<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><rss version="2.0"
	xmlns:content="http://purl.org/rss/1.0/modules/content/"
	xmlns:wfw="http://wellformedweb.org/CommentAPI/"
	xmlns:dc="http://purl.org/dc/elements/1.1/"
	xmlns:atom="http://www.w3.org/2005/Atom"
	xmlns:sy="http://purl.org/rss/1.0/modules/syndication/"
	xmlns:slash="http://purl.org/rss/1.0/modules/slash/"
	>

<channel>
	<title>Resources &#8211; Corina Anghel</title>
	<atom:link href="https://corinaanghel.ro/category/resurse/feed/" rel="self" type="application/rss+xml" />
	<link>https://corinaanghel.ro</link>
	<description>HR professional and team coach</description>
	<lastBuildDate>Thu, 31 Dec 2015 14:52:47 +0000</lastBuildDate>
	<language>en-US</language>
	<sy:updatePeriod>
	hourly	</sy:updatePeriod>
	<sy:updateFrequency>
	1	</sy:updateFrequency>
	<generator>https://wordpress.org/?v=7.1.3</generator>

<image>
	<url>https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2017/12/portret-150x150.png</url>
	<title>Resources &#8211; Corina Anghel</title>
	<link>https://corinaanghel.ro</link>
	<width>32</width>
	<height>32</height>
</image> 
<site xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">20054781</site>	<item>
		<title>The agony, the ecstasy &#038; a happy 2016!</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2015/12/31/the-agony-the-ecstasy-a-happy-2016/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 31 Dec 2015 14:52:47 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Food for thought]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5483</guid>

					<description><![CDATA[I’ve been reading The Agony and the Ecstasy &#8211;  the biographical novel of Michelangelo Buonarroti written by Irving Stone. It is a fabulous story of a genius who dedicated his life to the craft he believed was the true form of art and his destiny. Michelangelo was obsessed with sculpting. He was miserable when he wasn’t able to sculpt and when he [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>I’ve been reading The Agony and the Ecstasy &#8211;  the biographical novel of <a class="mw-redirect" title="Michelangelo Buonarroti" href="https://en.wikipedia.org/wiki/Michelangelo_Buonarroti">Michelangelo Buonarroti</a> written by <a title="Irving Stone" href="https://en.wikipedia.org/wiki/Irving_Stone">Irving Stone</a>. It is a fabulous story of a genius who dedicated his life to the craft he believed was the true form of art and his destiny.</p>
<p>Michelangelo was obsessed with sculpting. He was miserable when he wasn’t able to sculpt and when he would sculpt he would enter in a state of flow that could keep him concentrate and alive for hours with no need to eat or rest.</p>
<p>In a way it feels lucky to have found such an obsession &#8211; it gives your life meaning, purpose and you know exactly what makes you happy. It helps you focus and reach the highest forms of mastery. It is thanks to great obsessions that our world evolved as it did.</p>
<p>But obsession can also come with extraordinary limitations. Not allowing you to see the entire beauty around you, to maybe explore other YOUs that might be wonderful. It sometimes requires to sacrifice yourself, to have to go through desperation and despair for those few moments you can be truly happy.</p>
<p>And it is also because of great obsessions that our world faced the most brutal atrocities.</p>
<p>Does it then worth it? Maybe.</p>
<p>In the world we live in today &#8211; a world of tremendous amount of possibilities and personal development materials &#8211; sometimes I feel it’s beginning to be harder and harder to obsess over anything, as everyday something new appears and steals our focus. Does it mean we’re better? Being more…relaxed and flexible? Being able to find happiness in more things? Maybe.</p>
<p>The key, I believe, like in most things, is balance. Maybe we can use obsessions in our advantage without the need to over do it.</p>
<p>When I want to learn about a subject I try to see it everywhere and connect everything with it. When I wanted to learn about improvisation I tried to find a connection with it in every book I read, in every movie I saw, in every conversation I had. I allowed myself to explore other things, but always kept an open link to my &#8220;obsession”. I allowed myself to doubt it, but just enough to strengthen the good things about it. It helped me learn more about it, but without the risk of isolating myself.</p>
<p>Our brains like obsessing about things &#8211; this is how our values and our beliefs form &#8211; so we might not be able to not have them even if we wanted to. Nobody can say if Michelangelo would live his life the same if he would have the chance &#8211; maybe not even he could say if his obsession was indeed the only way he could achieve happiness and mastery or it was just a form of submission.</p>
<p>But what I wish for you in 2016 is to do find an obsession. And to not overly-obess over it! And may it be an year in which you can be happy being the way you are today… and be a better you every day that follows!</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5483</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Art of Choosing, by Sheena Iyengar</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2015/09/03/the-art-of-choosing-by-sheena-iyengar/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 03 Sep 2015 22:10:41 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[applied improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[book review]]></category>
		<category><![CDATA[sheena iyengar]]></category>
		<category><![CDATA[the art of choosing]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5459</guid>

					<description><![CDATA[We have an innate need for control so having options from which to choose makes us happy. Though this is not valid for all cultures &#8211; in collectivist cultures people are more satisfied with the outcome of a choice if it was made for them by the community or members of the family. The way we [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/09/ED-AL353_bkrvch_DV_20100415183022.jpg"><img decoding="async" class="alignleft  wp-image-5464" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/09/ED-AL353_bkrvch_DV_20100415183022.jpg" alt="ED-AL353_bkrvch_DV_20100415183022" width="138" height="208" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/09/ED-AL353_bkrvch_DV_20100415183022.jpg 262w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2015/09/ED-AL353_bkrvch_DV_20100415183022-199x300.jpg 199w" sizes="(max-width: 138px) 100vw, 138px" /></a><br />
We have an innate need for control so having options from which to choose makes us happy. Though this is not valid for all cultures &#8211; in collectivist cultures people are more satisfied with the outcome of a choice if it was made for them by the community or members of the family. The way we look at choices and the way we approach them influences our lives.</p>
<p>Choice might mean freedom for a lot of us. But freedom comes with challenges as well.</p>
<p><strong>1. The more options we have, the harder it is to choose and sometimes we simply avoid to do it. </strong></p>
<p>Sheena Iyengar is the scientist behind the famous 6 vs. 26 jars of jam experiment. People bought more jam when faced with six options than when faced with many more. Other studies also suggest that we can handle around 7 ± 2 options. Anything above that becomes just frustrating.</p>
<p>It helps to categorize the choices to narrow down the options and to start from easier ones to harder ones.</p>
<p><strong>2. Sometimes we are faced with hard choices to make. </strong></p>
<p>Red pill or blue pill? Marry or not marry? Pull the plug on a family member or leave him in a coma for the rest of his life? There are some choices that we’d be better off not making, but in a world of freedom of choice we can’t escape them.</p>
<p>We can use other people to help us decide and share the burden of the choice with them. Sometimes it’s easier to accept a choice made by somebody else for us than we are with what we chose &#8211; even though it is the same choice that was made.</p>
<p><strong>3. We are a bouquet of biases. </strong></p>
<p>We are prone to mistakes, to misinterpret information, to value immediate emotions more than future ones and this affects the quality of our choices. Imperfections are part of life, of course, but sometimes we get into trouble because we live with the impression we are perfect and we can be objective and we can be precise. We’re not.</p>
<p>If you want to improve keep a diary of your choices so that through self-monitoring and feedback you can build an informed intuition. Write what you did right and when you took a poor decision and how things worked out in the end. That way you will not have to rely on your unreliable memory or emotions when faced with choices.</p>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p style="text-align: left;">In improvisation we practice to rely on our intuition, to trust our choices or our partner&#8217;s choices and make them work. Sometimes we get stuck because we can’t choose “the right line” and we seem to have no option, other times the best choice seems to be the most obvious one. It’s an interesting exercise to watch yourself choosing under pressure and there’s never one right way to get it right. But what and how you chose sometimes reveal things about you. Therefore, it’s a continuous process of self discovery and training your “choosing” muscles for different scenarios.</p>
<p>The book is very thought-provoking and I recommend it to anyone interested in finding a bit more of how we work. After finishing it I realized that one question got stuck with me:</p>
<p style="text-align: center;"><em><strong>Is it who we are that influences our choices or are we the sum of the choices we make?</strong></em></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5459</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Mindset, by Dr. Carol S. Dweck</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2014/03/03/mindset-by-dr-carol-s-dweck/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 03 Mar 2014 14:21:40 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[carol dweck]]></category>
		<category><![CDATA[improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie]]></category>
		<category><![CDATA[review mindset]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5164</guid>

					<description><![CDATA[Yesterday I had a lovely dinner with some fellow applied improvisers from Holland, university professors, here for a project in partnership with the Academy of Economic Studies, Bucharest. We talked a lot about the power of improvisation and how it helps you not to see problems anymore, but opportunities. Loredana said it took her almost [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Yesterday I had a lovely dinner with some fellow applied improvisers from Holland, university professors, here for a project in partnership with the Academy of Economic Studies, Bucharest. We talked a lot about the power of improvisation and how it helps you not to see problems anymore, but opportunities. Loredana said it took her almost 5 years to actually feel it, not just think it, but that now&#8230;she can do anything, whatever is there to be done she&#8217;ll just do it.</p>
<p><a href="http://www.thepositivespirit.org/wp-content/uploads/2013/05/mindset.jpg"><img fetchpriority="high" decoding="async" class="alignleft" alt="" src="http://www.thepositivespirit.org/wp-content/uploads/2013/05/mindset.jpg" width="200" height="311" /></a>It made me think about <a href="http://www.amazon.com/Mindset-The-New-Psychology-Success/dp/0345472322" target="_blank">Dr. Dweck&#8217;s book</a> that I just read. She says that there are two extremes on the &#8220;mindset&#8221; interval, and that we tend towards one or another (it depends on the person, but also on the situation).</p>
<p>She stresses that there are<strong> fixed mindset people who believe in inborn talents and qualities and growth mindset people who believe that through effort everyone can improve on any level</strong>. The fixed mindset is bad, the growth mindset is desirable and the book is full with examples from business, sports and more of how these two mindsets work in real life.</p>
<blockquote><p>Robert Sternberg, the present-day guru of intelligence, writes that the major factor in whether people achieve expertise &#8220;is not some fixed prior ability, but purposeful engagement&#8221;.</p></blockquote>
<p>The fixed mindset people tend not to challenge themselves too much. They are afraid that they will reach their level of competence and will make a fool out of themselves.</p>
<blockquote><p>Believing that your qualities are carved in stone &#8211; the fixed mindset &#8211; creates an urgency to prove yourself over and over. If you have only a certain amount of intelligence, a certain personality, and a certain moral character &#8211; well, then you&#8217;d better prove that you have a healthy dose of them. It simply wouldn&#8217;t do to look or feel deficient in these most basic characteristics.</p></blockquote>
<p>The growth mindset people believe that by challenging themselves they learn more, they become better. They are continuous learners, they are more open to explore and to persevere.</p>
<blockquote><p>This growth mindset is based on the belief that your basic qualities are things you can cultivate through your effort. Although people may differ in every which way &#8211; in their initial talents and aptitudes, interest, or temperaments &#8211; everyone can change and grow through application and experience. (&#8230;) The passion for stretching yourself and sticking to it, even (or especially) when it&#8217;s not going well, is the hallmark of the growth mindset. This is the mindset that allows people to thrive during some of the most challenging times in their lives.</p></blockquote>
<p>The good news is that we can grow a growth mindset (although I admit, the fixed minded people might disagree). I am more and more convinced with every group I work with that improvisation helps you think more like growth minded people, because it teaches you that you can turn any mistake into an opportunity, to be more open, more flexible, to trust that you can become better with practice.</p>
<blockquote><p>You have a choice. Mindsets are just beliefs. They&#8217;re powerful beliefs, but they&#8217;re just something in your mind , and you can change your mind.</p></blockquote>
<p>You can&#8217;t influence only your own mindset, but that of your children or students as well. Dweck had some projects in schools and she reports some incredible results. The type of praise you use seems to have a huge impact on how children think about the world, about themselves, their qualities and their ability to improve in the future.</p>
<blockquote><p>Parents think they can hand children permanent confidence &#8211; like a gift &#8211; by praising their brains and talent. It doesn&#8217;t work, and in fact has the opposite effect. It makes children doubt themselves as soon as anything is hard or anything goes wrong. If parents want to give their children a gift, the best thing they can do is to teach their children to love challenges, be intrigued by mistakes, enjoy effort and keep on learning. That way, their children don&#8217;t have to be slaves of praise. They will have a lifelong way to build and repair their own confidence. (&#8230;)</p>
<p>Haim Ginott, through his lifelong work with children, came to the same conclusion. &#8220;praise should deal, not with the child&#8217;s personality attributes, but with his efforts and achievements.</p></blockquote>
<p>I read in a review that &#8220;she is too in love with her own theory&#8221; and after reading the book I could see why someone would think that. She puts a lot of emphasis on the mindset factor when talking about success. But the truth is that your mindset, what and how you think about learning, development, self-improvement has a huge impact on how you approach the world. But this is very complex and abstract and thus hard to measure and hard to pin a success to. That&#8217;s why improvisation&#8217;s impact is hard to measure in the short term, because changes are too fundamental and complex to be reduced to one countable variable. You don&#8217;t have to trust nor me, nor Dr. Dweck, just try it and see what happens.</p>
<p>I&#8217;d say: work your mindset&#8230;everything else will follow!</p>
<p style="text-align: center;"><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/Sticker-wake-up-to-the-gifts.png"><img decoding="async" class="aligncenter  wp-image-5165" alt="Sticker-wake up to the gifts" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/Sticker-wake-up-to-the-gifts.png" width="505" height="491" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/Sticker-wake-up-to-the-gifts.png 631w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2014/03/Sticker-wake-up-to-the-gifts-300x291.png 300w" sizes="(max-width: 505px) 100vw, 505px" /></a></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5164</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Give and Take, de Adam Grant + Invitație la Gifts for strangers!</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/12/12/give-and-take-de-adam-grant-invitatie-la-gifts-for-strangers/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 12 Dec 2013 08:35:17 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[Self management]]></category>
		<category><![CDATA[generozitate]]></category>
		<category><![CDATA[gifts for strangers]]></category>
		<category><![CDATA[give and take]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie.ro]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie carte]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie give and take]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=5017</guid>

					<description><![CDATA[Cartea lui Adam Grant aduce argumente în favoarea unui mesaj foarte sănătos: acela că oamenii darnici au multe de câștigat și sunt mai de succes decât toți ceilalți. E o carte ce te pune pe gânduri și îți provoacă convingerile legate de generozitate. Grant identifică trei tipuri de oameni, împărțiți în funcție de felul în care interacționează [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Cartea lui Adam Grant aduce argumente în favoarea unui mesaj foarte sănătos: acela că oamenii darnici au multe de câștigat și sunt mai de succes decât toți ceilalți. E o carte ce te pune pe gânduri și îți provoacă convingerile legate de generozitate.</p>
<p><strong>Grant identifică trei tipuri de oameni, împărțiți în funcție de felul în care interacționează social:</strong></p>
<ul>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Givers</strong> &#8211; cei care dau mai mult decât primesc. Care în general sunt acei oameni buni ce nu caută succesul individual (deși uneori îl obțin indirect), îi cresc și susțin pe ceilalți, își pun la bătaie cunoștințele și resursele fără să aștepte nimic în schimb. </span></li>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Takers</strong> &#8211; sunt celor care se comportă opus. Nu dau altora, ci doar profită, sau când dau o fac cu intenții clare de a obține ceva și mai substanțial ulterior. Uneori pozează în Givers tocmai pentru a putea cere favoruri mai târziu.</span></li>
<li><span style="font-size: 1.3rem; line-height: 1.6;"><strong>Matchers</strong> &#8211; sunt cei ce definesc majoritatea oamenilor. Sunt aceia care fac favoruri și așteaptă cumva să li se întoarcă în mod egal, aceia care atunci când primesc ceva se simt îndatorați să se revanșeze oferind ceva de o valoare echivalentă cu ceea ce au primit.</span></li>
</ul>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giveandtake.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-full wp-image-5027 alignleft" alt="giveandtake" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giveandtake.png" width="206" height="245" /></a>Ce arată Grant e că<em> Givers</em> sunt atât ultimii pe scara succesului cât și primii. Ei reprezintă ambele extreme. Pentru a te asigura că ajungi la extrema pozitivă trebuie să fii <strong>un <em>Giver</em> ceva mai precaut</strong>. Să fii darnic, dar să ai grijă cu cine. Să ai intenții bune tot timpul, dar uneori să știi să spui nu celorlalți. Ajungi la un echilibru. Să fii Giver nu presupune sacrificii neapărat, e un obiectiv ce poate fi atins de noi toți.</p>
<p>Curba lui Gauss nu arată așa întâmplător. Evolutiv vorbind, supraviețuiesc cei a căror &#8220;combinație de gene&#8221; are cel mai mult succes. Demult, asta era simplu de văzut prin faptul că cei ale căror caracteristici nu erau de succes mureau de foame, de boli sau de gheara animalelor (sau a celorlalți oameni).</p>
<p>Acum nu mai murim de foame sau uciși de animale sălbatice; succesul se măsoară în lucruri mult mai abstracte, iar perspectivele diferite fac ca și criteriile și variabilele să fie mai multe. Poate că de aceea cei mai mulți oameni dintre noi sunt <em>Matchers</em>, pentru că, în timp, strategia asta s-a dovedit a fi cea mai avantajoasă.</p>
<p>Însă am trăi cu toții într-o lume mai bună dacă am muta vârful curbei lui Gauss doar puuuțin spre dreapta. Undeva între mijloc și extrema dreaptă sunt acei <em>Givers precauți</em>, care fac bine altora, fără să-și sacrifice propria stare de bine.</p>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p>Aș recomanda Give and Take drept o carte motivațională. <strong>Te pune pe gânduri și te provoacă să te gândești la ce ai putea face pentru a fi un om mai bun și a-i ajuta mai mult pe cei din jur</strong>. Aș zice că e perfectă de citit în preajma sărbătorilor de iarnă, acum când suntem ocupați cu listele cu rezoluții pentru anul viitor. :)</p>
<p>PS: <strong>Veniți să împărțim cadouri străinilor fără a aștepta ceva în schimb? Pe 21 decembrie de la 19:00, la TNB! Zic eu că e un super antrenament pentru partea de &#8220;Giver&#8221; a fiecăruia. Aici găsiți mai multe detalii.</strong><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-full wp-image-5026" alt="giftsforstrangers" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers.png" width="366" height="517" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers.png 366w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers-212x300.png 212w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/12/giftsforstrangers-300x423.png 300w" sizes="auto, (max-width: 366px) 100vw, 366px" /></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">5017</post-id>	</item>
		<item>
		<title>To Sell is Human, by Daniel Pink</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/08/30/to-sell-is-human-by-daniel-pink/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Fri, 30 Aug 2013 14:36:09 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Improvisation]]></category>
		<category><![CDATA[Organisational Development]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie]]></category>
		<category><![CDATA[pink]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie]]></category>
		<category><![CDATA[to sell is human]]></category>
		<category><![CDATA[vanzari]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4904</guid>

					<description><![CDATA[E interesant cum uneori planetele se aliniază într-o coerență ce plănuită nu ieșea atât de bine. S-a întâmplat ca perioada asta să mă prindă la mijlocul unui curs pe Coursera de Psihologie socială și să lucrez pentru dezvoltarea unei academii de vânzări pentru o companie. Și tocmai acum am dat și peste proaspăt apăruta carte [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><em><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft" alt="" src="http://spinsucks.com/wp-content/uploads/2013/03/To-Sell-is-Human-300x225.jpg" width="300" height="225" />E interesant cum uneori planetele se aliniază într-o coerență ce plănuită nu ieșea atât de bine. S-a întâmplat ca perioada asta să mă prindă la mijlocul unui curs pe Coursera de Psihologie socială și să lucrez pentru dezvoltarea unei academii de vânzări pentru o companie. Și tocmai acum am dat și peste proaspăt apăruta carte a lui D.Pink care este despre vânzări și integrează o mulțime de cercetări din psihologia socială. HA!</em></p>
<p><strong>DE CE SĂ</strong></p>
<p>Domeniul vânzărilor este unul fascinant pentru unii, urâcios pentru alții însă, cum spune și Pink, „<em>we like it or not we are all in sales</em>”, că trebuie să vindem un produs, un serviciu, o idee sau pe noi înșine. Astea nu sunt noutăți însă modul în care o facem s-a schimbat radical, in mare parte datorită internetului și accesului la informație. Dacă înainte vânzătorul putea să te păcălească mai ușor astăzi, înainte să cumperi orice: compari prețuri și calitatea din mai multe părți, citești review-uri, întrebi prieteni pe FB sau necunoscuți pe forumuri și iei o decizie în cunoștință de cauză. Prin urmare, nu mai e atât de multă nevoie de vânzătorul clasic care îți prezintă oferta și încearcă să te convingă că nu vei găsi una mai bună în altă parte.</p>
<p><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter" alt="" src="http://www.underwhelmedcomic.com/comics/2009-03-06-salescall_097.jpg" width="613" height="247" /></p>
<p><strong>CUM SĂ</strong></p>
<p>Pink propune trei principii (să le spunem) după care ar trebui să se ghideze oricine vrea să „miște resurse” în interesul său (adică să vândă).</p>
<ol>
<li><strong>Attunement</strong> &#8211; adică să ai abilitatea de a te adapta la contextul și la situația în care ești, să îți reglezi stilul și strategia ușor, să fii suficient de flexibil cât să devii cameleonic. Poți face asta dacă ești mai serviabil, îți antrenezi empatia și mai ales simpatia și îl copiezi pe celălalt (conceptul de mirroring).</li>
<li><strong>Buoyancy</strong> &#8211; adică să te menții optimist chiar dacă treci prin greu, primești respingeri și nu ies lucrurile. Să rămâi pozitiv și concentrat. Un concept care mi-a plăcut aici este să înlocuiești gândurile de tipul „voi reuși!” cu formulări interogative („voi reuși?”). Pentru că astfel creierul începe să caute răspunsuri, să se pregătească mai bine, iar studiile au arătat că rata de succes crește.</li>
<li><strong>Clarity</strong> &#8211; adică să faci trecerea de la <em>problem solving</em> la<em> problem finding</em>, să ajuți clientul să își dea seama ce problemă are pentru că dacă știe deja și-o poate rezolva singur (mă refer din nou la faptul că are acces la informații). Și să înveți să setezi cadre, să pui lucrurile în contextul potrivit.</li>
</ol>
<p><strong>CE SĂ</strong></p>
<p>Ce să faci pe lângă a respecta acele principii și ce să înveți?</p>
<ul>
<li><strong>să ții un pitch</strong> (și sunt de mai multe feluri&#8230;de la pitch-uri de un cuvânt la pitchuri de 140 de caractere pe twitter sau pitchuri cu rimă)</li>
<li><span style="color: #ff0000;"><strong>să <a href="http://www.improvizatie.ro" target="_blank">improvizezi</a></strong></span>. Puteți citi un întreg capitol despre cum prin improvizație înveți să asculți, să spui da, și să îl ajuți pe celălalt să arate bine &#8211; lucruri despre care am mai scris și veți mai citi aici.</li>
<li><strong>să servești.</strong> Fă ca ceea ce vinzi să devină personal, găsește-i un scop măreț și fă tot ce poți pentru a te face util, fă mai mult decât se așteaptă clientul tău. (apropo aici și de principiul reciprocității al lui Cialdini).</li>
</ul>
<p style="text-align: center;"><strong>***</strong></p>
<p style="text-align: left;">Am avut tendința să scriu că nu e cine știe ce cartea pentru că nu vine cu prea multe noutăți, dar adevărul e că Pink a luat multe informații și cercetări noi, din mai multe locuri și domenii, și le-a așezat într-o formulă coerentă ceea ce aduce valoare (și nu cred că mulți ați citit despre learned helplesness, blemishing effect sau altele asemenea până acum pentru că nu e ceva de care să ne lovim zilnic în conversațiile curente offline sau online). Așa că, indiferent că pe cartea ta de vizită scrie <em>sales</em> sau faci vânzări informale ți-o recomand! Desigur, mai ales capitolul despre cum vă ajută improvizația! :)</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4904</post-id>	</item>
		<item>
		<title>BLINK, de Malcolm Gladwell</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/05/30/blink-de-malcolm-gladwell/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2013/05/30/blink-de-malcolm-gladwell/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 30 May 2013 17:49:24 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[Blink]]></category>
		<category><![CDATA[improvizatie]]></category>
		<category><![CDATA[luarea deciziilor]]></category>
		<category><![CDATA[malcolm gladwell]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4508</guid>

					<description><![CDATA[Blink este o carte despre luarea deciziilor. Mai exact despre the power of thinking without thinking. Dacă am construi o axă sau un interval al felului în care luăm decizii am avea, probabil, următoarele două capete de interval: deciziile bazate pe analiză și deciziile bazate pe instinct. Fiecare funcționează diferit și ambele au avantajele și [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/05/20130530-221820.jpg"><img decoding="async" class="alignleft size-full" alt="20130530-221820.jpg" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/05/20130530-221820.jpg" /></a></p>
<p><a href="http://www.amazon.com/Blink-Power-Thinking-Without/dp/0316010669">Blink</a> este o carte despre luarea deciziilor. Mai exact despre <em>the power of thinking without thinking</em>.</p>
<p>Dacă am construi o axă sau un interval al felului în care luăm decizii am avea, probabil, următoarele două capete de interval: deciziile bazate pe analiză și deciziile bazate pe instinct. Fiecare funcționează diferit și ambele au avantajele și dezavantajele lor.</p>
<p>În cazul <strong>deciziilor bazate pe analiză</strong> deciziile se iau într-o mai mare cunoștință de cauză (a faptelor). În companii se dau bani pe cursuri despre luarea deciziilor în care angajații învață diferite strategii, tehnici și metode de colectare, prelucrare și interpretare a datelor pentru ca decizia luată să fie cât mai corectă și mai argumentată. Acesta este avantajul. Dezavantajul este că acest mod de a lua decizii este lent, nu este de foarte folos în situații critice în care e nevoie de o soluție rapidă și poate duce la <em>analysis paralysis</em>. Gladwell explică ce înseamnă asta: cu cât analizezi mai mult sau ai mai multe opțiuni cu atât crește riscul de a te bloca în analiză (poate de teamă să nu îți fii scăpat ceva) iar în carte găsiți multe studii de caz sugestive care susțin că, uneori, analiza nu e cheia spre decizia sau judecata cea mai bună.</p>
<p>De aceea Gladwell recomandă să ne încredem și în celălalt tip de decizie: <strong><em>snap judgment</em> (decizia instinctuală)</strong>. Creierul nostru are un pilot automat (<em>adaptive unconscious</em>) ce are abilitatea de a procesa foarte rapid, foarte multe informații, uneori fără ca noi să putem raționaliza cum am făcut asta. Acest lucru ne ajută în situații de criză când nu avem timp să facem analize sau chiar pentru a &#8220;simți&#8221; cum e mai bine în pofida rezultatelor analizei (și e prezentat exemplul unei statui care a trecut testul unei analize complexe însă doi-trei experți au avut <em>senzația</em> că este falsă și s-a dovedit că aveau dreptate).</p>
<p>Acum nu vă gândiți că aveți un al șaselea simț despre care nu știați și că tot ce vă spune instinctul este bine. Acest mecanism intern funcționează rapid însă lucrează cu informațiile pe care le are la dispoziție și nu întotdeauna are la dispoziție informații corecte. Mai mult, sub presiune el se poate lăsa influențat de o mulțime de factori (un polițist poate vedea pe cineva scoțând din buzunar un pistol și instinctul îi spune să tragă, când de fapt nu era decât un portofel).</p>
<p>Uneori prima impresie, primul instinct, poate fi mai bun decât o analiză amănunțită însă e important să avem în vedere că suntem influențați de toate experiențele anterioare și informațiile pe care le-am adunat până în acel moment astfel că și instinctul are hibele lui (despre asta există o altă <a href="https://corinaanghel.ro/2012/09/11/on-being-certain-by-robert-burton/">carte</a>).</p>
<p><strong>Vestea bună este că abilitatea de a lua decizii pe bază de instinct se poate antrena. </strong>Cu cât ești mai expert într-un domeniu cu atât te poți încrede în instinctul tău mai mult. Improvizația, cum povestește și Gladwell într-unul dintre capitole, te poate ajuta să exersezi abilitatea de a lua decizii rapide, având informații puține.</p>
<blockquote><p>Improvisation comedy is a wonderful example of the kind of thinking that Blink is about. It involves people making very sophisticated decisions on the spur of the moment, without the benefit of any kind of script or plot. That’s what makes it so compelling and—to be frank—terrifying.(&#8230;) Why do they practice so much? Because improv is an art form governed by a series of rules, and they want to make sure that when they’re up onstage, everyone abides by those rules.(&#8230;) spontaneity isn’t random.</p></blockquote>
<p>Vă invit să exersați luarea deciziilor și să testați ambele capete de interval. Iar dacă vreți să exersați cu improv, începem un nou workshop pe 18 iunie. Detalii pe <a href="http://improvizatie.ro/2013/05/27/workshop-improvizatie-cu-start-in-18-iunie/">improvizație.ro</a>.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>***</strong></p>
<p>Cartea e scrisă în stilul&#8230;Gladwell: ușor de înțeles, dar cu informații consistente și multe exemple și studii de caz care să ilustreze teoria. E scurtă, se citește repede și merită citită pentru a mai aprinde o lumină asupra unei mici zone din nebulosul tărâm al minții noastre.</p>
<p>Tot de el vă recomand și <em><a href="https://corinaanghel.ro/2011/09/06/the-story-of-success/">Outliers</a></em> și <em><a href="https://corinaanghel.ro/2012/01/18/the-tipping-point-de-malcolm-gladwell/">The Tipping Point</a></em>.</p>
<p>Dacă îmi lăsați în comentarii povești despre ce și cum ați luat decizii vă și trimit <em>Blink</em> pe mail cu împrumut!:)</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2013/05/30/blink-de-malcolm-gladwell/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>2</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4508</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Made to stick, by Chip &#038; Dan Heath</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/03/28/made-to-stick-by-chip-dan-heath/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 28 Mar 2013 12:14:36 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Recommendations]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[book review]]></category>
		<category><![CDATA[chip heath]]></category>
		<category><![CDATA[cum sa transmiti o idee]]></category>
		<category><![CDATA[dan heath]]></category>
		<category><![CDATA[made to stick]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=4115</guid>

					<description><![CDATA[Deși abordarea mea era înainte &#8220;citește tot ce prinzi&#8221;, de la sfârșitul anului trecut mi-am propus să fiu mai selectivă și mai focusată. Sunt atât de multe cărți bune că e greu să le citești pe toate și cred că e important să le citești mai ales pe acelea care te ajută cel mai mult. [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><em>Deși abordarea mea era înainte &#8220;citește tot ce prinzi&#8221;, de la sfârșitul anului trecut mi-am propus să fiu mai selectivă și mai focusată. Sunt atât de multe cărți bune că e greu să le citești pe toate și cred că e important să le citești mai ales pe acelea care te ajută cel mai mult. Pe lângă câteva cărți de literatură citite când vreau să evadez puțin mi-am propus ca anul ăsta să citesc mult (muuult) despre improvizație și câteva cărți care cred că îți prind bine în&#8230;viață.</em></p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/made-to-stick.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-4117" alt="made-to-stick" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/made-to-stick-300x175.jpg" width="300" height="175" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/made-to-stick-300x175.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/03/made-to-stick.jpg 600w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a>Din ultima categorie am descoperit la ultimul Learning Day al <a href="http://universitateaalternativa.ro/" target="_blank">Universității Alternative</a>, datorită lui <a href="http://www.traianbruma.ro" target="_blank">Traian</a>, <strong><a href="http://www.amazon.com/Made-Stick-Ideas-Survive-Others/dp/1400064287/ref=sr_1_1?s=books&amp;ie=UTF8&amp;qid=1364472486&amp;sr=1-1&amp;keywords=made+to+stick" target="_blank">Made to stick</a></strong> de Chip &amp; Dan Heath.</p>
<p><span style="color: #ff0000;"><strong>Despre ce e cartea:</strong> </span><strong>despre cum să îți faci ideile memorabile, <em>sticky</em>, fie că vorbim de promovarea unui produs/proiect, transmiterea strategiei companiei sau a lecțiilor către elevii/studenții tăi.</strong></p>
<p>Totul se învârte în jurul <strong>metodologiei <span style="color: #ff0000;">SUCCES</span></strong>. După ce au studiat multe studii de caz și idei ce au prins Dan și Chip au ajuns la concluzia că pentru ca o idee să prindă ea trebuie să fie:</p>
<ul>
<li><strong><span style="text-decoration: underline;">S</span>IMPLĂ</strong> &#8211; cu cât ideea e mai complexă cu atât e mai greu de reținut. De aceea e important să prioritizezi și să alegi să construiești în jurul unei singure idei.</li>
<li><strong>NEAȘTEPTATĂ</strong> (<strong><span style="text-decoration: underline;">u</span></strong>nexpected) &#8211; dacă o idee e de bun simț, e evidentă, nu va atrage atenția. Dacă e ceva ce știm cu toții atunci nu e specială și nu va prinde. O idee puțin controversată are șanse mari să atragă atenția și mai apoi să o mențină.</li>
<li><strong><span style="text-decoration: underline;">C</span>ONCRETĂ</strong> &#8211; oamenilor le e mai greu să vorbească în termeni abstracți, reținem mai ușor exemple concrete decât concepte.</li>
<li><strong><span style="text-decoration: underline;">C</span>REDIBILĂ</strong> &#8211; o idee poate avea credibilitate externă (autorități, antiautorități &#8211; ex: o persoană grasă ce  a slăbit folosind un anumit produs este o antiautoritate pentru acesta) sau internă (dată de detalii, statistici, exemple ce trec <em>Testul Sinatra</em>*, exemple ce pot fi testate cu ușurință)</li>
<li><strong><span style="text-decoration: underline;">E</span>MOȚIONALĂ</strong> &#8211; cu alte cuvinte să ne facă să ne pese. Și un <em>trick</em> pentru asta este să vorbești cuiva mai mult despre beneficii și mai puțin despre caracteristici.</li>
<li><strong>SĂ SPUNĂ O POVESTE</strong> (<strong><span style="text-decoration: underline;">s</span></strong>tory)- pentru că poveștile sunt de obicei simple, au <em>twisturi</em> de situații, sunt concrete pentru că prezintă situații specifice, spuse cum trebuie sunt credibile și multe ne fac să simțim emoții. Frații Heath au analizat și tipurile de povești care prind cel mai bine și au ajuns la 3: povestea ce conține o provocare (cineva trebuie să treacă peste un obstacol), povestea despre conexiuni (persoane/grupuri diferite sparg bariere de comunicare: fata săracă se căsătorește cu prințul), povestea creativă (care te inspiră să gândești &#8220;altfel&#8221;).</li>
</ul>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p style="text-align: left;">În carte apar și inamicii ideilor memorabile, adică motivele pentru care uneori nu reușim să transmitem o idee eficient. Pe scurt ar fi:</p>
<ul>
<li><strong>Blestemul cunoașterii</strong>: cu cât știm mai mult cu atât ne e mai greu să vorbim simplu și concret. Vorbim pe limba noastră și mai puțin pe limba celor cărora trebuie să le facem cunoscute ideile (se întâmplă des managerilor care în transmiterea strategiei întâmpină dificultăți în a o explica clar pentru toți angajații care nu au aceleași cunoștințe și aceeași viziune de ansamblu).</li>
<li><strong>Paradoxul alegerii, care paralizează luarea unei decizii</strong> (Ariely vorbește și el în cartea lui despre asta) cu cât avem mai multe opțiuni cu atât e mai greu să ne hotărâm.</li>
<li><strong>Lipsa unui limbaj comun:</strong> ca să ai succes trebuie să vorbești pe limba celuilalt, nu pe limba ta (ați fost vreodată la un doctor care v-a dat multe detalii medicale, dar nu ați înțeles nimic?).</li>
</ul>
<p style="text-align: center;"><strong>***</strong></p>
<p>&#8220;Made to stick&#8221; e o carte ce stă ca dovadă a cum poți aplica sugestiile din ea, dacă te iei după cum e scrisă: cu multe povești ca exemplu, cu un limbaj simplu, nu de lemn, fără paragrafe lungi și pompoase și fără să bată pasul pe loc prea mult. Și cu ocazia asta vă mai spun despre o lecție luată din carte: e scrisă în stilul <strong>Piramidei inversate</strong> (ți se spune ideea principală și apoi aceasta e dezvoltată adăugându-se amănunte și detalii de la cele mai importante către cele mai puțin importante).</p>
<p>Cartea conține multe concepte conexe legate de cele 6 &#8220;principii&#8221; ale unei idei care prinde, iar ediția pe care am citit-o eu are și o recapitulare scurtă și foarte utilă la final care să te ajute să le reții. :)</p>
<p>E genul de carte pe care o recomand&#8230;oricui!</p>
<p style="text-align: center;">***</p>
<p>Cei doi frați au mai scris și <a href="http://www.amazon.com/Switch-Change-Things-When-Hard/dp/0385528752" target="_blank">SWITCH </a>(pe care nu am citit-o, dar am auzit lucruri bune despre ea) și mai scriu și pe un <a href="http://heathbrothers.com/blog/" target="_blank">blog</a> &#8211; deși nu la fel de consistent și bine cum le-a ieșit cartea.</p>
<p><em>* Testul SINATRA = &#8220;if you can make it there, you can make it anywhere&#8221; (ex: dacă ești o firmă mică care a prins un contract cu o multinațională sunt șanse mari ca folosind exemplul acesta în prezentări să prinzi și alți clienți mari).</em></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">4115</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Autonomia în învățare: Studiu de caz &#8211; italiană. [3]</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2013/02/11/autonomia-in-invatare-studiu-de-caz-italiana-3/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2013/02/11/autonomia-in-invatare-studiu-de-caz-italiana-3/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 11 Feb 2013 11:51:59 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Autonomy in learning]]></category>
		<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[about.com]]></category>
		<category><![CDATA[autonomie in invatare]]></category>
		<category><![CDATA[duolingo]]></category>
		<category><![CDATA[invata italiana]]></category>
		<category><![CDATA[invata italiana fara profesor]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=3360</guid>

					<description><![CDATA[Autonomia în învățare: Studiu de caz &#8211; italiană. [1] [2] [3] Probabil cel mai dificil lucru când înveți singur este autodisciplina sau în limbaj mai uzual: să te ții de treabă. Cred că acesta este momentan cel mai puternic argument al sistemului clasic de învățământ: că te forțează să te prezinți acolo în fiecare zi, [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-logo.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-3361" alt="duolingo logo" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-logo.jpg" width="245" height="192" /></a><em>Autonomia în învățare: Studiu de caz &#8211; italiană. <a href="https://corinaanghel.ro/2012/07/06/autonomia-in-invatare-studiu-de-caz-1/" target="_blank">[1]</a> <a href="https://corinaanghel.ro/2012/09/21/autonomia-in-invatare-studiu-de-caz-2/" target="_blank"><em> [2]</em></a> <strong><em> [3]</em></strong></em></p>
<p>Probabil cel mai dificil lucru când înveți singur este <span style="color: #ff0000;"><strong><em>autodisciplina</em></strong></span> sau în limbaj mai uzual: să te ții de treabă.</p>
<p>Cred că acesta este momentan cel mai puternic argument al sistemului clasic de învățământ: că te forțează să te prezinți acolo în fiecare zi, să stai în bancă, să asculți și să faci teme. Te forțează să fii disciplinat și să înveți în fiecare zi / săptămână. Însă (a se citi cu litere mari, bolduit și subliniat) poți să te ții de treabă și fără constrângeri dacă înveți despre tine ce te motivează și de ce ajungi să procrastinezi. Și asta fără a exista riscul că vei rămâne cu un gust amar pentru ceea ce înveți, ba dimpotrivă.</p>
<p>Vă povesteam că învăț italiană și că, după ce am trecut prin gramatica de bază (ca teorie) am ajuns în etapa, cea mai lungă și mai dificilă de altfel, de a repeta pentru a aplica ușor teoria în conversație și pentru a-mi lărgi vocabularul.</p>
<p>Am început prin a-mi face bilețele cu cuvinte pe care le luam cu mine și repetam prin metrou. Apoi mi-am luat o carte pe care am citit-o și în care subliniam cuvintele necunoscute pentru a reveni asupra lor. Mi-am dat seama că m-am plictisit puțin să fac asta (ceea ce mă făcea să procrastinez) așa că am descoperit un nou mod de a exersa &#8211; pentru că a fi autonom în învățare înseamnă să fii responsabil și de a găsi noi resurse. :)</p>
<p><a href="http://www.duolingo.com" target="_blank"><span style="color: #ff0000;"><strong>Duolingo</strong></span></a> este o platformă simpatică unde poți învăța spaniolă, engleză, franceză, germană, portugheză și italiană (trebuie să știi una dintre ele pentru a învăța o alta). Dacă nu ai deloc cunoștințe despre limba pe care vrei să o înveți și o iei de la zero poate fi mai dificil pentru că nu îți explică reguli de niciun fel ci se orientează foarte mult pe practică și a învăța după ureche (așa cum mulți am învățat engleză de la Cartoon Network sau spaniolă de la telenovele). Dacă ai câteva cunoștințe atunci e perfect pentru a exersa, a-ți lărgi vocabularul și a te exprima mai cursiv.</p>
<p>Te motivează pentru că are un design drăguț, are și audio și e gândit ca un joc (pierzi o viață la fiecare greșeală, primești punctaje în funcție de performanță, avansezi în nivel și poți să îl transformi într-o competiție adăugându-ți prieteni). După lecții există mai multe etape de testare/exersare care sunt contra timp și chiar te învață să gândești mai repede în limba respectivă. Și vă trimite și mail de reminder dacă vede că sunteți pe cale să ratați o zi de exercițiu.</p>
<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-corinaanghel.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-medium wp-image-3362" alt="duolingo corinaanghel" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-corinaanghel-300x165.jpg" width="300" height="165" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-corinaanghel-300x165.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-corinaanghel-1024x565.jpg 1024w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2013/02/duolingo-corinaanghel.jpg 1091w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a></p>
<p>Opțional vă puteți abona și la <a href="italian.about.com/c/ec/37.htm" target="_blank">Italian Word of the Day</a> &#8211; un newsletter ce vine zilnic cu un cuvânt nou și cu idei pentru altele (în newsletter-ul de azi era trimitere către o listă cu cuvinte ce au legătură cu Ziua Îndrăgostiților, de exemplu). Și sigur găsiți si pentru alte limbi.</p>
<p>Spor la învățat! <em>Baci ed abbracci</em>! :)</p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2013/02/11/autonomia-in-invatare-studiu-de-caz-italiana-3/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>8</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">3360</post-id>	</item>
		<item>
		<title>On Being Certain, by Robert Burton</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/09/11/on-being-certain-by-robert-burton/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/09/11/on-being-certain-by-robert-burton/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 11 Sep 2012 22:19:30 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[misterele creierului]]></category>
		<category><![CDATA[neurostiinte]]></category>
		<category><![CDATA[on being certain]]></category>
		<category><![CDATA[robert burton]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=3111</guid>

					<description><![CDATA[Crezi că instinctul tău nu se înșală niciodată? Te înșeli! Despre cum se formează gândurile sau cum se iau deciziile nu se știu încă multe lucruri. Cercetătorii încă nu au descoperit de ce avem anumite răspunsuri sau reacții și de ce nu avem altele, nu au descoperit cum anume exact se întâmplă fizic alegerea asta. [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/i-know.gif"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft  wp-image-3112" title="i-know" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/i-know.gif" alt="" width="145" height="142" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/i-know.gif 365w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/i-know-300x296.gif 300w" sizes="auto, (max-width: 145px) 100vw, 145px" /></a>Crezi că instinctul tău nu se înșală niciodată? Te înșeli!</p>
<p>Despre cum se formează gândurile sau cum se iau deciziile nu se știu încă multe lucruri. Cercetătorii încă nu au descoperit de ce avem anumite răspunsuri sau reacții și de ce nu avem altele, nu au descoperit cum anume exact se întâmplă fizic alegerea asta. Se știe însă că<strong> orice gând am avea este influențat de toate experiențele pe care le-am avut până în acel moment</strong>.</p>
<p>Burton propune o metaforă. Procesul de formare a gândului are 3 stadii: input-ul, output-ul și acel <em>hidden layer</em> (etapa de formare efectivă). Iar în această etapă se presupune că există un fel de comitet. Când o lumină puternică se apropie de noi toți neuronii care au avut de a face cu o lumină în trecut vor avea drept de vot. Cu cât în trecut un neuron a avut mai multă dreptate cu atât mai greu va atârna votul său astfel că, printr-un calcul probabilistic, creierul nostru decide că este doar o mașină pe șoseaua pe care o traversăm.</p>
<p>Ce este interesant dincolo de formarea în sine a gândului/răspunsului este<a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/on-being-certain.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignright  wp-image-3114" title="on being certain" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/09/on-being-certain.jpg" alt="" width="172" height="259" /></a> senzația de corectitudine, senzația că știm (<em>the feeling of knowing</em>). Și aici revin la ce am spus mai sus: dacă credeți că instinctul nu vă înșală, vă înșelați. <strong>Aparent faptul de a fi siguri pe un gând sau un răspuns este doar o senzație produsă de creier, care uneori nu are nicio legătură cu adevărul/realitatea ce poate fi verificată.</strong> Un om care suferise o leziune într-o anumită zonă a creierului era ferm convins că cineva i-a înlocuit un birou masiv din camera de lucru deși a admis că, logic privind, biroul nu putea fi scos din cameră fără a fi dărâmată ușa, iar presupusul birou înlocuit avea aceleași zgârieturi ca originalul, făcute de el însuși.</p>
<p>Ni se întâmplă uneori să fim convinși, să știm că un anumit lucru s-a întâmplat pe o anumită dată și să ne vină greu a crede că e altfel chiar și când vedem scris în calendar. Vi s-a întâmplat? Sigur ați pus măcar o dată pariu pe ceva.</p>
<p><strong><span style="color: #ff0000;">Mesajul cărții</span> (care face apel la cercetări și nu este doar o teorie) este că acest <em>feeling of knowing</em>, senzația de corect, convingerile ferme, siguranța asupra unui fapt nu sunt concluzii deliberate sau alegeri conștiente ci senzații mentale care&#8230;se întâmplă să le avem.</strong></p>
<p>Prin urmare, <strong>a te încrede în instinct este ca un joc de noroc</strong>. Singurul motiv pentru care recomand să faceți asta este că grăbește procesul decizional, iar o decizie nu așa bună azi este mai bună decât o decizie perfectă mâine (sau prea târziu).</p>
<p>Ce e de luat din cartea asta e ideea că<strong> nu întotdeauna știm ceea ce știm</strong>  (uneori doar suntem păcăliți de creier că știm) <strong>așa că e important ca din când în când să punem sub semnul întrebării acest &#8220;știu&#8221;, să  folosim mai mult &#8220;cred&#8221; în loc de &#8220;știu&#8221; și, cu ocazia asta, să ne exersăm flexibilitatea.</strong></p>
<p style="text-align: center;"><strong>***</strong></p>
<p style="text-align: left;">Cartea (<em><a href="http://www.amazon.com/On-Being-Certain-Believing-Right/dp/0312359209/ref=cm_cr_pr_product_top" target="_blank">On being certain: Believing you are right even when you are not</a></em>) nu e greu de citit chiar dacă nu aveți cunoștințe de neuroștiințe. Putea fi mai condensată, dar e interesant pentru că prezintă câteva cazuri și exemple reale. În carte sunt abordate și alte subiecte legate de gânduri și ceea ce știm de fapt: senzația de sine, senzația de a exista o altă prezență cu noi (ce pot fi chiar stimulate prin impulsuri electrice în anumite regiuni din creier), obiectivitate, diferența între ce vrem și ce facem de fapt etc.</p>
<p style="text-align: left;">O recomand pentru că, așa cum spuneam, se bazează pe niște cercetări, nu sunt doar presupuneri și oferă argumente pentru flexibilitate, arătându-ți de ce ar trebui să ne punem sub semnul întrebării propriile gânduri și convingeri.</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/09/11/on-being-certain-by-robert-burton/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">3111</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Networking Pocketbook, by Jon Warner</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/07/03/the-networking-pocketbook-by-jon-warner/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 03 Jul 2012 14:40:05 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[carte despre networking]]></category>
		<category><![CDATA[cum sa faci networking]]></category>
		<category><![CDATA[Jon Warner]]></category>
		<category><![CDATA[The Networking Pocketbook]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=3012</guid>

					<description><![CDATA[Jon Warner susține în The Networking Pocketbook că orice persoană pe care ai vrea să o contactezi, din întreaga lume, este la 5-6 contacte distanță (cred că și cei de la LinkedIn aveau o aplicație prin care spuneau exact același lucru). El vede networking-ul ca pe o abilitate majoră în viața socială și personală. În [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p>Jon Warner susține în The Networking Pocketbook că orice persoană pe care ai vrea să o contactezi, din întreaga lume, este la 5-6 contacte distanță (cred că și cei de la LinkedIn aveau o aplicație prin care spuneau exact același lucru). El vede networking-ul ca pe o abilitate majoră în viața socială și personală. În cartea-broșură el identifică 4 pași ce duc la un networking eficient, sumarizați în acronimul: <strong>LINK.</strong></p>
<p><a href="http://www.hcsolutions.ro/wp-content/uploads/2012/06/The-Networking-Pocketbook.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft" title="The Networking Pocketbook" src="http://www.hcsolutions.ro/wp-content/uploads/2012/06/The-Networking-Pocketbook-300x213.jpg" alt="" width="286" height="206" /></a></p>
<p><strong><span style="color: #ff0000;">L</span>EARNING</strong> (Învățare – despre nevoile tale și ale celorlalți) – ascultă-i pe ceilalți și pune-le întrebări despre ceea ce fac. Încearcă să vezi cu ce aspect al vieții tale se intersectează. Construiește-ți o bază de date pe care să o actualizezi constant.<br />
<strong><span style="color: #ff0000;">I</span>NVESTING </strong>(Construirea unor contacte importante) – asigură-te că ai o frază prin care te prezinți suficient de clară și simplă (elevator pitch, poate? :) ). Nu uita să ai mereu cărți de vizită la tine cu informații actualizate însă ține cont de faptul că nu colecționarea de cărți de vizită este scopul networkingului.<br />
<strong><span style="color: #ff0000;">N</span>URTURING</strong> (Aprofundarea relațiilor) – Networking-ul nu este doar despre a lua ci și despre a da. Fii la curent cu toate oportunitățile din jurul tău și prezintă-le mai departe unor persoane cărora crezi că li se potrivește (chiar dacă tu nu ești în target) &#8211; asta nu înseamnă să cauți constant informații nefolositoare ci, atunci când ceva îți trece pe la urechi să filtrezi nu doar în funcție de nevoile tale ci și de cele ale persoanelor pe care le cunoști. Sigur vi s-a întâmplat să auziți despre ceva și să vă amintiți de o anumită persoană.<br />
<strong><span style="color: #ff0000;">K</span>EEPING</strong> (Menținerea relației) – menține contactul cu persoanele pe care le-ai cunoscut, încurajează-i să vorbească și ascultă activ, persistă variind metodele prin care îi abordezi.</p>
<p>Pe măsură ce introduce cei 4 pași autorul descrie și cele 7 competențe de bază necesare pentru un networking eficient. Acestea se referă la: temperament/dispoziție (ajută să zâmbiți!), planificare strategică, organizare, cultivare/dezvoltare de relații, comunicare, socializare și persistență.</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff0000;"><strong>***</strong></span></p>
<p>Cum spuneam, e o broșură pe care o citiți imediat și din care chiar puteți să furați câteva trucuri. Multe lucruri sunt de bun simț, dar parcă e altfel când le vezi scrise&#8230;le conștientizezi<em> mai bine</em>.</p>
<p style="text-align: center;"><strong>Puteți citi primul capitol din carte, gratuit, <a href="http://www.pocketbook.co.uk/pdf/9781903776896.pdf" target="_blank">AICI</a>.</strong></p>
<p style="text-align: right;"><em>recenzia a fost publicată și pe <a href="http://www.hcsolutions.ro/2012/06/the-networking-pocketbook/?utm_source=POSDRU&amp;utm_campaign=d51694f703-Newsletter+%231&amp;utm_medium=email" target="_blank">www.hcsolutions.ro</a>.</em></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">3012</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Despre improvizație, neuroștiințe și o carte bună.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/04/04/despre-improvizatie-neurostiinte-si-o-carte-buna/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 04 Apr 2012 14:58:22 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2851</guid>

					<description><![CDATA[V-am mai povestit eu despre neuroștiințe pe ici pe colo, pentru că 8 ore pe zi lucrez la Synergon, o companie care pe baza cercetărilor în acest domeniu își fundamentează programele de dezvoltare. Și v-am povestit și despre improvizație și la ce ajută pentru că atunci când mă fac (mai) mare asta voi face 8 [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/6a00d83432d86253ef00e54f75aa548833-800wi.gif"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-2856" title="6a00d83432d86253ef00e54f75aa548833-800wi" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/6a00d83432d86253ef00e54f75aa548833-800wi.gif" alt="" width="220" height="215" /></a>V-am mai povestit eu despre<span style="color: #ff0000;"> <strong>neuroștiințe</strong></span> pe ici pe colo, pentru că 8 ore pe zi lucrez la Synergon, o companie care pe baza cercetărilor în acest domeniu își fundamentează programele de dezvoltare. Și v-am povestit și despre <span style="color: #ff0000;"><strong>improvizație</strong></span> și la ce ajută pentru că atunci când mă fac (mai) mare asta voi face 8 h pe zi.</p>
<p>Ce nu v-am povestit este cum se împletesc cele două.</p>
<p>Așadar, cercetările arată că până pe la vârsta de 16 ani creierul nostru are o plasticitate ridicată și de aceea în acea perioadă asimilează multe informații și noi învățăm și ne adaptăm cu usurință. Cu vârsta, plasticitatea se reduce; altfel spus suntem tot mai puțin flexibili pe zi ce trece. Cu cât regimul nostru de viață este mai rutinier cu atât devenim mai rigizi în gândire, învățăm mai greu alte lucruri, zona noastră de confort se strâmtorează și ne adaptăm mai greu la situații noi.</p>
<p>Vestea bună este că ne putem crește gradul de plasticitate al creierului dacă tragem de el. Dacă ne punem tot timpul în situații noi, provocatoare, dacă facem lucruri cu care nu suntem obișnuiți creierul își recapătă din plasticitate. Și exact asta face improvizația: te pune în situații noi, provocatoare, te scoate din zona de confort.</p>
<p><strong>Practic, așa cum mergem la sală sau facem sport ca să ne menținem corpul în formă, improvizația este alternativa pentru a ne menține și creierul în formă. :)</strong></p>
<p>Dacă nu mă credeți pe cuvânt puteți încerca, mai ales că în aprilie formăm grupe noi! Găsiți detalii pe <a href="http://improvizatie.ro/2012/04/02/grupe-aprilie/" target="_blank">improvizație.ro</a>.</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff0000;"><strong>***</strong></span></p>
<p style="text-align: left;"><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/158856.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft  wp-image-2857" title="158856" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/158856-198x300.jpg" alt="" width="106" height="161" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/158856-198x300.jpg 198w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/158856.jpg 314w" sizes="auto, (max-width: 106px) 100vw, 106px" /></a>Cartea <em>(<a href="http://www.amazon.com/Black-Box-Amos-Oz/dp/0679721851" target="_blank"><strong>Cutia neagra, </strong>de Amoz Oz</a>)</em> nu este nici despre improvizație, nici despre neuroștiințe, dar cu siguranță te scoate puțin din zona confortabilă a cititului. Povestea în sine nu e super-mega fascinantă însă interesant e modul cum e scrisă. Întreaga carte este compusă din scrisori trimise între personaje, telegrame, notițe&#8230; E ca și când ai găsi cufărul vechi al bunicii sau al străbunicii și i-ai putea reconstitui viața doar din rămășițele de documente pe care le găsești acolo. Autorul nu îți mai servește chiar mură în gură cursul evenimentelor ci trebuie să le pui tu cap la cap. Să te prinzi ce s-a întâmplat și când în funcție de ce își spun personajele una alteia prin scrisori.</p>
<p style="text-align: left;">Singurul lucru pe care l-aș fi făcut altfel e să las ceva mai multe semne de suspensie pe care să le completeze cititorul; în carte personajele își spun destul de multe.  :) Dar rămâne un exercițiu bun pe care vi-l recomand cu drag!</p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2851</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Leap, by Rick Smith</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/04/03/the-leap-by-rick-smith/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/04/03/the-leap-by-rick-smith/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 03 Apr 2012 07:30:18 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[carti dezvoltare personala]]></category>
		<category><![CDATA[leap]]></category>
		<category><![CDATA[rick smith]]></category>
		<category><![CDATA[the leap rick smith]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2844</guid>

					<description><![CDATA[A nu se confunda cu Good to Great a lui Jim Collins, care tot despre un leap povestește, dar e unul făcut de companii. Revenind la cartea din poză ea are un merit important: m-a convins ca, cel puțin o perioadă, să nu mai citesc cărțulii din astea de business/dezvoltare personală. E o carte care [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/rick-smith-the-leap.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-2845" title="rick-smith-the-leap" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/rick-smith-the-leap-210x300.jpg" alt="" width="210" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/rick-smith-the-leap-210x300.jpg 210w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/04/rick-smith-the-leap.jpg 351w" sizes="auto, (max-width: 210px) 100vw, 210px" /></a>A nu se confunda cu <a href="http://www.amazon.com/Good-Great-Companies-Leap-Others/dp/0066620996" target="_blank">Good to Great</a> a lui Jim Collins, care tot despre un<em> leap</em> povestește, dar e unul făcut de companii.</p>
<p>Revenind la cartea din poză ea are un merit important: m-a convins ca, cel puțin o perioadă, să nu mai citesc cărțulii din astea de business/dezvoltare personală.</p>
<p>E o carte care nu spune mai nimic. Autorul susține (ca mulți alții) că pentru a avea succes (pentru a ajunge de la<em> good</em> la <em>great</em>) trebuie să îți găsești <em>Your Primary Colors</em>, adică acel ceva care se află la intersecția între pasiunea ta și talentul tău (lucrul la care te pricepi). Nu îți spune cum poți găsi intersecța asta (de altfel, cum ar putea să o facă?) ci doar că atunci când o găsești trebuie să profiți de oportunitate. Și mai vehiculează niște concepte pe care le-am mai întâlnit, că nu trebuie să îți asumi cine știe ce riscuri, că schimbarea nu vine peste noapte, că pe undeva intervine și soarta și tu nu ești atât de stăpân pe destinul tău cât pe cum reacționezi la ce îți oferă el&#8230; Clișee. Nu spun că nu e corect ce spune, dar simt că nu aduce valoare.</p>
<p>Singurul lucru interesant e că sunt câteva studii de caz, câteva povești ale unor oameni care au depășit pragul de <em>good</em> și mai afli una-alta. De exemplu am aflat povestea <a href="http://www.spanx.com/home/index.jsp?clickid=topnav_logo_img" target="_blank">SPANX</a>, cum de i-a venit ideea, cum a crescut etc. Și îmi place că își spune și povestea sa și chiar dacă generalizează că oricine poate ajunge <em>great</em> dacă&#8230;ce am spus mai sus&#8230;măcar e coerent cu ce i s-a întâmplat lui.</p>
<p>Mi-a lăsat o senzație de carte pentru începători.</p>
<p>A, da! Mai are și un<em> Leap Journal</em>, adică niște seturi de întrebări care ar trebui să te ajute. Întrebări de forma &#8220;Ce îmi place cel mai mult să fac?&#8221;,  &#8220;Ce știu să fac?&#8221; și altele asemenea. Întrebări la care dacă ai putea răspunde ușor probabil că oricum nu ai citi cartea respectivă.</p>
<p>Acestea fiind spuse, până nu devin răutăcioasă de&#8217;a dreptul&#8230;voi ce carte bună ați mai citit în ultimul timp?:)</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/04/03/the-leap-by-rick-smith/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2844</post-id>	</item>
		<item>
		<title>A Whole New Mind, by Daniel H. Pink</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/03/15/a-whole-new-mind-by-daniel-h-pink/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 15 Mar 2012 16:16:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[a whole new mind]]></category>
		<category><![CDATA[carti neurostiinte]]></category>
		<category><![CDATA[daniel pink]]></category>
		<category><![CDATA[emisfere cerebrale]]></category>
		<category><![CDATA[neurostiinte]]></category>
		<category><![CDATA[recenzie a whole new mind]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2807</guid>

					<description><![CDATA[Știu că nu prea ne plac oamenii care vorbesc negativ despre diferite lucruri, dar o recenzie e o recenzie, iar o carte nu este întotdeauna o carte bună. Mi-a plăcut Drive scrisă de Pink, însă A whole new mind este doar o carte cu informații super simplificate și cu teorii superficiale. Deși e scrisă în [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/awholenewmind.gif"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-2808" title="awholenewmind" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/awholenewmind-300x280.gif" alt="" width="300" height="280" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/awholenewmind-300x280.gif 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/awholenewmind.gif 342w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a>Știu că nu prea ne plac oamenii care vorbesc negativ despre diferite lucruri, dar o recenzie e o recenzie, iar o carte nu este întotdeauna o carte bună.</p>
<p>Mi-a plăcut <em><a href="https://corinaanghel.ro/2011/01/26/drive-sau-adevarul-despre-ce-ne-motiveaza/" target="_blank">Drive</a></em> scrisă de Pink, însă <span style="color: #ff0000;"><strong><em>A whole new mind</em></strong></span> este doar o carte cu informații super simplificate și cu teorii superficiale. Deși e scrisă în stilul ăla <em>catchy</em>, cu exemple, cu apel la câteva studii, cu un limbaj prietenos și ușor de înțeles.</p>
<p>Ce spune Pink în cartea lui este că în era informației/industrială ne foloseam mai mult de partea stângă a creierului, făceam activități specifice mai degrabă acestei părți, iar acum, aceste activități sunt delegate către țări precum India iar americanii (și eventual persoane din alte țări dezvoltate) trebuie să învețe să își folosească mai mult partea dreaptă a creierului pentru a rămâne competitivi. El spune că partea stângă este cea logică, analitică, secvențială în timp ce cea dreaptă este mai creativă, gestionează contexte, metafore, este mai empirică, mai boemă și abordează problemele nu secvențial ci în ansamblu.</p>
<p>Avantajul de a avea un coleg care e specialist în neuroștiințe este că nu ai cum să te lași păcălit de informații ce sună bine și<em> juicy</em>. Cum spuneam, cartea conține multe informații generalizate și super-simplificate care schimbă complet sensul cercetărilor, rezultând un hibrid de informație ce deformează adevărul (ex: zona din creier care se activează pentru a înțelege metaforele este de fapt undeva în partea stângă, nu în cea dreapta cum apare menționat în carte. Partea dreaptă se ocupă de<em> big picture</em>, dar când vorbim de orientare spațială nu legat de orice etc.).</p>
<p>Și apoi, ideile prezentate de el mi se par doar niște presupuneri nu prea fundamentate. Vorbește despre cât accent se pune acum pe design față de cât se punea înainte și și unul din argumente este că apar tot mai multe școli de design. Dacă mă uit la clădirile vechi nu mi se pare că nu se punea accent pe design. Aș spune doar că accentul e diferit. Și nu doar școlile de design sunt mai multe. Și noi suntem mai mulți și școlile de economie sunt mai multe și școlile în general sunt mai multe etc. Vorbește despre sens și cum oamenii caută un sens mai presus de ei înșiși, însă mi se pare că din nevoia asta au apărut religiile care sunt la fel de vechi ca noi, deci nu mi se pare ceva specific Erei Conceptuale. Ba chiar numărul ateilor crește pe zi ce trece. Și așa mai departe.</p>
<p><strong>Ce mi-a plăcut</strong> este secțiunea de recomandări de la sfârșitul fiecărui capitol. Am aflat că există un doctor, Madan Kataria, care are un Club de râs (de fapt sunt mai multe cluburi împrăștiate prin toată lumea), am găsit câteva site-uri interesante și câteva cărți.</p>
<p>Așadar, dacă sunteți curioși și nu aveți alte cărți la îndemână puteți să o răsfoiți la o cafea, măcar de dragul mini-pastilelor de <em>know-how</em>*. Dar cam atât, în rest, vă recomand și eu, așa cum am fost la rândul meu convinsă, să nu luați de bune informațiile de acolo (mă refer mai ales la cele ce au legătură cu neuroștiințele și creierul).</p>
<p>* [exemplu] &#8220;<em>The United States spends more on trash bags than ninety other countries spend on <span style="text-decoration: underline;">everything</span>. In other words, the receptacles of our <span style="text-decoration: underline;">waste</span> cost more than all off the goods consumed by nearly half of the worlds nations</em>&#8220;. (Pink o citează pe Polly LaBarre, un business writer).</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2807</post-id>	</item>
		<item>
		<title>REwork, by Jason Fried &#038; David Heinemeier Hansson</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/03/05/rework-by-jason-fried-david-heinemeier-hansson/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/03/05/rework-by-jason-fried-david-heinemeier-hansson/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 05 Mar 2012 14:59:04 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2770</guid>

					<description><![CDATA[Am auzit numai lucruri bune despre cartea asta, de fapt o mulțime de lucruri bune și oricât mi-ar plăcea să fiu eu mai cu moț, adevărul e că e o carte genială. Și cum e scrisă și ce scrie în ea. Se citește în câteva ore și demontează multe dintre miturile care le sunt servite [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/img-rework.png"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-medium wp-image-2771 alignleft" title="img-rework" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/img-rework-219x300.png" alt="" width="219" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/img-rework-219x300.png 219w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/03/img-rework.png 293w" sizes="auto, (max-width: 219px) 100vw, 219px" /></a><span style="color: #000000;">Am auzit numai lucruri bune despre cartea asta, de fapt <span style="text-decoration: underline;">o mulțime</span> de lucruri bune și oricât mi-ar plăcea să fiu eu mai cu moț, adevărul e că e o carte genială. Și cum e scrisă și ce scrie în ea.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Se citește în câteva ore și demontează multe dintre miturile care le sunt servite pe tavă celor ce vor să pășească în rândul antreprenorilor.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Fried și Hansson susțin practic că o afacere poate fi de succes și dacă e făcută &#8220;pe genunchi&#8221;, atât timp cât crezi în ceea ce faci și ești coerent și consecvent în asta. </span></p>
<p><span style="color: #ff0000;"><strong>Câteva idei:</strong></span></p>
<ul>
<li><span style="color: #000000;">Decât să faci <strong>planuri</strong> laborioase (care sunt doar simple presupuneri)  și să nu le mai citești niciodată, mai bine nu le faci. E de ajuns o foaie, vizuală, ușor de citit pentru a știi ce ai de făcut, însă fără a închide ochii oportunităților la care nu te-ai gândit până atunci.</span></li>
<li><span style="color: #000000;">Cei ce<strong> muncesc peste program</strong> mai mult fac rău. Adevărații eroi sunt cei care pleacă la timp pentru că ei sunt cei care găsesc modalități mai eficiente de a rezolva problemele. </span></li>
<li><span style="color: #000000;">Tot legat de timp, contrar a ce se spune de obiecei, că dacă vrei o afacere trebuie să renunți la orice altceva și să te dedici ei, cei doi spun că e de ajuns să lucrezi două ore bune, după serviciul la care îți e greu să renunți (deocamdată).</span></li>
<li><span style="color: #000000;">Dacă tot vrei să faci ceva,<strong> fă ceva care contează</strong>, care crezi că va schimba ceva. Gândește-te la ce problemă/nevoie ai tu și rezolv-o. Cu siguranță se vor găsi și alții ca tine și iată-ți clientela (pe care o înțelegi perfect).</span></li>
<li><span style="color: #000000;"><strong>Asumă-ți principii</strong> pe care chiar le pui în practică, nu doar pe hârtie. Sună <em>fancy</em> să ai tot felul de valori pompoase, dar sunt degeaba dacă nu se regăsesc în ce faci.</span></li>
<li><span style="color: #000000;"><em>(o idee pe care am mai învățat-o ce se referă la faptul că o decizie proastă azi e mai bună decât o decizie bună mâine)</em> <strong>Ia decizii repede</strong>, nu căuta soluția ideală. Ia decizii cu impact mic.</span></li>
<li><span style="color: #000000;"><em>(la fel ca în modă)</em> <strong>Mai puțin înseamnă mai mult.</strong> <em>Keep it simple</em>, spun autorii. Nu te înhăma la a introduce soluții/produse cu o infinitate de facilități, va fi mai greu să le vinzi, să le prezinți, să te descurci cu ele. De asemenea, extinderea (ca număr de oameni, de puncte de vânzare, de orice altceva, poate să nu fie întotdeauna lucrul cel mai bun pentru afacerea ta)</span></li>
<li><span style="color: #000000;"><strong>Renunță la birocrație</strong>, fii concret și eficient, nu abstractiza prin rapoarte peste rapoarte și documente inutile. Nu pierde timpul oamenilor cu ședințe dacă problemele se pot dezbate și altfel. Daca ședința ar trebui să dureze 7 minute, nu rotunji la jumătate de oră.</span></li>
</ul>
<p><span style="color: #000000;">Mai vorbesc ei despre cum să îți ceri scuze, cum să te porți cu angajații, cum să comunici (pe scurt: firesc), cum nu trebuie să te concentrezi atât de mult pe concurență pentru că riști să uiți de tine și mai punctează multe alte idei exprimate concis, pe care le simți ca pe o palmă dureroasă, dar prietenească, primită peste față.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Fiind atât de <em>action oriented</em> (practic fiecare pagină strigă: &#8220;lasă prostiile și scuzele și doar pune-te pe treabă!&#8221;) m-am hotărât să le și scriu. Și ghiciți ce? Mi-a răspuns chiar Jason Fried, dovadă că fac ceea ce predică.</span></p>
<p><span style="color: #000000;">Nu vă recomand cartea, vă spun că <strong>trebuie</strong> să o citiți!:)</span></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/03/05/rework-by-jason-fried-david-heinemeier-hansson/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>5</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2770</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Building Buzz, by Marisa D&#8217;Vari</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/02/27/building-buzz-by-marisa-dvari/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Mon, 27 Feb 2012 21:27:43 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[brand personal]]></category>
		<category><![CDATA[building buzz]]></category>
		<category><![CDATA[marisa d'vari]]></category>
		<category><![CDATA[personal branding]]></category>
		<category><![CDATA[recomandare lectura]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2747</guid>

					<description><![CDATA[Building Buzz. How to Reach and Impress Your Target Audience este o carte scrisă pentru antreprenorii care vor să știe cum să se promoveze, cum să își creeze un brand care să le confere credibilitate și să le aducă vânzări. Mie mi s-a părut că până să fie utilă pentru antreprenori ar trebui să fie [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><span style="color: #ff0000;"><em><strong><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/02/1897921-L.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-medium wp-image-2748 alignleft" title="1897921-L" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/02/1897921-L-191x300.jpg" alt="" width="191" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/02/1897921-L-191x300.jpg 191w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/02/1897921-L.jpg 303w" sizes="auto, (max-width: 191px) 100vw, 191px" /></a>Building Buzz. How to Reach and Impress Your Target Audience</strong></em></span> este o carte scrisă pentru antreprenorii care vor să știe cum să se promoveze, cum să își creeze un brand care să le confere credibilitate și să le aducă vânzări.</p>
<p>Mie mi s-a părut că până să fie utilă pentru antreprenori ar trebui să fie folosită pe post de handbook/carte de buzunar de studenții la comunicare care vor să crească în consultanți  în PR.</p>
<p>Ca majoritatea cărților din categoria <em>How to</em>, e scrisă comercial, <em>catchy</em> și foarte pragmatic (mai ales pentru locuitorii din SUA).</p>
<p>Pe lângă ideile generale și câteva tips mi-au rămas în minte două idei:</p>
<ul>
<li>Când vorbești la o conferință e bine să îți punctezi concluzia după sesiunea de întrebări și nu să închei cu aceasta. Astfel publicul rămâne cu gândul la ce ai vrut tu să transmiți nu la vreo idee sau întrebare din public.</li>
<li>Trebuie să scriu o carte. Dacă înainte doar voiam să scriu una, acum am trecut pe <em>trebuie mood</em>. Și tot cartea Marisei D&#8217;Vari mi-a dat o idee despre ce și despre cum să o scriu fără să trebuiască să mă rup de ce fac zi de zi sau să mi se pară o corvoadă.</li>
</ul>
<p>Așadar, vă recomand cartea ca punct de plecare în construirea unui brand (personal sau al afacerii). Și se citește și rapid!:)</p>
<p><em>* Cartea am citit-o prin intermediul programului <strong>3 cărți pe lună</strong> al <a href="http://www.cros.ro" target="_blank">CROS</a>.</em></p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2747</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The Tipping Point, de Malcolm Gladwell</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2012/01/18/the-tipping-point-de-malcolm-gladwell/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2012/01/18/the-tipping-point-de-malcolm-gladwell/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 18 Jan 2012 20:35:58 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<category><![CDATA[recomandare lectura]]></category>
		<category><![CDATA[the tipping point]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2663</guid>

					<description><![CDATA[The Tipping Point este o carte despre epidemii. Mai exact, despre cum se transmit și cum poți să generezi epidemii (și nu ne referim nici Gladwell nici eu la boli și viruși ci mai degrabă la idei virale). Nu e o carte complicată, însă e greu de povestit pentru că toată teoria este construită în [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tipping-point_2680_500.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-2664" title="tipping-point_2680_500" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tipping-point_2680_500-199x300.jpg" alt="" width="199" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tipping-point_2680_500-199x300.jpg 199w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2012/01/tipping-point_2680_500.jpg 333w" sizes="auto, (max-width: 199px) 100vw, 199px" /></a><span style="color: #333333;"><strong>The Tipping Point</strong> este o carte despre epidemii. Mai exact, despre cum se transmit și cum poți să generezi epidemii (și nu ne referim nici Gladwell nici eu la boli și viruși ci mai degrabă la idei virale).</span></p>
<p><span style="color: #333333;">Nu e o carte complicată, însă e greu de povestit pentru că toată teoria este construită în jurul unor studii de caz bine documentate (se simte experiența de jurnalist a autorului).</span></p>
<p><span style="color: #333333;">Așadar, de ce e nevoie să ții cont când vrei să lansezi o epidemie? De 3 lucruri:</span></p>
<p><span style="color: #ff0000;"><strong>1. Conectorii, Vânzătorii și Experții (<em>legea minoritarilor</em>).</strong></span></p>
<p>Printre noi se află oameni fără de care epidemiile nu ar apărea. Sunt cei care cunosc o mulțime de oameni, care sunt cu câte un pas în diferite domenii și care au acea memorie și pasiune pentru oameni. Ei sunt conectorii și sunt<strong> cei care pun oamenii în contact</strong>. Sunt apoi cei foarte persuasivi, <strong>cei care vând ideea</strong> și altora, cei care reușesc să o facă să fie atrăgătoare. Nu în ultimul rând sunt cei la care știi să te duci când ai nevoie de o informație; sunt cei ale căror recomandări atârnă greu pentru că poți fi sigur că știu cel mai bine ce e bine și <strong>cunosc cel mai bine produsul, gama de produse, respectiv serviciul</strong> &#8211; ei sunt experții.</p>
<p>E important când vrei să lansezi o epidemie, sau când vrei să analizezi cum s-a răspândit una, să te uiți după aceste trei categorii de persoane. Și dacă simți că ești unul dintre ei e cu atât mai interesant să vezi cum contribui tu însuți la răspândirea unor trenduri.</p>
<p><span style="color: #ff0000;"><strong>2. Factorul de aderență.</strong></span></p>
<p>Care nu este altceva decât ideea în sine. Conținutul mesajului. E de la sine înțeles că nu se va crea niciodată un buzz în jurul unui produs fără consistență sau de proastă calitate. Pentru ca experții, vânzătorii și conectorii să își poată face treaba ei trebuie <em>să aibă cu ce lucra</em>.</p>
<p>Gladwell prezintă în detaliu povestea serialelor Sesame Street (că tot au lansat The Muppets un film recent) și Blue&#8217;s Ocean, mai exact cum au reușit acestea să câștige publicul tânăr. Cum au devenit aderente.</p>
<p><span style="color: #ff0000;"><strong>3. Contextul</strong></span></p>
<p>Ideea contextului este dezbătută pe larg și în cealaltă carte de succes a lui, <a href="https://corinaanghel.ro/2011/09/06/the-story-of-success/" target="_blank">Outliers</a>. Este important să ții cont de<strong> locul potrivit și de momentul potrivit</strong> atunci când vrei sa lansezi o epidemie. O schimbare infimă în context poate genera schimbări majore în modul de propagare al unei idei. Și în acest capitol sunt exemple multe, cel care mi-a atras atenția este unul pe care l-am întâlnit și în <a href="http://www.amazon.com/Leadership-Rudolph-W-Giuliani/dp/0786868414" target="_blank">cartea lui Giuliani</a> (primarul New York-ului între 1994-2001) legat de felul în care atitudinea generală a cetățenilor NY-ului a devenit cu totul alta după câteva schimbări aparent minore: curățarea vagoanelor de metrou de graffiti-uri,  &#8220;curățarea&#8221; intersecțiilor de spălătorii de parbrize etc.</p>
<h4 style="text-align: center;"><span style="color: #ff0000;"><strong>***</strong></span></h4>
<p>Îmi place că ultimul capitol e adăugat la un an după publicarea cărții (cel puțin în ediția de la Publica, pe care am pus eu mâna) și adaugă câteva informații în plus, extrase din feedback-ul primit. Nu mai spun că, succesul cărții în sine este un studiu de caz suficient de bun, ce ilustrează că teoriile prezentate au sens.</p>
<p>Cred că e o lectură interesantă pentru oamenii de marketing și până la urmă pentru orice curios care se întreabă: <em>cum funcționează lumea?</em></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2012/01/18/the-tipping-point-de-malcolm-gladwell/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>1</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2663</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Circuitul omului în natură.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2011/11/27/circuitul-omului-in-natura/</link>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Sun, 27 Nov 2011 21:54:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2508</guid>

					<description><![CDATA[Citind cărțile lui Daniel Quinn m-am speriat. Am început să mă gândesc că într-adevăr trăim greșit, că distrugem lumea în care trăim și că avem o percepție complet greșită asupra noastră ca umanitate și asupra relației noastre cu natura. Noi, oamenii (oamenii civilizați) trăim cu impresia că lumea a fost creată pentru noi. Când explicăm [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/the-story-of-be-daniel-quinn.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="size-medium wp-image-2510 alignleft" title="the story of be - daniel quinn" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/the-story-of-be-daniel-quinn-189x300.jpg" alt="" width="189" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/the-story-of-be-daniel-quinn-189x300.jpg 189w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/the-story-of-be-daniel-quinn.jpg 200w" sizes="auto, (max-width: 189px) 100vw, 189px" /></a>Citind cărțile lui Daniel Quinn m-am speriat. Am început să mă gândesc că într-adevăr trăim greșit, că distrugem lumea în care trăim și că avem o percepție complet greșită asupra noastră ca umanitate și asupra relației noastre cu natura.</p>
<p>Noi, oamenii (<em>oamenii civilizați</em>) trăim cu impresia că lumea a fost creată pentru noi. Când explicăm teoria evoluționistă a lui Darwin începem de la organismele unicelulare, ajungem la maimuță și apoi <span style="text-decoration: underline;">în sfârșit</span> la om. Și apoi totul se oprește. Avem impresia, greșită, de altfel, că noi suntem produsul final al evoluției. Că de aici încolo, evoluția nu mai stă în mâinile naturii, ci a noastră. (prin cuceririle tehnologice etc.) Nici nu mai pomenesc de teoria creaționistă care pornește de la faptul că Dumnezeu i-a creat pe Adam și Eva și <span style="text-decoration: underline;">restul</span>.</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>Nu e greu să ne uităm în jur și să ne dăm seama că ceva în evoluția noastră e greșit. Din moment ce oamenii au locuit pe pământ milioane de ani înainte de civilizație și mai ales din moment ce, civilizația (în atât de puțin timp) a reușit să nu fie atât de grozavă: milioane de oameni mor de foame, miliarde de oameni se zbat pentru supraviețuire cu miliarde de boli, în fiecare zi dispar zeci de specii, pădurile dispar și deșerturile se lărgesc, războaiele distrug zone întregi de viață, stratul de ozon se subțiază, apele și pământul sunt din ce în ce mai poluate, resursele se termină&#8230;</p>
<p>Quinn și alți anarhiști (vă rog să nu fiți sceptici din cauza termenului) aduc argumente solide care explică de ce se întâmplă asta: pentru că noi (oamenii civilizați) am încălcat cele 3 reguli ale naturii: să nu îți vânezi competitorii, să nu le distrugi hrana și să nu le interzici accesul la hrană. <a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/teoria-evolutionista.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="aligncenter size-medium wp-image-2509" title="teoria evolutionista" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/teoria-evolutionista-300x223.jpg" alt="" width="300" height="223" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/teoria-evolutionista-300x223.jpg 300w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/11/teoria-evolutionista.jpg 426w" sizes="auto, (max-width: 300px) 100vw, 300px" /></a></p>
<p>Ceea ce ne diferențiază pe noi de animale este abilitatea noastră de a citi semne, de a interpreta trecutul și de a construi povești. Omul a devenit un vânător mai bun pentru că a învățat să citească semnele lăsate de competitorii săi. Interpretând semnele a început să prevadă viitorul: să anticipeze ce se va afla la capătul șirului de urme. Să se pregătească. Și-a dezvoltat limbajul. A devenit un vânător și mai bun, a început să facă rost de și mai multă hrană așa că a început să se înmulțească mai mult. Înmulțindu-se mai mult a fost nevoit să își găsească tot mai multă hrană și să își dezvolte noi sisteme. Până a descoperit agricultura totalitară (ce facem acum: cultivăm pământul și nu lăsăm nicio altă vietate să ne ia din mâncare).</p>
<p>Până aici totul are sens și anarhiștii au dreptate. Continuând tot așa oamenii vor ajunge la un moment dat la o criză suficient de puternică cât să distrugă întreaga omenire (pentru imaginea clară și completă vă recomand cărțile***). Și ce încearcă ei să facă este să salveze omenirea schimbând complet modul în care vedem lumea și ne raportăm la ea.</p>
<p>Ce cred că nu își dau seama ei este că omului, prin natura lui, îi este imposibil să fie altfel. Pentru că așa cum fluturele se naște cu abilitatea (și cunoștința/instinctul) de a rupe crusta crisalidei și de a da din aripi, așa și oamenii se vor naște cu abilitatea (,instinctul și nevoia) de a interpreta trecutul și a spune povești. Și asta facem tot timpul. Ne-am folosit de desenele din peșteri pentru a știi ce să vânăm și cum, am învățat democrația de pe pergamente. Și tot pământul este ca o ceapă, fiind acoperit de straturi de civilizație care ajung să se comporte la fel, doar ca la niveluri diferite.</p>
<p>Ce ne diferențiază de animale este tocmai această abilitate de a interpreta trecutul și a spune povești care ne ajută practic să învățăm mai repede decât orice altă specie. Și mai mult. Și dacă mâine toată omenirea dispare, următorii homo sapiens vor ajunge homo sapiens-sapiens într-un timp mult mai scurt și la un nivel mult mai avansat.Pentru că ăsta pare să fie circuitul omului în natură. E greu să îl vezi, pentru că are milioane de ani, dar dacă faci un efort, devine evident.</p>
<p>Suntem obsedați să cunoaștem viitorul pentru că generații întregi am învățat să anticipăm ce se află la capătul urmelor din nisip. Distrugem natura pentru că în loc să înțelegem că suntem parte din ea, o tratăm ca pe ceva diferit cu care doar încercăm să trăim în comuniune.</p>
<p>Ce suntem noi? O parte din evoluția speciilor. Care e scopul nostru? Probabil să învățăm cât mai bine, să <em>ne îmbogățim ADN-ul</em> și să-l transmitem naturii mai departe. Și atunci nu e de mirare că neurologii spun că creierul nostru este doar un mușchi al învățării și trăiește doar atâta timp cât învață.</p>
<p>Prin urmare, cred că vestea bună e că deși civilizația noastră e toxică (pentru noi înșine și pentru restul) ea face parte dintr-un ciclu normal. Și suntem o etapă normală în evoluție, oricât de greu de perceput ar fi acest proces. Și<strong> ar trebui să ne punem creierul la treabă și să învățăm, pentru ca natura să-și urmeze cursul.</strong></p>
<p><strong>***</strong> Ishmael, The Story of B și My Ishmael.</p>
]]></content:encoded>
					
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2508</post-id>	</item>
		<item>
		<title>The story of success</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2011/09/06/the-story-of-success/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2011/09/06/the-story-of-success/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Tue, 06 Sep 2011 22:20:28 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2307</guid>

					<description><![CDATA[Se spune depre chinezi că sunt mai buni la matematică decât americanii sau europenii. Nu știu câți dintre voi credeți că e doar un clișeu însă testele arată că e cât se poate de adevărat. Și există și o explicație logică care susține faptele. Cercetările arată că un om poate reține foarte bine secvențe de [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/08/outliers1.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-2309" title="outliers" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/08/outliers1.jpg" alt="" width="202" height="314" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/08/outliers1.jpg 384w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/08/outliers1-193x300.jpg 193w" sizes="auto, (max-width: 202px) 100vw, 202px" /></a>Se spune depre chinezi că sunt mai buni la matematică decât americanii sau europenii. Nu știu câți dintre voi credeți că e doar un clișeu însă testele arată că e cât se poate de adevărat. Și există și o explicație logică care susține faptele.</p>
<p>Cercetările arată că un om poate reține foarte bine secvențe de numere prezentate într-un interval de 2 secunde (dincolo de 2 secunde devine din ce în ce mai dificil). Având în vedere că în limba chineză, spre deosebire de altele, cifrele sunt foarte scurte (ex: patru=si, șapte=qi), nu e de mirare că un copil chinez poate număra până la 40, la vârsta de 4 ani, spre deosebire de un american de aceeași vârstă care poate număra doar până la 15.</p>
<p>Felul în care se compun numerele sau fracțiile, felul în care se fac adunările sunt, de asemenea, mult mai simple și mai logice și de aceea copiii chinezi nu se sperie de matematică, nu o găsesc dificilă în clasele mici și ajung să o îndrăgească și să o învețe mai cu spor.</p>
<p>Malcolm Gladwell are câte o poveste de acest fel pentru alte câteva mari succese, printre care The Beatles sau Bill Gates, și explicații logice pentru fenomene ce pot fi ușor confundate cu anomalii sau coincidențe. (ex: de ce cei mai de succes avocați din SUA sunt evrei sau de ce majoritatea celor mai buni hocheiști sunt născuți în ianuarie sau februarie).</p>
<p>O învățătură ce se evidențiază în fiecare capitol este principiul celor 10.000 de ore. Acesta spune că o persoană va ajunge specialist într-un domeniu sau într-o activitate doar atunci când va fi perseverat 10.000 de ore în activitatea respectivă.Un an are 365 de zile. O zi 24 de ore. Faceți singuri calculele.</p>
<p><strong>Concluzia generală</strong> este că mediul și contextele în care ne aflăm ne influențează viitorul mai mult decât am putea-o face singuri. Succesul nu este doar rezultatul unei munci asidue ci al unei munci asidue o dată identificată o oportunitate. Oportunitate ce se află la intersecția între loc, timp, arbore genealogic, istorie, geografie și multe altele.</p>
<p>Într-un fel, cartea poate fi privită pesimist: n-am avut noroc să mă nasc atunci, n-am avut noroc să am un unchi care&#8230;, n-am avut noroc să locuiesc în orașul acela. Sunt convinsă însă că Gladwell nu și-a dorit să fie interpretată așa. Eu o văd ca o invitație la a fi mai atenți în jurul nostru spre a identifica oportunitățile acolo unde apar. De a exploata la maximum doza de inteligență practică pe care o avem. De a munci din greu, cel puțin 10.000 de ore, atunci când oportunitatea se ivește.</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff6600;"><strong>***</strong></span></p>
<p>E o carte ce are alura unui documentar de pe DiscoveryChannel, sunt multe paragrafe care te lasă cu un <em>wow</em> în colțul gurii și ochii larg deschiși pentru a citi o pagină dintr-o dată. Și e genul de carte scrisă cu ușurința și claritatea unui om care chiar știe despre ce vorbește. V-o recomand! :)</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff6600;"><strong>***</strong></span></p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2011/09/06/the-story-of-success/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>6</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2307</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Predictably Irrational, by Dan Ariely</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2011/07/28/predictably-irrational-by-dan-ariely/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2011/07/28/predictably-irrational-by-dan-ariely/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Thu, 28 Jul 2011 14:00:23 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=2230</guid>

					<description><![CDATA[Nu știm de ce avem nevoie până când nu îl vedem în context. E o adevărată artă să aranjezi rafturile și produsele într-un supermarket. Ce e și mai interesant decât atât e că întodeauna avem nevoie de un termen de comparație atunci când decidem dacă prețul unui produs este adecvat sau nu. Tratăm deciziile relativ [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/07/predictably-irrational.jpeg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-full wp-image-2234" title="predictably irrational" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/07/predictably-irrational.jpeg" alt="" width="184" height="274" /></a>Nu știm de ce avem nevoie până când nu îl vedem în context. E o adevărată artă să aranjezi rafturile și produsele într-un supermarket. Ce e și mai interesant decât atât e că întodeauna avem nevoie de un termen de comparație atunci când decidem dacă prețul unui produs este adecvat sau nu. Tratăm deciziile relativ și le analizăm în funcție de alternativele avute la dispoziție (ex: ai face un drum de 15minute în plus pentru a cumpăra un suc cu 5 lei mai ieftin, dar nu ai face același drum dacă în loc de suc ar fi vorba de o rochie scumpă).</p>
<p>Cu cât un lucru e mai greu de obținut cu atât ni-l dorim mai mult. Vă amintiți cu siguranță de episodul în care Tom Sawyer își păcălește prietenii să vopsească gardul în locul lui, ba chiar fiind nevoiți să plătească pentru acest privilegiu. Și o dată setat un preț, oricare ar fi el, acesta devine ancoră și pe viitor ne vom raporta la el tot timpul. E destul de logic de ce poziționarea inițială este super importantă pentru un produs.</p>
<p>Suntem păcăliți de GRATIS deși uneori nu e cea mai bună alternativă economică pentru care să optăm. Și doar prezența acestui cuvânt ne determină să alegem ceva ce nici măcar nu ne doream, de fapt.</p>
<p style="text-align: center;"><span style="color: #ff6600;"><strong>***</strong></span></p>
<p>M-am gândit destul de mult cum să fac să spun cât mai multe în cât mai puțin despre cum luăm deciziile de cumpărare și despre cât de mult ne înșelăm când credem că ne cunoaștem și ne controlăm. Nu o facem. Iar cartea lui Dan Ariely explică suficient de clar pentru oricine de ce nu. Mi-e imposibil să îi fac un rezumat pentru că aș povesti fiecare pagină.</p>
<p>Vă recomand să o citiți pentru că e ca apa rece dimineața. Te trezește. E plină de experimente și de constatări, de exemple și de explicații pertinente. Ba e scrisă și pe un ton haios și într-o manieră foarte comprehensibilă. Ce mi-a mai plăcut foarte mult la cartea asta (pe care am citit-o în doar 2 zile deși are vreo 300 de pagini) e că, pe alocuri, chiar oferă și<em> idei de soluții</em>. Iar asta se întâmpă destul de rar. :)</p>
<p style="text-align: center;"><strong><span style="color: #ff6600;">***</span></strong></p>
<p><em>Câteva citate (în loc de teaser):</em></p>
<ul>
<li>The difference between 2 cents and 1 cent is small, but the difference between 1 cent and zero is huge.</li>
<li>Our aversion to loss is a strong emotion (&#8230;) one that sometimes causes us to make bad decisions.</li>
<li>We have an irrational compulsion to keep doors<em> [n.r.: alternative]</em> open. It&#8217;s just the way we&#8217;re wired. But that doesn&#8217;t mean we shouldn&#8217;t try to close them.</li>
<li>Thoreau wrote, &#8220;Simplify! Simplify!&#8221; And, indeed, simplification is one mark of real genius.</li>
<li>With everything you do, in fact, you should train yourself to question your repeated behaviors.</li>
</ul>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
<p>&nbsp;</p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2011/07/28/predictably-irrational-by-dan-ariely/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>3</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">2230</post-id>	</item>
		<item>
		<title>Drive &#8211; sau &#8220;Adevărul despre ce ne motivează&#8221;.</title>
		<link>https://corinaanghel.ro/2011/01/26/drive-sau-adevarul-despre-ce-ne-motiveaza/</link>
					<comments>https://corinaanghel.ro/2011/01/26/drive-sau-adevarul-despre-ce-ne-motiveaza/#comments</comments>
		
		<dc:creator><![CDATA[Corina]]></dc:creator>
		<pubDate>Wed, 26 Jan 2011 12:06:06 +0000</pubDate>
				<category><![CDATA[Resources]]></category>
		<guid isPermaLink="false">http://corinaanghel.ro/?p=1952</guid>

					<description><![CDATA[În Drive, o carte scrisă în 2009, Daniel Pink abordează un subiect studiat și demonstrat încă de prin anii 1970. Și bine face, pentru că deși teoria există și e dovedită puțini o aplică în practică. Și mă refer aici la cei ce motivează în companii. Pe scurt, Pink vorbește despre motivația extrinsecă și motivația [&#8230;]]]></description>
										<content:encoded><![CDATA[<p><a href="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/01/drive_pink.jpg"><img loading="lazy" decoding="async" class="alignleft size-medium wp-image-1957" title="drive_pink" src="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/01/drive_pink-198x300.jpg" alt="" width="198" height="300" srcset="https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/01/drive_pink-198x300.jpg 198w, https://corinaanghel.ro/wp-content/uploads/2011/01/drive_pink.jpg 265w" sizes="auto, (max-width: 198px) 100vw, 198px" /></a>În <a href="http://www.amazon.com/gp/product/B002DW92T8/ref=pd_lpo_k2_dp_sr_1?pf_rd_p=1278548962&amp;pf_rd_s=lpo-top-stripe-1&amp;pf_rd_t=201&amp;pf_rd_i=1594488843&amp;pf_rd_m=ATVPDKIKX0DER&amp;pf_rd_r=0ABPTNQHEB8Y9XWK6HTT">Drive</a>, o carte scrisă în 2009, Daniel Pink abordează un subiect studiat și demonstrat încă de prin anii 1970. Și bine face, pentru că deși teoria există și e dovedită puțini o aplică în practică. Și mă refer aici la <em>cei ce motivează</em> în companii.</p>
<p>Pe scurt, Pink vorbește despre <strong>motivația extrinsecă </strong>și <strong>motivația intrinsecă</strong>. Plecând de la primul tip de motivație existent (axat pe supraviețuire; un fel de: bani în schimbul muncii și atât), analizându-l pe cel frecvent folosit acum (întâlnit în companii și bazat pe răspunsul la recompense și pedepse), autorul propune trecerea la <span style="color: #800080;"><strong>Motivarea 3.0</strong></span>, ce ar putea foarte ușor să se numească <em>auto-motivare</em>.</p>
<p>Prin diverse exemple concrete (din practică sau reieșite din experimente de laborator) autorul demonstrează cum motivația intrinsecă ajută la creșterea productivității, a creativității și a stării de bine a angajaților și a companiei. Nici nu e greu de crezut: cel mai bine faci lucrul pe care vrei tu să îl faci și te simți și bine făcându-l. Citisem pe undeva că dacă voluntarii dintr-un ONG ar începe să fie plătiți să facă același lucru, l-ar face cu mai puțin spor și încet-încet ar înceta să le mai placă. Motivația extrinsecă funcționează pentru task-uri de rutină, însă în zilele noastre cele mai multe se bazează pe input și pe valoare adăugată (pentru restul am inventat roboți). Prin urmare, am schimbat modul în care organizăm ceea ce facem, în care ne gândim la lucrurile pe care le facem și modul cum facem ceea ce facem. E nevoie să schimbăm și modul în care suntem motivați.</p>
<p>Există oameni ce se motivează predominant extrinsec (Type X) și oameni care se motivează predominant intrinsec (Type I). Bineînțeles că Type I este tendința spre care ar trebui să înclinăm. Vestea bună e că ne putem forma, nu trebuie să ne naștem așa. Cum ne formăm? Prin autonomie, angajament pentru a obține măiestrie și identificarea unui scop (mai mare decât noi înșine).</p>
<p>Știam teoria despre motivația intrinsecă însă cartea mi s-a părut savuroasă datorită exemplelor practice prezentate. Să vezi că aplicând această teorie s-au născut GoogleTranslate, <em>post-it</em>-urile și alte invenții acum ajunse celebre te motivează.</p>
<p>Ce simt că a lipsit cărții e faptul că nu se pune deloc problema: competitivității neloiale, nepotismului, dorinței de putere. Acestea se întâlnesc frecvent în companii și îngreunează formarea de echipe motivate intrinsec și a flow-ului de care vorbește Pink. Deși în companiile mici acestea apar mai rar, în companiile mari sunt probleme frecvente ce trebuie rezolvate (și nu e ușor) pentru a putea trece la pasul următor: Motivația 3.0.</p>
<h1 style="text-align: center;"><strong><span style="color: #ffcc00;">***</span></strong></h1>
<p>Îmi spunea <a href="http://rockopedia.blogspot.com">un prieten</a> aseară la ceai că el nu ar avea răbdare să citească genul ăsta de cărți. Faptul că eu îi povestesc pasaje interesante nu îl convinge să citească o carte întreagă. Și exact despre asta e vorba: <strong>oameni diferiți, motivații diferite. Important e ca fiecare să o găsească pe a lui și să își ia de acolo energia pentru a-și îndeplini obiectivele.</strong></p>
<h1 style="text-align: center;"><span style="color: #ffcc00;"><strong>***</strong></span></h1>
<p><span style="color: #800080;"><strong>Cateva citate: </strong></span></p>
<ul>
<li>That enjoyment-based intrinsic motivation, namely how creative a person feels when working on the projct is the strongest and most persuasive driver.</li>
<li>Routine work can be outsourced or automated; artistic, empathic, nonroutine work generally cannot.</li>
<li>(&#8230;) tangible rewards tend to have a substantially negative effect on intrinsic motivation.</li>
<li>The short-term prize crowds out the long-term learning.</li>
<li>For Type I&#8217;s, th main motivator is the freedom, challenge, and purpose of the undertaking itself; any other gains are welcme, but mainly as a bonus.</li>
<li>Studies have shown that perceived control is an important component of one&#8217;s happiness. However, what people feel like they want control over really varies.</li>
<li>Mastery is a mindset.</li>
<li>Beeing a professional is doing the things you love to do, on the days you don&#8217;t feel like doing them.<em> &lt;Julius Erving&gt;</em></li>
<li>Purpose provides activation energy for living. <em>&lt;Mihaly Csikszentmihalyi&gt;</em></li>
<li>Motivation 2.0 centered on profit maximization. Motivation 3.0 doesn&#8217;t reject profits, but it places equal emphasis on purpose maximization.</li>
<li>Even when we do get what we want, it&#8217;s not always what we need.</li>
<li>Reminding yourself that you don&#8217;t need to be master by day 3 is the best way of ensuring you will be one by day 3.000.</li>
</ul>
<p><span style="color: #800080;"><span style="color: #000000;"><em>Multumesc <a href="http://www.hremotion.ro/experienta/2010/kindle-si-trei-carti-pe-luna/">CROS</a> pentru Kindle-ul cu cartea. :)</em><br />
</span></span></p>
<p><span style="color: #800080;"><span style="color: #000000;"><br />
</span></span></p>
]]></content:encoded>
					
					<wfw:commentRss>https://corinaanghel.ro/2011/01/26/drive-sau-adevarul-despre-ce-ne-motiveaza/feed/</wfw:commentRss>
			<slash:comments>4</slash:comments>
		
		
		<post-id xmlns="com-wordpress:feed-additions:1">1952</post-id>	</item>
	</channel>
</rss>
