum să introduci schimbările treptat pentru a fi mai ușor de acceptat. Dar tocmai despre asta este vorba: acceptare.</p>
<p>Dacă sunt gândite bine, cursurile astea sunt eficiente și de folos. Însă înainte ca oamenii să aibă nevoie să știe cum să gestioneze schimbarea, logistic vorbind, au nevoie să înțeleagă că au nevoie să se adapteze, să se schimbe, să părăsească status quo-ul.</p>
<p>Sună ușor, dar nu este. Zi de zi existăm prin multele obiceiuri pe care ni le-am construit și este greu să renunțăm la ele. Și mă refer la obiceiuri în cel mai larg sens al cuvântului posibil: ne este greu să renunțăm la o slujbă care nu ne satisface, rămânem prinși în relații care nu mai funcționază sau în compartamente care ne fac rău&#8230;și dacă vă uitați la voi, sau la cei din jur, sigur găsiți și exemple mai simple: ne e greu să renunțăm la un anumit tip de telefon, sistem de operare, browser&#8230;și dacă tot am ajuns pe net e de menționat că mulți ne simțim cumva frustrați și când Facebook mai schimbă ceva la interfață (recunoaște, ți s-a întâmplat?). Toate astea sunt semne de rezistență la schimbare, mai puternică sau mai slabă.</p>
<p>Am dat de curând din nou de cartea lui Spencer Johnson, „Who moved my cheese?”. Mi-a plăcut pentru că vorbește despre atitudini față de schimbare. Nu doar despre ce facem ca să ne adaptăm ci și despre atitudinea cu care o acceptăm în viața noastră. Și la fel ca și improvizația ea nu este o opțiune, este un fapt real și inevitabil. Faptul că nu avem un scenariu ne forțează să improvizăm și din același motiv e nevoie să învățăm să fim deschiși, să avem abilitatea să lăsăm vechi obiceiuri și curiozitatea de a construi altele noi. Constant. Mai ales în perioada asta când lucrurile se schimbă, uneori dramatic, cât ai zice &#8220;cine mi-a mutat brânza?&#8221;.</p>
<p>Cu managerii din Adobe am lucrat exact la asta: abilitatea de a renunța din ce în ce mai ușor la scenariile vechi pentru a le putea accepta pe cele noi, atitudinea proactivă de a anticipa și genera schimbări pentru a nu fi prinși nepregătiți. Și ne-am dat seama împreună că teoria sună mai ușor decât practica chiar dacă, conștient, ne asumăm să ne schimbăm: atunci când e nevoie să punem în practică, copleșiți de o mulțime de factori, uităm teoria asumată puțin înainte. Așa că e nevoie de exercițiu.</p>
<p>Voi în ce personaj din filmuleț vă regăsiți cel mai frecvent?</p>
<p><iframe loading="lazy" src="http://player.vimeo.com/video/47429552" height="281" width="500" allowfullscreen="" frameborder="0"></iframe></p>
<p><a href="http://vimeo.com/47429552">Who Moved My Cheese? &#8211; The Movie</a> from <a href="http://vimeo.com/lenlin">Len Lin</a> on <a href="https://vimeo.com">Vimeo</a>.</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4876</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Temă de gândire: oameni prefăcuți sau doar în schimbare?</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/03/17/tema-de-gandire-oameni-prefacuti-sau-doar-in-schimbare/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2013/03/17/tema-de-gandire-oameni-prefacuti-sau-doar-in-schimbare/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 17 Mar 2013 18:17:39 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[dezvoltare personala]]></category>
		<category><![CDATA[lectie de viata]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=3978</guid>

					<description><![CDATA[Văzusem zilele trecute pe pagina de Facebook a lui Charlize Theron un citat, probabil dintr-un interviu, în care spunea că nu îi plac oamenii care încearcă să fie altcineva decât sunt. Mi s-a părut cu atât mai ciudat cu cât prin meseria pe care o practică se transformă în fiecare zi prin personajele pe care [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/me_and_my_mask_by_metaltoby.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-4110" alt="me_and_my_mask_by_metaltoby" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/me_and_my_mask_by_metaltoby-242x300.jpg" width="200" height="248" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/me_and_my_mask_by_metaltoby-242x300.jpg 242w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/me_and_my_mask_by_metaltoby.jpg 700w" sizes="auto, (max-width: 200px) 100vw, 200px" /></a>Văzusem zilele trecute pe pagina de Facebook a lui Charlize Theron un citat, probabil dintr-un interviu, în care spunea că nu îi plac oamenii care încearcă să fie altcineva decât sunt. Mi s-a părut cu atât mai ciudat cu cât prin meseria pe care o practică se transformă în fiecare zi prin personajele pe care le interpretează.</p>
<p>Dar lăsând-o pe Charlize&#8230;aud din multe părți că a încerca să fii altcineva decât ești e ceva rău pentru că înseamnă că ești prefăcut, mincinos, că nu ai coloană vertebrală&#8230;</p>
<p>Una dintre temerile unui manager ce urma să ne fie participant la un workshop era că va trebui să joace &#8220;roluri&#8221;, iar el are nevoie să fie el însuși, nu să se prefacă.</p>
<p>Nu pot să nu mă întreb însă cum îți poți da seama dacă cineva se preface sau doar încearcă să se schimbe într-o variantă mai bună a lui; vorbim atât de mult despre dezvoltare personală. Stadiile de dezvoltare prin care trecem nu sunt variante diferite ale noastre? Nu &#8220;prefăcându-te&#8221; suficient de mult ajungi să devii acel cineva nou? Nu suntem tot noi cei ce ne dorim să fim altfel decât de obicei? Nu e dreptul nostru să ne dorim să fim diferiți și să facem ceva pentru a ne schimba? De ce e ăsta un lucru rău?</p>
<p>Sunt multe întrebări pentru că e o linie fină între ceea ce credem că este autentic și ceea ce credem că este fals despre o persoană. Cred că ar ajuta să luăm omul ca atare, situație cu situație, context cu context, exact așa cum se produce învățarea, pentru a-l cunoaște. Cred că uneori când ne dăm jos măștile descoperim că ce e sub mască arată exact ca masca însăși, deși e mai greu să vedem asta la ceilalți.</p>
<p>Ar fi interesant de studiat în ce măsură această percepție despre cine/când e prefăcut influențează climatul organizațional.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2013/03/17/tema-de-gandire-oameni-prefacuti-sau-doar-in-schimbare/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">3978</post-id>	</item>
		<item>
		<title>De ce te plângi?</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/09/03/de-ce-te-plangi/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/09/03/de-ce-te-plangi/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 03 Sep 2012 14:23:29 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[de ce ma plang]]></category>
		<category><![CDATA[responsabilitate]]></category>
		<category><![CDATA[self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=3090</guid>

					<description><![CDATA[M-am întâlnit cu cineva zilele trecute cu care nu mă mai văzusem de multă vreme. Și am început să povestim ce facem fiecare, cu ce ne mai umplem timpul, pe unde lucrăm&#8230;și interlocutorul meu a început să îmi spună că &#8220;lucrează&#8230;dar nu îi prea place, e plătit cam puțin, face lucruri nasoale și șeful cere [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p style="text-align: left;"><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/complaining.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class=" wp-image-3095 alignleft" title="complaining" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/complaining.jpg" alt="" width="265" height="199" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/complaining.jpg 441w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/complaining-300x225.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 265px) 100vw, 265px" /></a>M-am întâlnit cu cineva zilele trecute cu care nu mă mai văzusem de multă vreme. Și am început să povestim ce facem fiecare, cu ce ne mai umplem timpul, pe unde lucrăm&#8230;și interlocutorul meu a început să îmi spună că &#8220;lucrează&#8230;dar nu îi prea place, e plătit cam puțin, face lucruri nasoale și șeful cere cam multe de la el, colegii nu sunt foarte uniți, e stresat&#8230;hmm, viața lui nu e chiar atât de roz&#8221;.</p>
<p>Cu prea mulți oameni am conversația asta.</p>
<p>Eu, pe de altă parte, când povestesc cuiva spun întotdeauna ce tare e ce fac, cum lucrez eu în consultanță așa cum mi-am dorit, cum improvizația crește, cum la CROS întâlnesc oameni super tari! Ce mai, o minunăție! Să ne înțelegem&#8230;și eu fac la serviciu lucruri care nu îmi plac, mi-ar plăcea un salariu mai mare, improvizația e la început și e încă mult de muncă ca să ajungă unde trebuie, iar la CROS nu ajung atât de des pe cât mi-aș dori&#8230;adică <strong>aș putea găsi lucruri despre care să mă plâng, dar aleg să nu o fac. De ce aș vrea ca alții să știe că îmi merge rău? Vreau ca alții să știe că îmi merge bine!</strong></p>
<p>Și am început să mă gândesc de ce mie nu îmi vine să mă plâng. De ce vreau ca ceilalți să știe că îmi merge bine? Și apoi mi-am dat seama. <strong>Eu cred (cu tărie și convingere) că suntem responsabili de ceea ce ni se întâmplă. În proporție de 90% de noi depinde să ne așezăm viața așa cum ne-o dorim.</strong> Pe principiul: dacă vrei, poți! Și atunci, dacă eu sunt responsabilă să îmi meargă bine, <strong>plângându-mă că nu îmi merge bine e ca și când a<strong>ș</strong> spune că am făcut o treabă foarte proastă cu propria mea viață</strong>. Dacă am motive să mă plâng atunci înseamnă că m-am lenevit și ar trebui să pun mâna și să schimb ceva (în loc doar să vorbesc despre asta).</p>
<p>Cred că se poate extrapola și la atitudinea angajaților din companii. <strong>Dacă afli că oamenii din compania ta se plâng înseamnă că nu se simt responsabili de propria lor activitate în companie.</strong> Și atunci, în loc să le mărești salariul pur și simplu, ar fi cazul să cauți metode prin care să îi responsabilizezi, să îi înveți să fie mai autonomi.</p>
<p>Studiile arată că principalul motiv pentru care angajații părăsesc compania nu sunt banii ci mediul de lucru &#8211; pe care nu îl vei putea face perfect pentru toți dacă nu îi responsabilizezi să contribuie și ei.<strong> Iar dacă ești angajat, nu te poți aștepta ca șeful tău să fie un super-erou care îți citește gândurile și îți poate îndeplini orice dorință, dar nu o face pentru că este un om rău.<span style="color: #ff0000;"> Fă ceva pentru tine!</span></strong> Da, TU!</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/09/03/de-ce-te-plangi/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">3090</post-id>	</item>
		<item>
		<title>De ce să nu minți în CV?</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/05/21/de-ce-sa-nu-minti-in-cv/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/05/21/de-ce-sa-nu-minti-in-cv/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 21 May 2012 08:00:51 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2952</guid>

					<description><![CDATA[Pe scurt, ca să răspund la titlu: pentru că vei fi prins. CEO-ul Yahoo, ales pe 4 ianuarie, a fost dat afară luna asta. Se zvonește că motivul ar fi faptul că a mințit în privința diplomei declarate în CV (uneia dintre ele). Citiți aici mai pe larg. Faptul că a mințit este desigur un [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/diploma.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft  wp-image-2954" title="diploma" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/diploma.jpg" alt="" width="103" height="120" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/diploma.jpg 335w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/diploma-255x300.jpg 255w" sizes="auto, (max-width: 103px) 100vw, 103px" /></a></p>
<p>Pe scurt, ca să răspund la titlu: pentru că vei fi prins.</p>
<p>CEO-ul Yahoo, ales pe 4 ianuarie, a fost dat afară luna asta. Se zvonește că motivul ar fi faptul că a mințit în privința diplomei declarate în CV (uneia dintre ele). Citiți <a href="http://mashable.com/2012/05/13/yahoo-scott-thompson-firing/" target="_blank">aici</a> mai pe larg.</p>
<p>Faptul că a mințit este desigur un semn de lipsă de integritate, dar sunt curioasă în ce măsură diploma respectivă chiar a fost un <em>must</em> în angajarea lui. Adică, este evident că nu avea nevoie de ea din moment ce a obținut postul și s-a descurcat în regulă până acum și fără a o avea &#8220;pe bune&#8221;.</p>
<p><strong>Aștept cu entuziasm zilele în care va fi mai important ce ai în cap și ce știi să faci decât ce hârtii ai</strong>. (Apropo de faptul că la stat pentru a avansa pe tot felul de poziții trebuie să ai studii superioare. Uneori nici nu contează în ce domeniu). Nu știu exact cum e pe afară, dar la noi știu cum se iau diplomele. Și dacă am ști că nu sunt importante nici nu am fi tentați să mințim despre ele.</p>
<p>Sigur, sunt domenii unde școala clasică e importantă. Nu aș merge la un doctor dacă aș știi că s-a pregătit singur în garaj, de exemplu, dar în business, în administrativ, în comunicare&#8230;, nu cred că să ai o diplomă de studii superioare e atât de relevant. E relevant să știi să faci.</p>
<p>Oricum, <strong>pentru HR-iști e un bun studiu de caz</strong>. Dacă ai afla că un om foarte bun din companie a mințit în legătură cu cele declarate în CV, ce ai face: ai mușamaliza, ai trece cu vederea, l-ai pedepsi cumva, l-ai da afară&#8230;? Se poate naște o interesantă discuție de etică.</p>
<p>Iar<strong> pentru non-HR-iști lecția e că trebuie să fii sincer: și în CV și la interviu.</strong> Pentru că, până la urmă, cineva o să se prindă că ai mințit și asta va pune o pată urâtă și greu de șters pe cariera ta. Plus, fiind sincer, chiar și cu toată goana după job-uri, ai șanse mult mai mari să iei o decizie corectă la angajare și să fii acolo unde chiar te potrivești. Iar pe termen lung va fi mult mai bine.</p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/05/21/de-ce-sa-nu-minti-in-cv/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2952</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Optimiștii vor conduce lumea.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/05/13/optimistii-vor-conduce-lumea/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/05/13/optimistii-vor-conduce-lumea/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 13 May 2012 21:37:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2906</guid>

					<description><![CDATA[Inspirată de ideea motivaționalului de luni al lui Ștefan Murgeanu m-am hotărât să  încep săptămâna cu un gând pozitiv. Da, cel din titlu. Am citit destule cărți de dezvoltare personală/succes, multe postere motivaționale de pe Facebook, multe articole și prelegeri ce vor să inspire și (prea) multe dintre ele vând un clișeu care cred că [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="http://www.plusestenvous.com.au/2012/03/day-65-4/"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-2907" title="love what you do" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/196751077440686398_iqa5a1ef_f-300x300.jpg" alt="" width="300" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/196751077440686398_iqa5a1ef_f-300x300.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/196751077440686398_iqa5a1ef_f-150x150.jpg 150w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/196751077440686398_iqa5a1ef_f.jpg 600w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a>Inspirată de ideea motivaționalului de luni al lui <a href="http://www.concediaza-ti-seful.ro/" target="_blank">Ștefan Murgeanu</a> m-am hotărât să  încep săptămâna cu un gând pozitiv. Da, cel din titlu.</p>
<p>Am citit destule cărți de dezvoltare personală/succes, multe postere motivaționale de pe Facebook, multe articole și prelegeri ce vor să inspire și (prea) multe dintre ele vând un clișeu care cred că face mai mult rău decât bine: ca să fii fericit trebuie să îți găsești pasiunea, indiferent în ce moment al vieții te afli, și să faci acel lucru. Uneori se merge până la extremul: renunță la orice și caută-ți și urmează-ți pasiunea.</p>
<p>Sună frumos, dar să ne gândim: dacă sunt pasionată de mersul pe bicicletă și renunț la tot ce fac ca să îmi deschid magazin de biciclete, voi ajunge să mă plimb la fel de mult cu una ca și înainte. Poate mai puțin. Pentru că va trebui să caut și clienți, poate să și vând, să am grijă de furnizori etc. Pentru că lumea reală e a oamenilor care trebuie să și mănânce. Sigur, sunt și cazuri excepționale când oamenii fac exact acel lucru care le place. Destul de puține.</p>
<p>Nu cred că optimist e cel care speră că, într-o zi, își va descoperi și el pasiunea și va reuși să trăiască din ea. Cred că <strong>optimist este cel căruia îi place prezentul și ceea ce face azi.</strong></p>
<p>Să fim serioși. În viață nu poți face numai ce îți place, numai lucruri care te pasionează. Nu toți avem o pasiune din care vom trăi <span style="text-decoration: underline;">cândva</span>. Dar toți putem să învățăm să ne placă ceea ce facem <span style="text-decoration: underline;">acum</span>, să o facem astfel mai bine și să ne facă fericiți.</p>
<p>Știți voi, celălalt clișeu: nu contează întotdeauna destinația, uneori e mai important drumul. Cam așa. :) Hai,<strong> spor la făcut o listă cu mici motive pentru care să vă placă viața voastră azi!</strong></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/05/13/optimistii-vor-conduce-lumea/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>4</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2906</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Haideți să învățăm să și tacem împreună.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/05/08/haideti-sa-invatam-sa-si-tacem-impreuna/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 08 May 2012 15:18:00 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[awkward silence]]></category>
		<category><![CDATA[small talk]]></category>
		<category><![CDATA[tacerea e de aur]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2901</guid>

					<description><![CDATA[Daca m-aș ține doar după titlu articolul ăsta ar putea fi fie foarte lung, fie foarte răutăcios, pentru că sunt multe momentele când &#8220;dacă tăceai, filosof rămâneai&#8221;. Însă despre unul aș vrea să vorbesc în mod special: tăcerea aia din &#8220;small talk&#8221;, când te întâlnești cu oameni pe care îi cunoști, dar cu care nu [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/images.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-2902" title="images" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/05/images.jpg" alt="" width="237" height="212" /></a>Daca m-aș ține doar după titlu articolul ăsta ar putea fi fie foarte lung, fie foarte răutăcios, pentru că sunt multe momentele când &#8220;dacă tăceai, filosof rămâneai&#8221;. Însă despre unul aș vrea să vorbesc în mod special: tăcerea aia din &#8220;small talk&#8221;, când te întâlnești cu oameni pe care îi cunoști, dar cu care nu prea ai despre ce vorbi. Cu colegi cu care nu ai vorbit niciodată, dar cumva, presiunea socială vă împinge la conversație când vă întâlniți în afara școlii. Cu rude îndepărtate cu care nu aveți nimic în comun, cu prietenii prietenilor pe care nu mai știți nici cum îi cheamă, nici de unde-i știți&#8230;</p>
<p>Și siiigur vi s-a întâmplat să vă aflați într-o situație din&#8217;asta în care, cu gândul la cartea din mână sau casca atârnând de gât, ați forțat în zadar o conversație care nu ducea nicăieri și care devenea din ce în ce mai inconfortabilă pe măsură ce subiectele cu vremea, aglomerația și planurile de weekend se epuizau. Și vă întrebați &#8220;Ce să mai spun acum? Ce să întreb? Ce să răspund?&#8221;<em></em></p>
<p><em> (Dacă nu vi s-a întâmplat trebuie să ieșim la o limonadă să îmi povestiți neapărat cum ați reușit, pentru că eu am trecut prin asta de sute de ori).</em></p>
<p>Desigur, sunt unele persoane mai abile în a găsi ceva de spus. Și eu am momentele mele în care reușesc să ajut conversația să curgă. Doar că de cele mai multe ori este o conversație superficială. Și nu e din cauză că nu aș vrea să fie altfel ci pentru că nu cunoști persoana și pe fugă nu e cel mai bun loc în care să începi s-o faci, pentru că de obicei ești în mijloacele de transport în comun și e zgomot, sunt alți oameni etc etc. O mulțime de factori.</p>
<p><strong>Și atunci stau și mă întreb, dacă tot ne chinuim atât să stăm de vorbă&#8230;de ce nu tacem? Pur și </strong><strong>simplu.</strong></p>
<p>La improvizație avem un exercițiu care lucrează abilitatea de a asculta activ și am observat, făcându-l de mai multe ori, cât de ciudat le e oamenilor să stea unii cu alții în liniște. Fără să se simtă ciudat. Tot timpul încearcă să umple golul, chiar dacă el, săracul, nu are nicio vină și nu are de gând să facă nimănui vreun rău.</p>
<p>Am învățat că tăcerea nu e un lucru atât de rău și cred că ar trebui să ne educăm în a o considera la fel de utilă ca o conversație valoroasă și nu o lipsă de respect sau ignoranță. Hai să vorbim când avem ce să ne spunem și să fim sinceri unii cu alții când nu. Ne-am plictisit cu toții să vorbim despre vreme de atâtea ori pe zi sau pe săptămână.</p>
<p>Cum să facem să fie și tăcerea naturală?</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2901</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Practicing what I preach.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/04/12/practicing-what-i-preach/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 12 Apr 2012 09:41:14 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2866</guid>

					<description><![CDATA[Pe vremuri acceptam oportunitățile în ordinea în care apăreau și făceam constant o mulțime de lucruri. S-a întâmplat ca la un moment dat să accept niște oportunități care&#8230;durează. Așa că de ceva timp, deși nu stau deloc degeaba, nu simt că mai fac deloc lucruri noi sau care chiar îmi aduc valoare. Fac multe din [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/images.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-2867" title="images" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/images.jpg" alt="" width="228" height="221" /></a>Pe vremuri acceptam oportunitățile în ordinea în care apăreau și făceam constant o mulțime de lucruri. S-a întâmplat ca la un moment dat să accept niște oportunități care&#8230;durează. Așa că de ceva timp, deși nu stau deloc degeaba, nu simt că mai fac deloc lucruri noi sau care chiar îmi aduc valoare. Fac multe din inerție, automat, cu iz de &#8220;le fac pentru că trebuie&#8221;. Așa că m-am apucat de curățenia de primăvară. Dar serioasă de data asta.</p>
<p>Poate pentru voi soiul ăsta de &#8220;reinventare&#8221; este un proces ușor, însă pentru cineva <del>prea</del> foarte orientat spre rezultate care simte că lucrurile trebuie duse neapărat până la capăt nu e. A se nota că nu puteam merge la un examen fără să citesc tot manualul chiar dacă ținteam să iau un 6-7 și că mi-e greu să nu termin o carte chiar dacă îmi dau seama că nu-mi place. Dar când vrei ceva, poți așa că destul cu asta. :D</p>
<p>Vreau să cresc frumos improvizația, să îmi tranform casa într-un loc creativ pe care să-l ador, să citesc despre autonomie și să învăț cât de multe pot din experiența de consultant. Să am timp să merg la balet, să explorez lucruri noi, să mă joc..uff, am chef de o mulțime de lucruri. Ce e în plus, dispare.</p>
<p>Și doar gândul că o să mă apuc de lucruri noi îmi gâdilă neuronii și mă umple de energie. Ar trebui să încercați din când în când, dacă nu ați făcut-o până acum!</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Și că tot e momentul: Sărbători cu inspirație vă doresc, cu gânduri vesele despre ce vă așteaptă!</strong> <a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/images1.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="wp-image-2868 aligncenter" title="images" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/images1.jpg" alt="" width="213" height="164" /></a></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2866</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Ne obișnuim ușor</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/04/09/ne-obisnuim-usor/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 09 Apr 2012 07:54:46 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[obiceiuri]]></category>
		<category><![CDATA[obisnuinta]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2862</guid>

					<description><![CDATA[În viața mea (și de fapt în viața oricăruia) au apărut multe momente peste care nu credeam că voi trece. Mersul la liceu și apoi la facultate, loc în care când eram mică nu mă vedeam în veci. Moartea bunicului meu (de care eram foarte apropiată). Apoi bunica s-a mutat cu noi și casa a [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/graphic.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-2863" title="graphic" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/graphic-300x192.jpg" alt="" width="300" height="192" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/graphic-300x192.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/graphic.jpg 440w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a>În viața mea (și de fapt în viața oricăruia) au apărut multe momente peste care nu credeam că voi trece. Mersul la liceu și apoi la facultate, loc în care când eram mică nu mă vedeam în veci. Moartea bunicului meu (de care eram foarte apropiată). Apoi bunica s-a mutat cu noi și casa a devenit mai aglomerată. M-am obișnuit cu asta, acum chiar îmi lipsește să stau de vorbă cu ea dimineața înainte să plec. Apoi a fost mutatul de acasă, în casa mea, aranjată cum vreau eu , departe de mama. Acum totul e atât de firesc de parcă aș locui aici dintotdeauna.</p>
<p>Când ești pus într-o situație și ești cumva forțat să stăruiești în ea ajungi să te obișnuiești. Creierul tău asimilează până la urmă informațiile din noul mediu și se raportează la ele ca la orice altă informație stocată cu mult timp înainte. Poate de aici și vorba aia: nu ți se dă mai mult decât poți duce. Deși, de fapt, e vorba de faptul că orice ți s-ar da, ajungi să te obișnuiești cu asta. Și nu e greu să observi că lucrurile cu care credeai că nu te vei obișnui sunt de la simple la dificile.</p>
<p>Obișnuința este însă periculoasă pentru că <strong>atunci când totul e prea firesc înseamnă că stagnezi</strong>. Nu vă permiteți să stagnați. Schimbați mereu câte ceva în casa în care locuiți, schimbați ceva la biroul la care lucrați. Schimbați modul în care vă petreceți timpul liber&#8230;</p>
<p>&#8230;și nu mai cumpărați cu coșul la sfârșit de săptămână. Am făcut noi asta weekend-ul ăsta pentru prima dată. Mă simțeam ca în documentarele despre consumerism. Și știind că ai multe deodată în frigider, te obișnuiești cu gândul și le consumi la fel de repede ca atunci când ai puține. Și încă nu am umplut coșul; am văzut mai rău.</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2862</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Lăsați-vă întrebați!</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/03/21/lasati-va-intrebati/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/03/21/lasati-va-intrebati/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 21 Mar 2012 15:55:34 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2820</guid>

					<description><![CDATA[Am observat cu ceva timp în urmă că de câte ori mă întreba cineva de ce fac aia; dar pe cealaltă?, dar la ce mă ajută?, dar de ce o fac așa și nu altfel? etc. deveneam defensivă. Discuția se transforma într-un interogatoriu în care eu încercam din răsputeri să mă justific în fața celuilalt, [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/intrebarile-sunt-bune.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft  wp-image-2821" title="Red exclamation point among black question marks in perspective." src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/intrebarile-sunt-bune.jpg" alt="" width="317" height="317" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/intrebarile-sunt-bune.jpg 480w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/intrebarile-sunt-bune-150x150.jpg 150w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/intrebarile-sunt-bune-300x300.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 317px) 100vw, 317px" /></a>Am observat cu ceva timp în urmă că de câte ori mă întreba cineva <em>de ce fac aia; dar pe cealaltă?</em>, <em>dar la ce mă ajută?</em>, <em>dar de ce o fac așa și nu altfel?</em> etc. deveneam defensivă. Discuția se transforma într-un interogatoriu în care eu încercam din răsputeri să mă justific în fața celuilalt, așteptând cu nerăbdare să se convingă că fac bine și să mă lase în pace.</p>
<p>Sunt mai matură acum (mai ales de când aud despre coaching la fiecare pas).</p>
<p>Mi-am dat seama că de cele mai multe ori cel ce întreabă nu o face ca să te pună la colț ci doar să te înțeleagă, iar încercând să răspund altora lucrurile îmi deveneau mai clare și mie. Se spune că atunci când cunoști o persoană valoroasă e bine să o storci de cât mai multe informații și am auzit multe povești în care oamenii erau dezamăgiți de faptul că, într-o discuție cu o astfel de persoană valoroasă, aceasta le-a pus mai multe întrebări și nu invers. Și erau supărați pentru asta. Nu cred că ar trebui să fie.</p>
<p>Cum spuneam, răspunzând altora îți clarifici enorm de multe lucruri, îți structurezi ideile mai bine și le faci să aibă sens. Sau dimpotrivă, îți dai seama că nu au (chiar dacă nu recunoști pe loc) și lucrezi la asta.</p>
<p>Nu toată lumea este reflexivă și își poate pune singur întrebările cele mai bune, nu toată lumea își permite un coach și nu tuturor li se potrivește această metodă și nu orice este atât de profund încât să justifice un demers special.</p>
<p>Lucrurile simple sunt cele care ne lovesc zi de zi și din lucruri simple avem multe AHA-uri și insight-uri. Lăsați-vă întrebați fără a deveni defensivi (dacă și voi o faceți așa cum o făceam eu). Răspundeți fără intenția de a vă justifica în fața celuilalt. E un exercițiu bun.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/03/21/lasati-va-intrebati/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2820</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Suntem penibili, dar frumoși!</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/03/02/penibilul-frumusetii/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/03/02/penibilul-frumusetii/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 02 Mar 2012 10:02:55 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Offtopic]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2762</guid>

					<description><![CDATA[În ultimele două luni m-am tot răsfățat. Am fost pentru prima oară la masaj, la saună (umedă și uscată), datorită concursului lui Carmen mi-am făcut și un drenaj limfatic&#8230; O mulțime de răsfățuri ar spune unii, însă eu mi-am dat seama că nu sunt tocmai pentru mine. Nu sunt cel mai mare fan, oricât de [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/electrostimulare1.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-thumbnail wp-image-2763 alignleft" title="electrostimulare1" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/electrostimulare1-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a>În ultimele două luni m-am tot răsfățat. Am fost pentru prima oară la masaj, la saună (umedă și uscată), datorită <a href="http://www.carmenalbisteanu.ro/2012/01/05/concurs-lucrurile-mici-care-ne-mentin-in-forma/" target="_blank">concursului lui Carmen</a> mi-am făcut și un drenaj limfatic&#8230; O mulțime de răsfățuri ar spune unii, însă eu mi-am dat seama că nu sunt tocmai pentru mine. Nu sunt cel mai mare fan, oricât de <em>trendy-fancy</em> ar părea activitățile astea.</p>
<p>Și am realizat câte tâmpenii penibile facem pentru a înlătura alte tâmpenii pe care noi singuri ni le băgăm în organism.</p>
<p>Sunt curioasă ce ar crede niște extraterești despre noi dacă ne-ar vedea cum ne înghesuim capul într-o gaură și ne lăsăm unși de alții cu uleiuri, cum stăm degeaba, pleoștiți, în camere încinse și întunecate așteptând să ieșim de acolo slabi și supli, cum ne băgăm în aparate robotizate care sug din noi grăsimile pe care tot noi le-am pus acolo. Oribil. Citiți ELLE sau altă revistă <em>glossy/fashion</em> vreo două luni și o să găsiți acolo noi și noi metode aiurite care ar trebui să ne facă frumoase: cu creme, cu ace, cu impulsuri, cu aparaturi sofisticate; noi doar stând, goi și vulnerabili, așteptând transformarea miraculoasă. Și nu e nici mai rapid ca să poți folosi asta ca scuză!<a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/drenaj-limfatic-si-venos.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-thumbnail wp-image-2764 alignright" title="drenaj-limfatic-si-venos" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/drenaj-limfatic-si-venos-150x150.jpg" alt="" width="150" height="150" /></a></p>
<p>Mi-e greu să înțeleg de ce când natura ne-a gândit frumoși și sănătoși. Și ne-a lăsat picioare să mergem și să alergăm, ne-a dat ochi și minte să decidem ce e bun de mâncat și ce nu, ne pune în situații care ne provoacă pentru a nu ne lamenta/stagna/plictisi. De ce alegem să fim caraghioși și penibili tocmai pentru a evita să fim așa? Doar mie mi se pare ciudat? :)</p>
<p>Aveți grijă de voi! Preveniți, nu tratați! Rămâneți frumoși, nu încercați să vă cumpărați frumusețea! Mai ales voi, doamnelor! :)</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/03/02/penibilul-frumusetii/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2762</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Anul obiceiurilor sănătoase.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/01/04/anul-obiceiurilor-sanatoase/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 04 Jan 2012 10:48:52 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2574</guid>

					<description><![CDATA[Acum ceva timp mi-am dat seama că cu cât îți propui mai multe lucruri deodată, cu cât îți setezi mai  multe obiective, cu atât șansele să le atingi sunt mai mici. E adevărat că cu cât sunt mai multe schimbări de implementat cu atât viitorul sună mai bine și parcă ești mai motivat. Și o [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Acum ceva timp mi-am dat seama că cu cât îți propui mai multe lucruri deodată, cu cât îți setezi mai  multe obiective, cu atât șansele să le atingi sunt mai mici.</p>
<p>E adevărat că cu cât sunt mai multe schimbări de implementat cu atât viitorul sună mai bine și parcă ești mai motivat. Și o săptămână-două chiar ești suficient de motivat să te transformi în noul om care te visezi să fii. Însă orice schimbare e dureroasă, chiar din punct de vedere fizio-biologic, la nivel cerebral, așa că entuziasmul pălește. Cu cât ai mai multe de schimbat cu atât atenția ta e mai puțin focalizată și îți pierzi focusul mai ușor. Și vezi că atunci când tragi linie nu ai atins niciun obiectiv 100%.</p>
<p>Așa că eu am găsit o soluție și m-am gândit ca fiecare an să urmărească un singur lucru, dar să o facă bine. Iar când voi împlini 30 de ani să știu că sunt adultul de care sunt mândră.<br />
Anul trecut a fost anul social. A fost anul în care am învățat să fac complimente în care cred și în care m-am obișnuit să dau credit oamenilor atunci când îl merită. Și a mai fost anul în care am învățat să ascult ce-mi spun fluturii din stomac și piticii de pe creier &#8211; adică să mă înțeleg mai bine și să mă cunosc.</p>
<p><strong>Anul ăsta îl dedic obiceiurilor sănătoase.</strong> Și pentru că pentru a schimba un obicei trebuie să persiști cel puțin 21 de zile timp de 15 minute zilnic, mi-am ales 12 obiceiuri, câte unul pentru fiecare lună. Nu vă spun cât de greu mi-a fost să le găsesc. Întâi mi s-a părut că 12 e un număr prea mare însă odată ce m-am pornit a ajuns să mi se pară prea mic. Și nu vă mai spun nici cât de greu mi-a fost să nu le încep pe toate o dată întrucât toate îmi par la fel de folositoare. Dar lista e gata și e plină de obiceiuri sănătoase ca dormitul 6 ore pe zi, trezitul de dimineață și cititul unei cărți pe săptămână. Unele mai simple și altele mai <em>complicate</em>. Și voi avea grijă să mi le dezvolt pe rând pentru că doar așa pot fi sigură că voi fi eficientă.</p>
<p><strong></strong>Și ca să validați ideea că sunteți mai eficienți atunci când faceți lucrurile pe rând vă propun un exercițiu.</p>
<p><strong><span style="color: #ff3333;">EXERCIȚIU</span> de luat acasă:</strong><br />
Aveți nevoie de ceva de scris, 2 foi și un cronometru (veți compara secunde așa că țineți cont de asta când alegeți cronometrul).<br />
Desenați pe fiecare dintre cele două foi un tabel cam așa:</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tabel.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-2576" title="tabel" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tabel.jpg" alt="" width="300" height="278" /></a><strong>FAZA 1.</strong> Dați drumul cronometrului și începeți să completați pe fiecare linie în parte (ca în fig.A.). Opriți cronometrul și notați timpul.<br />
<strong>FAZA 2.</strong> Dați drumul cronometrului și completați pe coloane (ca în fig. B). Opriți cronometrul și comparați timpii.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/figAB.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-2577" title="figAB" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/figAB.jpg" alt="" width="784" height="278" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/figAB.jpg 784w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/figAB-300x106.jpg 300w" sizes="auto, (max-width: 784px) 100vw, 784px" /></a>Evident, în FAZA 1. se testează multitaskingul și multifocusingul și conectarea/deconectarea între activități. În FAZA 2. ne focusăm și persistăm în fiecare activitate fără să ne obosim conectând/deconectând și iar conectând.</p>
<p>Așa-i că ați fost mai rapizi a doua oară? Și parcă a fost și mai <em>nedureros</em> la cap. :)</p>
<p><strong>PS: La mulți ani!</strong></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2574</post-id>	</item>
	</channel>
</rss>
