De ce să nu minți în CV?

Pe scurt, ca să răspund la titlu: pentru că vei fi prins.

CEO-ul Yahoo, ales pe 4 ianuarie, a fost dat afară luna asta. Se zvonește că motivul ar fi faptul că a mințit în privința diplomei declarate în CV (uneia dintre ele). Citiți aici mai pe larg.

Faptul că a mințit este desigur un semn de lipsă de integritate, dar sunt curioasă în ce măsură diploma respectivă chiar a fost un must în angajarea lui. Adică, este evident că nu avea nevoie de ea din moment ce a obținut postul și s-a descurcat în regulă până acum și fără a o avea “pe bune”.

Aștept cu entuziasm zilele în care va fi mai important ce ai în cap și ce știi să faci decât ce hârtii ai. (Apropo de faptul că la stat pentru a avansa pe tot felul de poziții trebuie să ai studii superioare. Uneori nici nu contează în ce domeniu). Nu știu exact cum e pe afară, dar la noi știu cum se iau diplomele. Și dacă am ști că nu sunt importante nici nu am fi tentați să mințim despre ele.

Sigur, sunt domenii unde școala clasică e importantă. Nu aș merge la un doctor dacă aș știi că s-a pregătit singur în garaj, de exemplu, dar în business, în administrativ, în comunicare…, nu cred că să ai o diplomă de studii superioare e atât de relevant. E relevant să știi să faci.

Oricum, pentru HR-iști e un bun studiu de caz. Dacă ai afla că un om foarte bun din companie a mințit în legătură cu cele declarate în CV, ce ai face: ai mușamaliza, ai trece cu vederea, l-ai pedepsi cumva, l-ai da afară…? Se poate naște o interesantă discuție de etică.

Iar pentru non-HR-iști lecția e că trebuie să fii sincer: și în CV și la interviu. Pentru că, până la urmă, cineva o să se prindă că ai mințit și asta va pune o pată urâtă și greu de șters pe cariera ta. Plus, fiind sincer, chiar și cu toată goana după job-uri, ai șanse mult mai mari să iei o decizie corectă la angajare și să fii acolo unde chiar te potrivești. Iar pe termen lung va fi mult mai bine.